Păziţi-vă de câini!

Păziţi-vă de câini!
din "Ion Plugarul" de C.H. Spurgeon


Tăbliţa pe care o citeşti pe unele porţi „CÂINE RĂU” o cunoşti prea bine şi ştii ce măsuri trebuie să iei când un câine legat se aruncă asupra ta, atât cât îi permite lanţul.

E bine de ştiut că în Biblie nu se spun lucruri frumoase despre câini; poate pentru că rasa lor orientală este rea, sau pentru că aleargă pe toate străzile flămânzi şi fără stăpâni. Câinii sunt ca oamenii: le merge rău când n-au alt stăpân decât pe sine. Pentru noi e mai bine când avem pe cineva, spre care ne putem ridica ochii. Iar cei care spun: "Nu mă interesez de nimeni şi nimeni nu se interesează de mine!", sunt nişte câini de cel mai rău soi.

Dar eu vreau să ţin o predică cu introducere, cuprins şi încheiere, ca un adevărat pastor.

l. FEREŞTE-TE DE UN CÂINE MURDAR, sau, după cum scrie în cartea veche, "Fereşte-te de cel nelegiuit, care iubeşte murdăria şi se tăvăleşte în ea." Câinii murdari îţi strică hainele şi te murdăresc, la fel cum sunt şi ei de murdari. Spune-mi cu cine te întovărăşeşti, şi-ţi voi spune cine eşti. Dacă te însoţeşti cu oameni josnici, vei fi vopsit cu aceeaşi pensulă şi vopsea, care îi vopseşte pe ei. Oamenii nu prea fac deosebire. Dacă văd o pasăre zburând împreună cu ciorile, cu care mănâncă şi-şi face cuibul, o numesc şi pe ea cioară. Şi 99 % au dreptate. Dacă te simţi bine într-un coteţ de câini şi dacă alergi mult împreună cu câinii de vânătoare, nimeni nu te va socoti un mieluşel. Afară de asta: "Tovărăşia rea strică obiceiurile bune" sau, cum spune un alt proverb: "Cine se culcă împreună cu câinii, se scoală plin de purici."

Ţine-te la zece paşi depărtare de un bolnav de friguri şi de un nelegiuit. Dacă o femeie bine îmbrăcată zăreşte un câine ieşind dintr-o cloacă de bălegar şi se scutură, în timp ce aleargă spre dânsa, ea îi fereşte calea cât poate de mult. Ce învăţăm de aici? Când cineva e afumat şi împroaşcă în jurul său cuvinte murdare, atunci cu cât te fereşti mai mult de el, cu atât mai bine.

2. PĂZEŞTE-TE DE CÂINII CARE MÂRÂIE. Sunt o mulţime de acest soi. De obicei, sunt mici, dar fac cu atât mai mare zgomot. Umblă neîncetat, gâfâind, să apuce ceva. Bineînţeles, trebuie să lăsăm câinilor bucuria lor, căci Dumnezeu i-a creat astfel, încât să latre şi să muşte. Dar eu vorbesc acum de câinii cu două picioare, pentru care nu găsesc asemenea scuză. Dumnezeu nu i-a făcut aşa. Diavolul şi inima lor răutăcioasă i-a făcut ceea ce sunt. Pentru ei, nimic nu este bine. Dacă pot, urlă, şi dacă nu pot urla, atunci stau lungiţi cu botul pe labe şi mârâie. Păziţi-vă de aşa oameni. Pe omul arţăgos, pornit spre mânie, să nu ţi-l faci prieten, căci tot atât de bine ai putea dormi pe un pat cu urzici sau ai putea purta un guler de viperă vie. Poate un asemenea om te doreşte ca prieten, tu însă păzeşte-te de el. Dacă latră azi pe alţii, pentru o nimica toată, mâine va mârâi împotriva ta fără nici un motiv. Nu-i da coteţ în curtea ta. Dacă vezi că un om are un caracter grosolan şi nu găseşte pentru nimeni cuvinte bune, vezi-ţi liniştit de drum şi ţine-te cât mai departe de el. Puştile încărcate şi oamenii arţăgoşi sunt primejdioase. Ei n-au intenţii rele, dar se descarcă mai înainte de a-ţi da seama, şi-ţi produc pagube înainte de a te gândi. Este bine să te ţii cât mai afară din bătaia puştii. Ocoleşte gâlceava, chiar de ar trebui să faci un mare ocol. Mai bine să stai pe vârful a o duzină de cuie, decât să te legi de un vecin pornit la ceartă.

3. PĂZEŞTE-TE DE CÂINII LINGUŞITORI. Îţi sar în poală şi întipăresc laba lor murdară pe hainele tale. Ei îţi sărută mâna şi te linguşesc, atât timp cât pot căpăta de la tine un ciolan, ca bărbatul, care spuse nevestei sale, o bucătăreasă: "Eu să te părăsesc pe tine, comoara mea iubită? Niciodată, cât timp vei avea un leu la ciorap." Când vorba e prea dulce, trebuie să ne temem că inima e amară. Dacă cineva te laudă în faţă, fii cu băgare de seamă, căci tot el este acela care te bârfeşte pe la spate. Dacă unul se osteneşte a te linguşi, să ştii că pentru asta aşteaptă răsplată din partea ta. Aceia care sunt atât de proşti şi se lasă linguşiţi de el trebuie să plătească un asemenea serviciu. Dacă cineva se apleacă, o face ca să ridice ceva, şi cine se înjoseşte, pentru a te linguşi, o face pentru că vrea ceva de la tine. Politeţea multă este întotdeauna suspectă. Voi, tinerilor, păziţi-vă de linguşitorii şireţi!

4. PĂZEŞTE-TE DE UN CÂINE LACOM sau de un om care nu se mai satură. Cârtirea este molipsitoare; un singur nemulţumit ispiteşte pe alţii să se plângă. Nemulţumirea este un viciu. Lacomul este de multe ori şi necinstit. Dacă se prezintă ocazia, îşi vâră repede lingura în borşul altora; oare de ce nu şi într-al tău? El este în stare să scoată un rând de piele de pe o cremene; curând îi va veni pofta să tragă un rând de piele şi de pe tine, iar dacă nu eşti obişnuit la aşa ceva, ca un ţipar, atunci ţine-l pe jupuitorul de piei cât mai departe de trupul tău. Când cineva se laudă că nu are obiceiul să dăruiască, atunci spune-ţi: "Păzeşte-te de câini!" Un om darnic, un prieten binevoitor, te va ajuta să-ţi stăpâneşti egoismul, dar un om strângător, lacom, te va face să-ţi coşi un nasture în plus la buzunar. Câinii mâncăcioşi înghit tot ce capătă şi apoi se uită împrejur dacă mai pot înghiţi ceva; iar oamenii lacomi înghit casa şi curtea altuia şi apoi scotocesc pe unde mai este ceva de înghiţit. Felul acesta îmi este nesuferit, atât la oameni cât şi la câini. Dacă unui om îi place să vorbească mai mult de felul cum se poate câştiga şi economisi mai mulţi bani - atunci, mai bine să treacă în şleahta câinilor de vânătoare, care se ceartă pentru un cal mort. Nu se poate spune câtă pagubă sufletească produce zgârcitul semenilor săi şi cât de mult sunt de dispreţuit. Să fii muşcat de un câine turbat nu este mai mare rău, căci lăcomia de avere este o boală fără leac.

C.H. Spurgeon

DESPRE HOROSCOP

Horoscopul săptămînii!


În orice ziar cotidian, revistă sau prospect pe care măcelarul ţi le pune amabil în sacoşă împreună cu cîrnatul şi şunca, peste tot te loveşti de acelaşi lucru: de horoscop. De fapt ce este un „horoscop" şi de ce în zilele noastre se întrebuinţează atît de multă cerneală pentru aşa ceva?

Cuvîntul „horoscop" provine parţial din latină, parţial din greacă şi înseamnă „perspectiva orei" sau „vederea orei". Se cerceta cum era poziţia stelelor, una faţă de cealaltă, în momentul naşterii unui om. De aici se credea că se pot primi lămuriri asupra destinului său. Grecii şi romanii au preluat aceste lucruri obscure de la babilonieni, ai căror preoţi păgîni se ocupau în mod deosebit cu prezicerea viitorului, pe baza studiului corpurilor cereşti -un neologism numit „astrologie", în evul mediu această superstiţie era foarte larg răspîndită, însă, şi aceasta ar trebui să alarmeze cel mai mult, ea a fost în floare nu numai în întunecimea evului mediu, ci astăzi este cu mult mai mult răspîndită. Pare a fi doar o glumă, însă este cruda realitate, în epoca noastră luminată, progresistă, în care dezagregăm atomul şi trimitem în spaţiu nave cosmice, credinţa în horoscop este superstiţia cea mai larg răspîndită.

Cum este posibil acest lucru? Mulţi oameni nu mai cred în Dumnezeu; sau ceea ce este şi mai rău, ei trăiesc aşa ca şi cum n-ar exista Dumnezeu. Ei vor să fie independenţi, să facă sau să lase numai ce le convine lor. De aceea se îndreaptă spre o altă credinţă aproape obligatoriu, şi anume superstiţia. Aceasta este tot o credinţă, chiar dacă ea este îndreptată în sens opus, spre Satana. Cine este superstiţios, cade automat în vraja puterilor întunericului. Iar cine îi întinde Satanei degetul cel mic, aceluia el îi apucă toată mîna. Un astfel de deget mic este horoscopul.

În S.U.A. se cheltuiesc anual aproximativ 800 milioane de mărci pentru astrologie. Acolo există nu mai puţin de 30.000 de astrologi, care prin meseria aceasta îşi fac afacerile lor. În Anglia, potrivit statisticilor, două treimi din adulţi citesc sau răsfoiesc horoscoapele. Dar cum este situaţia în Germania Federală? Un institut de cercetări ale opiniilor a întrebat multe persoane asupra părerilor lor despre astrologie. Rezultatul obţinut: 28 % citesc zilnic horoscopul, 25 % citesc din cînd în cînd, 47 % nu-l citesc. Cu alte cuvinte, mai mult de jumătate din concetăţenii noştri citesc zilnic sau ocazional horoscopul.

Oare este adevărat ce stă scris în horoscop? Dacă horoscoapele din ziarele noastre ar spune adevărul, atunci n-ar exista, conform zodiacului, mai mult de 12 grupuri de oameni dintre care fiecare grupă ar trebui să experimenteze zi de zi aceleaşi lucruri. În afară de aceasta, horoscoapele din diferite ziare şi reviste se contrazic unul pe altul, sau sunt redactate într-un fel lipsit de precizie ca să poată fi interpretate în multe feluri cu multe înţelesuri, ca să se potrivească pentru oricine. De asemenea „regulile de joc" ale astrologiei sunt pe deplin arbitrare şi nu au de-a face cu ştiinţa cîtuşi de puţin. Aşa că nu trebuie să ne mirăm cînd adevăraţii oameni de ştiinţă ai astronomiei sunt adversari hotărîţi ai astrologiei cu totul neştiinţifice, într-o depoziţie a societăţii astronomice se spune: „Ceea ce astăzi se prezintă ca astrologie, cosmobiologie ş.a.m.d., nu este altceva decît un amestec de superstiţie, şarlatanie şi afacerism".

Obiectiv deci, nu se poate da crezare horoscopului. Pentru aceasta însă să credem că poate fi doar o prostie, o glumă nevătămătoare? Nu, în nici un caz, nu. Cine îşi pune încrederea în horoscop se aşează cu aceasta în conflict direct cu Dumnezeu. El ajunge în sfera de extindere a puterii Satanei. După Biblie, superstiţia nu este numai un semn de prostie, credulitate şi lipsă de cunoştinţă, ci o punere la dispoziţia puterilor împotrivitoare lui Dumnezeu. „Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori; să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru" (Leviticul 19:31).

Credinţa în horoscop a fost, este şi va fi pînă la sfîrşit o credinţă demonică, drăcească. Urmările acestei credinţe ne înconjoară în tot locul: indiferenţă faţă de Cuvîntul lui Dumnezeu, deprimare, melancolie. Este un drum ce conduce la pierzare, într-o astfel de viaţă se poate zări adesea de aici înspăimîntatorul foc al gheenei. Nu în zadar spune Dumnezeu despre acela care face astfel de lucruri: „Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia..." (Leviticul 20:6). De aceea nu trebuie să credem în horoscop. De aceea nu trebuie nici să-l citim. Ca şi toate lucrurile oculte, magia, ghicitul în cărţi, chiromanţia ş.a.m.d., horoscopul este viclenie perfidă ca o pînză de păianjen. Cine ajunge odată în ochiurile ei, fie chiar şi în glumă, se încurcă tot mai adînc în ele.

Cum poţi ieşi afară din această periculoasă pînză de păianjen? Unde se poate găsi eliberare? Mai întîi trebuie să-ţi dai seama că tu singur nu te poţi elibera. Nici un om nu este suficient de puternic ca să poată birui forţele întunericului din această lume. Singurul care este suficient de puternic, este biruitorul de la Golgota, Isus Cristos. El este Fiul lui Dumnezeu care l-a biruit pe cruce pe Satana. Această biruinţă trebuie s-o iei pentru tine în mod personal, ca un drept al tău. De aceea vino la El cu toate păcatele tale şi constrîngerile ce le ai! Mărturiseşte-I vina ta! El te iartă şi-ţi curăţeşte inima, după care Isus Cristos îţi dă şi putere să începi o viată nouă cu El, spunînd NU păcatului.

Atunci nu mai ai nevoie de horoscop. Talismanul poţi să-l arunci la coşul de gunoi. Coşarul privit în legătură cu norocul tău îţi va deveni indiferent. O pisică neagră ce-ţi va tăia drumul poate să-ţi pară frumoasă sau nu, dar norocul sau nenorocul nu depinde de ea. Vinerea în ziua de 13 a lunii îţi vei vedea de treburile tale tot aşa de voios ca şi în celelalte zile. Cuvintele precum „mult noroc" sau „a ţine pumnul strîns", ce nu vin de la Dumnezeu, nu-ţi vor mai aluneca pe buze, iar tu nu vei mai trebui să baţi de trei ori în masă pentru a-ţi asigura viitorul. Cînd Isus Cristos este Domnul tău, atunci El îţi hotărăşte viitorul. Iar viitorul, orice om vrea să-l asigure. Noi nu lîncezim ca un mormoloc. Noi suntem înzestraţi cu daruri spirituale, putînd să cugetăm asupra noastră retrospectiv, în momentul de faţă şi să privim în viitor. Totuşi, despre viitor nu ştiu nimic; nici măcar ce-mi va aduce clipa următoare. Nimeni nu poate spune acest lucru, nici mie, nici ţie. Însă, dacă Isus Cristos este Domnul tău, atunci te ştii călăuzit de El în toate situaţiile din viaţă ajungînd în împrejurări gata pregătite. Atunci noi, tu şi eu, putem spune cu o încredere neclintită că nu ni se poate întîmpla nimica decît ceea ce El a ales pentru noi şi ceea ce nouă ne este de folos. Astfel, viitorul nostru nu se află în stele, ci în voia lui Dumnezeu plină de har şi de îndurare.

Friedhelm König

VINDECAND BOLNAVII

VINDECÂND BOLNAVII
T.L. Osborn
Trei întrebări despre ţepuşul lui Pavel
Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al lui Satan, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf.
De trei ori L-am rugat pe Domnul să mi-l ia.
Şi El mi-a zis: "Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită." Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână în mine. (2 Cor. 12:7-9)
Învăţătura larg răspândită că Dumnezeu este Autorul bolii şi că El vrea ca unii dintre cei mai credincioşi copii ai Săi să rămână bolnavi şi să-l glorifice dând dovadă de tărie şi răbdare, fără îndoială a dus la ideea că Pavel avea o boală pe care Dumnezeu a refuzat să o vindece.
Mii de oameni valoroşi au suferit inutil din cauza bolilor ani de zile, încredinţaţi că Îi fac plăcere lui Dumnezeu, presupunând că El i-a cerut lui Pavel să sufere de o anumită boală.
Pentru a înţelege acest lucru, să vedem ce spune Biblia despre „ţepuşul în carne” şi anume: 1) ce era „ţepuşul”, 2) ce trebuia să facă şi 3) de ce i-a fost trimis lui Pavel.
1) Expresia „ţepuş în carne” a fost folosită în Vechiul şi în Noul Testament fără excepţie ca o ilustraţie. Niciodată în Biblie această figură de stil nu are sensul de boală. La fiecare menţionare în Biblie, se specifică foarte clar ce este „ţepuşul în carne”.
În textele din Numeri 33:35 şi din Iosua 23:13, expresia „ţepuş în carne” se referă la canaaniţi, naţiunile păgâne din Canaan. În ambele cazuri, Biblia specifică clar că e vorba de persoane. Pavel spune ce anume era acest „ţepuş” – „un sol al lui Satan”. Cuvântul „sol” este traducerea termenului grecesc „angelos,” care înseamnă „înger, mesager.” În toate cele 181 de cazuri când se foloseşte cuvântul „angelos” se face referire la o persoană şi nu la un lucru.
2) Pavel nu ne spune doar cine era „ţepuşul”, „un sol al lui Satan,” ci şi ce venise să facă: „să îl pălmuiască”. Urmăriţi întrebuinţarea cuvântului în Matei 26:67, Marcu 14:65, 1 Cor. 4:11, 1 Petru 2:20. În nici unul dintre aceste cazuri nu se referea la boală. Acest „mesager” a fost trimis să-l lovească, să-i dea lovitură după lovitură acestui om credincios al lui Dumnezeu. Scriptura nu menţionează boala în lista loviturilor din viaţa lui Pavel. Imediat după întoarcerea lui Pavel, Dumnezeu l-a trimis pe Anania la Pavel cu mesajul: „îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu” (Fapte 9:16) care s-a materializat astfel:
- iudeii s-au sfătuit să-l omoare (Fapte 9:23)
- a fost împiedicat să li se alăture credincioşilor (Fapte 9:26)
- împotrivire din partea diavolului (Fapte 13:6-13)
- împotrivire din partea iudeilor care întărâtau mulţimea (Fapte 13:44-49)
- izgonit din Antiohia (Fapte 13:50)
- atacat de mulţime şi izgonit din Iconia (Fapte 14:1-5)
- bătut şi întemniţat în Filipi (Fapte 16:12-40)
- atacat de mulţime şi alungat din Berea (Fapte 17:10-14)
- atacat în Corint (Fapte 18:1-23)
- atacat în Efes (Fapte 19:23-41)
- i s-au întins curse de către iudei (Fapte 20:3)
- atacat de iudei, dus la judecată de cinci ori şi multe alte încercări
În afara reproşurilor, lipsurilor, persecuţiilor şi pericolelor menţionate în 2 Cor. 12, în capitolul 6 din aceeaşi scrisoare, el menţionează bătăile, întemniţările, răscoalele, ocara, vorbirea de rău, fraţii mincinoşi. În capitolul 11 el spune: „De cinci ori am căpătat de la Iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. În osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!” (2 Cor. 11:24-27)
Cine dacă nu îngerul lui Satan poate fi responsabil pentru toate aceste suferinţe?
3) De ce a fost trimis solul lui Satan să-l pălmuiască pe Pavel? Răspuns: „şi ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri...”.
Cred că nu poţi pretinde că boala ta este un „ţepuş” ca cel al lui Pavel, decât dacă ai primit din abundenţă revelaţii pline de strălucire şi e nevoie să fii împiedicat să te umfli de mândrie. Dacă ceri „ţepuşul,” atunci trebuie să te supui întregii învăţături descoperite în toate celelalte versete despre „ţepuşul” lui Pavel; el s-a bucurat în tot ce a suferit din cauza mesagerului lui Satan, iar dacă el era bolnav şi tu suferi ca şi el din cauza bolii, de ce nu te bucuri de boala ta, în loc să încerci să scapi de ea? Daca cineva se mândreşte cu „ţepuşul” său, n-ar trebui să meargă la cel mai bun chirurg să i-l îndepărteze.
Ne vom îndrepta atenţia acum spre pasajele biblice considerate a fi demonstraţia faptului că „ţepuşul” lui Pavel era un fel de boală, folosind Concordanţa Exhaustivă a Dr. James Strong.
a) „Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele...De aceea simt plăcere în slăbiciuni... (2 Cor. 12:9-10)
„Dimpotrivă, ştiţi că în neputinţa trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia dată”. (Gal. 4:13)
„Eu însumi când am venit în mijlocul vostru am fost slab, fricos şi plin de cutremur”(1 Cor. 2:3)
„... când este de faţă el însuşi este moale...” (2 Cor. 10:10)
„Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Cor. 12:9)
Termenul grecesc tradus în româneşte „slăbiciune,” mai este utilizat de Pavel şi în Romani 8:26 „Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite”. Este acelaşi cuvânt care apare şi în Evrei 11:34, când se vorbeşte despre prorocii care s-au întărit şi au devenit viteji puternici. În 2 Cor. 13:4 se vorbeşte despre răstignirea lui Cristos: „În adevăr El a fost răstignit prin slăbiciune; dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu”.
Aceste cuvinte traduse „neputinţă” şi „slăbiciune,” cu referire la viaţa lui Pavel nu înseamnă boală sau afecţiune a ochilor.
În următoarele versete, cuvântul „slăbiciune” este în antiteză cu termenul „putere” sau „puternic,” fără a face aluzie la slăbiciunea datorată unei boli (Rom. 4:19, 8:3, 14:2, 21; 1 Cor. 8:9; 9:22, 15:43; 2 Cor. 13:4, Evr. 5:2, 7:28).
Când Pavel vorbeşte despre slăbiciunea sa înaintea Bisericii, el îşi exprimă dependenţa totală de Duhul şi de puterea lui Dumnezeu, „pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu”.
b) „Şi n-aţi arătat nici dispreţ, nici dezgust faţă de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu...”(Gal 4:14).
Cuvântul „ispită” (care este interpretat ca însemnând un fel de boală) este tradus din acelaşi termen grecesc folosit atunci când se vorbeşte despre ispitirea lui Isus în pustiu de către Satan „După ce l-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme” (Luca 4:13). Acelaşi termen mai este utilizat şi de Domnul Isus atunci când le spune ucenicilor: „Rugaţi-vă ca să
nu cădeţi în ispită” (Luca 22:40). În nici unul dintre aceste cazuri cuvântul „ispită” nu se referă la vreun fel de boală.
c) „Uitaţi-vă cu ce slove mari v-am scris cu însăşi mâna mea” (Gal 6:11).
Ni s-a spus ca Pavel era aproape orb şi de aceea a trebuit să scrie cu litere mari, dar să luăm aminte la următoarele adevăruri:
Mai întâi, cuvântul tradus în româneşte „slove” folosit de Pavel în textul anterior, provine din acelaşi termen grecesc întrebuinţat în 2 Cor. 3:6, unde tot el spune: „Destoinicia noastră vine de la Dumnezeu care ne-a făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţă” şi cu siguranţă nu se referă la literele alfabetului.
În al doilea rând, cuvântul „mare” este tradus din limba greacă având sensul de cantitate, nu de dimensiune. O literă a alfabetului poate fi „mare” ca dimensiune, însă nu sub aspectul cantităţii.
În al treilea rând, Pavel, fără îndoială, vorbeşte despre epistola sa ca fiind lungă, deoarece nu obişnuia să-şi scrie singur scrisorile.
d) „Căci vă mărturisesc ca, dacă ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat” (Gal 4:15).
Se presupune că acest verset demonstrează că ochii lui Pavel erau atât de afectaţi de o boală orientală, încât oamenii erau gata să-i dea proprii lor ochi pentru a-i înlocui ochii săi bolnavi. Mi se pare o îngâmfare să-ţi bazezi presupunerea că Pavel avea o boală de ochi pe acest verset. Fără îndoială că expresia folosită de galateni exprima afecţiunea şi dragostea pentru slujirea lui Pavel.
Examinând versetele biblice folosite pentru a demonstra că Pavel era bolnav şi că avea probleme cu ochii, vedem că e nevoie doar de câteva minute de gândire atentă şi de studiu pentru a descoperi că nu susţin deloc ceea ce se predică în mod tradiţional. Presupusa boală a lui Pavel ar contrazice adevărul biblic.
De meditat asupra ţepuşului lui Pavel
1. Din moment ce vindecarea este un element esenţial al Evangheliei, cum e posibil ca Pavel sa se bucure de „o deplină binecuvântare de la Cristos” (Rom 15:29) şi să rămână bolnav? Nu face parte vindecarea din binecuvântarea Evangheliei?
2. Daca Pavel era bolnav, cum puteau efesenii să creadă în astfel de „minuni nemaipomenite” de vindecare (Fapte 19:11-12)?
3. Daca Pavel era bolnav, cum a fost posibil ca de la prima sa predică în Listra să se nască o astfel de credinţă în inima unui necredincios, olog din naştere (Fapte 14:8), încât să fie vindecat instantaneu într-un mod miraculos?
4. Daca Pavel era bolnav, cum ar fi putut „să aducă neamurile la ascultare de El prin cuvânt şi prin faptă, prin puterea semnelor şi minunilor, prin puterea Duhului Sfânt” (Rom 15:18-19), când un pastor care pretinde astăzi că are un „ţepuş în carne” ca Pavel, este incapabil să slujească, fiind în pat, acasă sau la spital şi, rareori, dacă nu chiar niciodată, făcând semne şi minuni?
5. Daca Pavel era bolnav, cum de, atunci când a predicat pe insula Malta pentru prima dată, tatăl lui Publius şi apoi „toţi ceilalţi bolnavi de pe insulă au venit şi au fost vindecaţi”? (Fapte 28:8-9)
6. Din moment ce „ţepuşul” nu împiedica oamenii să aibă credinţă şi să fie vindecaţi în Efes, Malta, Listra şi aproape orice loc unde Pavel a predicat, de ce este folosit astăzi pentru a împiedica vindecarea fizică?
7. În trecut „credinţa venea prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu,” în timp ce azi „credinţa pleacă, ne părăseşte prin auzirea cuvintelor predicatorului,” deoarece el ne spune că „Pavel a fost bolnav şi Dumnezeu nu a vrut să îl vindece, deşi s-a rugat de trei ori, deci poate că nu e voia Domnului să fii vindecat”. Acest argument ne obligă să renunţăm la toate făgăduinţele lui Dumnezeu de a-i vindeca pe TOŢI cei care cer, la toate promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu menite să ne sporească credinţa. Acest argument ne obligă să căutam o revelaţie specială a Duhului lui Dumnezeu pentru a stabili dacă Dumnezeu vrea sau nu să vindece fiecare caz în parte. N-are nici
o logică! Nu e ciudat că cei care predică „ţepuşul” lui Pavel ca fiind o boală, le recomandă oamenilor să se supună operaţiilor sau tratamentelor medicale pentru a se vindeca, în loc să se roage până ce Dumnezeu le descoperă că nu e voia Lui să-i vindece, aşa cum pretind ei că Dumnezeu i-a revelat lui Pavel? Ca să nu se contrazică, ei ar trebui să le recomande oamenilor să se „bucure” în boala lor, aşa cum zic ei că a făcut Pavel, în loc să încerce să scape de „ţepuş”.
8. Pavel nu a fost niciodată împiedicat în lucrarea lui de „ţepuş,” deoarece el mărturiseşte că „a lucrat mai mult decât toţi” (1 Cor. 15:10). N-ar avea sens ca un om bolnav să poată lucra mai mult decât toţi ceilalţi predicatori sănătoşi.
9. Daca afirmaţia „Harul Meu îţi este de ajuns” însemna că Dumnezeu i-a zis lui Pavel să rămână bolnav, aşa cum predică mulţi astăzi, ar fi singurul caz în Biblie unde Dumnezeu i-ar spune unui om că El vrea ca acesta să rămână bolnav şi că El îi va da har pentru trupul său bolnav. Nicăieri în Scriptură nu se afirmă că Dumnezeu dă har trupului fizic. Harul lui Dumnezeu îi este dat doar omului dinăuntru care se înnoieşte zi de zi. Harul lui Dumnezeu este pentru „omul duhovnicesc,” iar „viaţa lui Isus se arată în trupul nostru muritor” (2 Cor. 4:11).
10. Ţepuşul nu l-a împiedicat pe Pavel „să-şi încheie alergarea” şi totuşi mulţi dintre cei care învaţă că acest „ţepuş” era o boală şi ca urmare cred că boala lor este asemenea „ţepuşului” lui Pavel, sunt seceraţi la mijlocul vieţii şi lucrării lor.
11. Lucrarea lui Pavel era plină de miracole, vindecări, semne şi minuni oriunde predica. Ce ciudat e că predicatorii ne spun că „ţepuşul” lui Pavel era ceva ce Pavel niciodată nu a afirmat că e şi apoi se folosesc de această presupunere chiar împotriva lucrării în care Pavel a excelat – miracolele de vindecare.
12. Predicarea lui Pavel a dat naştere la credinţa pentru vindecare în cei care îl ascultau şi miracolele de vindecare erau ceva obişnuit pe tot parcursul lucrării sale. Cei care predică faptul că Pavel suferea de o boală pe care Dumnezeu nu a vrut să o vindece, arareori produc credinţa pentru vindecarea bolnavilor, lucru evidenţiat de faptul că miracolele sunt aproape inexistente în bisericile lor. Mulţi merg până într-acolo încât afirmă că zilele miracolelor au trecut.
13. Pavel a spus că „n-a ascuns nimic din ce vă era de folos” (Fapte 20:20). Cei care nu predică adevărul că Dumnezeu a pregătit vindecarea opresc o binecuvântare folositoare bolnavilor.
14. Pavel a zis „am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Cristos ... să aduc neamurile la ascultare de El prin cuvânt şi prin faptă, prin puterea semnelor şi minunilor, prin puterea Duhului Sfânt” (Rom. 15:18-19). De vreme ce vindecarea este parte a Evangheliei, cei care nu predică vindecarea nu răspândesc cu prisosinţă Evanghelia şi nu aduc mulţi la ascultare de El, aşa cum a făcut Pavel.
15. Nu este straniu, repet, cum de unii slujitori ai lui Dumnezeu pot ignora Biblia în ceea ce priveşte subiectul vindecării, punând în umbră:
a) Numele răscumpărător şi al legământului „Iehova-Rafa”?
b) Legământul de vindecare al lui Dumnezeu?
c) Învăţătura şi făgăduinţele de vindecare în Vechiul Testament?
d) Precedentele de vindecare stabilite pe tot parcursul Vechiului Testament?
e) Cuvintele, învăţătura, poruncile, promisiunile şi vindecările lui Cristos prin care El ne-a descoperit voia lui Dumnezeu pentru trupurile noastre?
f) Darurile de vindecare, credinţa şi minunile instituite în Biserică de Duhul Sfânt?
g) Porunca dată Bisericii de a-i unge cu untdelemn pe cei bolnavi?
h) Faptul că Cristos a purtat păcatele şi bolile noastre în locul nostru?
i) Faptul că Cristos, în vremea în care Se afla aici pe pământ i-a vindecat pe „toţi cei care s-au atins de El” şi că „Isus Cristos este acelaşi ieri, azi şi în veci”?
j) Faptul că mii de bolnavi au fost vindecaţi în mod miraculos de puterea lui Dumnezeu din vremea apostolilor până acum şi că în zilele noastre mii de oameni sunt vindecaţi de boli incurabile în aproape fiecare ţară din lume?

DECLARATIE DE CREDINTA

DECLARATIE DE CREDINTA
Eu pot face toate lucrurile prin Hristos care mă întăreşte. CU DUMNEZEUL MEU POT SARII PESTE TOTI MUNTII! El face picioarele mele ca picioarele UNUI ATLET; El ma face sa umblu prin locurile înalte. La om acest lucru este imposibil, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile! Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede. Dacă am credinţă cât un grăunte de muştar, pot să spun la un munte, "MUTA-TE", şi se va muta şi nimic nu va fi imposibil pentru mine. Sunt un credincios, eu nu sunt un necredincios. Ştiu că fără credinţă este imposibil să ma rog lui Dumnezeu. Ştiu că am să trăiesc prin credinţă, şi dacă mă dau înapoi Domnul nu are nici o plăcere în mine.
Fiecarui om ii este dată o măsură de credinţă; voi dezvolta credinţa mea spre slava lui Dumnezeu. Am credinţa faţă de Dumnezeu TATAL,FIUL SI DUHUL SFANT. Credinţa mea nu este în puterea mea, credinta mea este in Dumnezeul cel viu, care a spus că nu ma va parasi. Prin urmare, am ales să merg prin credinţă şi nu prin vedere. Am încredere în Domnul din toata inima mea şi nu înclină spre propria mea înţelegere. Eu nu sunt condus de sentimentele mele, eu nu sunt în robie la emotiile mele. Eu sunt mai sus de circumstanţe. Sunt aşezat cu Hristos în locurile cereşti. Etapele unui om neprihănit sunt ordonate de Domnul. Multe sunt necazurile celor neprihăniţi, dar Domnul il scapa din toate.
Omul neprihănit de şapte ori cade, dar se ridica din nou. Campionii nu renunta, se ridica. Fac un singur lucru, uitând ceea ce se află în urma, se concentreaza pe ce se află înainte. Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu in Hristos Isus, Domnul meu. Am pus mâna pe plug şi eu nu ma uit înapoi. Alerg pentru a câştiga. AM DRAGOSTEA pentru casa TA DOAMNE. Împărăţia cerurilor vine cu putere, şi o voi lua prin credinta.
Nu se ia prin putere, ci prin Duhul Său. El trăieşte ca să mijlocească pentru mine. El este capabil să aduca abundenta, mai ales că eu îndrăznesc , cred si vorbesc , prin puterea LUI care este la lucru in mine. Acela care a început o lucrare bună în mine o va aduce la finalizare pana în ziua Domnului meu Iisus.
Îndrăznesc sa, abordez tronul harului pentru a primi mila si har pentru a ma ajuta în timp de nevoie. Te vei ingrijii de mine DUMNEZEULE. Eu nu ma voi ingrijora de nimic. El mă va ţine în pace perfecta pentru ca EL este in mintea mea . Prin urmare, am intrăm în odihna Lui. Am fost răstignit împreună cu Hristos, cu toate acestea trăiesc, şi viaţa pe care o trăiesc acum, eu o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care ma iubit şi Sa dat pe Sine Însuşi pentru mine.
Oricare ar fi problema Dumnezeu, biruieşte lumea. Aceasta este puterea care a biruit lumea, chiar şi credinţa mea. Am ales această zi să trăiască prin credinţă, să umble prin credinţă, pentru a vedea prin ochiul credinţei. Prin urmare, eu sunt un biruitor. Voi merge din credinţă la credinţă, si din putere in putere si din slava in slava. Cărarea celor neprihăniţi este ca lumina zorilor care străluceşte luminos ziua intreaga! AMIN

APOSTOLII INCA SUFERA IN ROMANIA

Ma numesc llie Popa din Bucuresti si slujesc la intalnirile de post si rugaciune impreuna cu fratii Nelu Demeter, Ioan Peia si alti slujitori. Doresc sa-mi exprim multumirea pentru interventiile constructive ce le-ati facut pe cele cateva bloguri care discuta despre aderarea fratelui Iosif Ton la

Miscarea Strajerii.

Personal nu-l cunosc pe fratele Ton decat din cartile scrise sau din mesajele audio inregistrate in anii precedenti. Nici el nu ma cunoaste personal. Il apreciez foarte mult. Ma bucur de aderarea lui la aceasta miscare astfel incat echipa de slujire se mareste.

As vrea sa va spun cateva lucruri despre mine deoarece numele meu este pomenit adesea in discutiile pe blog. Primul lucru pe care-l remarc este ca nimeni dintre administratorii blogurilor nu ma cunoaste personal, nu ne-am intalnit niciodata in viata si sunt un necunoscut atat pentru majoritatea cititorilor cat si a celor ce posteaza comentarii cu privire la Miscarea Strajerii. La intalnirile de post si rugaciune vorbesc foarte rar in public, max. 10 minute, apoi ne rugam impreuna cu intreaga adunare atat cat ne ingaduie Domnul sa stam in prezenta Lui in adorare, multumire sau rugaciune de mijlocire, uneori rugaciunea dureaza cel putin o ora sau mai mult. Slujirea mea in cadrul echipei Peia – Demeter – Popa este postul si rugaciunea in viata privata si rugaciunea de mijlocire in public.

Totul a inceput in viata mea acum 10-15 ani in urma, cand Duhul lui Dumnezeu m-a gasit flamand si insetat dupa o viata din belsug, flamand si insetat dupa Domnul. Am adus inaintea Domnului perioade de post si rugaciune pentru o trezire spirituala autentica in Romania.

In anii 2004 – 2005 am cunoscut si alti credinciosi din tara noastra care au postit si s-au rugat in acelasi scop. In vara anului 2005, cand am aflat ca si ei au avut experiente similare, am inceput a discuta cu familia fratelui Nelu Demeter despre posibilitatea de a organiza o intalnire de 3 zile de post si rugaciune in tara noastra, deoarece citisem ca in America s-au organizat deja asemenea intalniri. Nu stiam ca la noi sa se fi organizat o asemenea intalnire. Nu zic ca nu au mai fost asemenea intalniri ci, eu personal, nu am cunoscut acest fapt.

Am indraznit ca in luna decembrie 2005, sa trimit in jur de 1800 de plicuri la diferiti frati lucratori din intreaga tara si i-am invitat la prima intalnire de 3 zile de post si rugaciune, in Ianuarie, 2006. La inceput eram numai noi doi, eu impreuna cu fratele Demeter, dar in saptamana in care se incepea conferinta mi-am adus aminte ca fratele Ioan Peia organiza in Bucuresti nopti de rugaciune si l-am invitat sa vina impreuna cu noi. Eram deja trei in echipa de slujire a acestor inceputuri binecuvantate. Dupa ce s-a terminat prima intalnire, nu m-am gandit ca va mai fi o alta de acest gen, dar nu a fost asa. Biserica Baptista din Hateg, jud. Hunedora, a organizat imediat urmatoarea intalnire de 3 zile de post si rugaciune, deoarece Rebeca Vinars s-a intors acasa de la prima conferinta vindecata de surzenie. S-a aprins un foc, la inceput a fost mic si plapand, dar Dumnezeu a facut sa se extinda tot mai mult acest foc al trezirii.

In afara de intalnirile nationale, sunt in diverse zone din tara multe intalniri locale de cate 3 zile de post si rugaciune in Biserici Penticostale, Biserici Baptiste sau Adunari Crestine dupa Evanghelie, care nu sunt organizate si coordonate de catre Miscarea Strajerii, ci este Miscarea Duhului Sfant in natiunea noastra. In cadrul Bisericii Ortodoxe (Oastea Domnului) sunt multe intalniri de rugaciune si in unele adunari la Oastea Domnului, Duhul Sfant se manifesta cu putere… Duhul Sfant este revarsat si in Biserica Ortodoxa.

Noi suntem suceveni. In anul 2002, ne-am mutat din Suceava in Bucuresti. Slujim si in cadrul Misiunii Alege Viata din Romania. Misiunea Alege Viata este denumirea romaneasca a Organizatiei Campus Crusade for Christ. Am slujit ca pastor laic in Biserica Baptista „Cuvantul Adevarului” Bucuresti, iar acum sunt impreuna cu fratele Nelu Peia in Biserica Baptista „Isus Lumina Lumii”; el este pastorul bisericii, iar eu sunt pastor impreuna cu el. Pentru mine „pastor laic” inseamna ca nu am studii teologice avansate recunoscute de Ministerul Invatamantului in Romania si nu am fost platit niciodata de catre biserica locala ca pastor. Am studiat incepand cu anii 1982 – 83 impreuna cu Navigatorii si BEE in tara noastra, apoi am urmat si alte studii teologice aprofundate.

M-am nascut si am crescut in Biserica Penticostala. La varsta de 17 ani am fost botezat cu Duhul Sfant si in apa. Am slujit Domnului cu darurile duhovnicesti care mi-au fost incredintate de catre Duhul Sfant. Spre sfarsitul anilor 1980 ne-am mutat din Biserica Penticostala in Biserica Baptista datorita circumstantelor vremii. Numele meu apare de mai multe ori in cartea fratelui Vasilica Croitor, „Rascumpararea Memoriei”, nu ca si informator, ci in alta categorie.

Cat despre Miscarea Strajerilor pot afirma urmatoarele:

- Scopul unic al intalnirilor Strajerii este postul si rugaciunea pentru trezirea spirituala si transformarea natiunii.

- Nu este o organizatie religioasa care sa aiba un statut de organizare sau cu o structura ierarhica ci este o miscare initiata de Duhul Sfant. Toti slujitorii suntem o echipa. Nu primim sposorizari din afara tarii, nu dam rapoarte la organizatii crestine din tara noastra sau organizatii crestine internationale care gestioneaza miscarile de rugaciune globale. Suntem o miscare autohtona. Nu suntem dirijati de organizatii internationale, nu au participat pana in prezent slujitori internationali care fac parte din organizatiile internationale de rugaciune pentru a ne inspecta, si pentru a ne da directie. Mentionez din nou ca este o lucrare pur romaneasca.

- Nu suntem o noua denominatie in tara noastra. La intalnirile de post si rugaciune, participa credinciosi din toate denominatiile (Baptisti, Penticostali, Crestini dupa Evanghelie, Reformati, Ortodocsi, Independenti, etc) si nu suntem o miscare carismatica.

- Nu rupem bisericile locale si nu criticam conducerile cultelor sau pastorii ci am indemnat, de fiecare data, ca fiecare participant la conferintele de post si rugaciune sa ramana in biserica locala unde este membru, dar sa traiasca viata crestina in mod plenar;

- Baza invataturii este Biblia si numai Biblia. Marturisesc si cred ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu, inspirat in totalitate, fara gresala si este autoritatea suprema. Nu am acceptat nici o alta invatatura, nu am predicat decat Cuvantul lui Dumnezeu. Resping categoric orice doctrina falsa: evanghelia prosperitatii, invatatura liberala, legalismul, duhul de religiozitate, etc.

- Cred ca Duhul Sfant este o persoana divina si este Dumnezeu; impreuna cu Dumnezeu Tatal si Dumenzeu Fiul formeaza Trinitatea. Duhul Sfant este Acelasi ieri, si astazi si in veci, dupa cum si Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul sunt la fel. Cred ca Duhul Sfant este prezent si astazi in Biserica si manifesta real toate darurile mentionate in Noul Testament. Darurile Duhului Sfant nu au incetat ci se manifesta plenar si astazi.

Slujirea noastra ca si familie nu se limiteaza doar la conferintele de 3 zile de post si rugaciune. Impreuna cu sotia mea Lidia, slujim in consiliere de mai mai multi ani si ne rugam pentru cazuri deosebite, cum ar fi: eliberare de legaturi demonice, vindecare fizica, emotionala, etc. Prin harul lui Dumnezeu practic ungerea cu untdelemn acolo unde este cazul si Dumnezeu ingaduie ca prin slujirea noastra multi oameni sa primeasca raspuns la rugaciunile lor.

Nu sunt o persoana cunoscuta publicului din mediul crestin evanghelic, asa cum sunt fratii Ton, Demeter sau Peia; iubesc pe Dumnezeu si urmaresc sfintenia. Nu sunt legalist, dar sunt strict in umblarea cu Domnul. In cadrul adunarilor de rugaciune nu sunt extremist dar sunt deschis la manifestarea spontana a prezentei Duhului Sfant si la manifestarea darurilor Duhului Sfant in adunare. Practic, cateodata, vorbirea in alte limbi in public si fac de cunoscut, atunci cand este cazul, descoperirile duhovnicesti sau vedeniile de care imi face parte Duhul Sfant. Ma vad un slujitor echilibrat si imi vad de slujirea mea: postul si rugaciunea in viata privata si rugaciunea de mijlocire in adunarile publice. Aceasta slujire am avut-o inainte de a se infiinta Strajerii si ma straduiesc sa fiu credincios chemarii chiar si in aceste perioade cand este furtuna de cuvinte pe bloguri. Respect teologii, apreciez dezbaterile telogice, dar eu nu ma angajez in dezbateri apologetice privind postul si rugaciunea decat numai atunci cand mi se cere socoteala de nadejdea care este in mine.

Pentru mine Miscarea Strajerii este una dintre cele mai binecuvantate perioade de slujire din viata mea si a familiei mele. Am fructificat oportunitatea miscarii Duhului in natiunea noastra si ma bucur, multumesc Domnului ca ne-a facut favoarea ca sa fim parte a acestei treziri spirituale si nu ne-am exclus singuri prin ignoranta, judecata sau critica. Este o alegere prin har ca sa fim parte a acestei miscari spirituale.

Va scriu aceste randuri in semn de apreciere pentru pozitia impartiala pe care ati adoptat-o in toate aceste discutii pe bloguri despre Strajeri.

Cu toata dragostea noastra,
Ilie si Lidia Popa
Bucuresti, Vineri, 26 Noiembrie, 2010

APOSTOLII INCA SUFERA IN ROMANIA

Salutari sfinte in Numele Domnului Isus Hristos!

Dorim sa va raspundem la unele din intrebarile adresate celor care fac parte din Miscarea Strajerilor din Romania. Chemarea la post si rugaciune pentru trezire spirituala si transformare a vietilor credinciosilor si

a bisericilor locale nu este noua in Romania. In fiecare generatie au fost valuri ale trezirii spirituale asociate in special cu rugaciunea si postul, care au condus la un mesaj radical de renuntare la pacat si intoarcere cu toata inima la Domnul Isus a celor ce se numesc copii ai lui Dumnezeu.

Miscarea Strajerilor a aparut pe fondul unor ani buni de insufletire a dragostei pentru Domnul Isus prin rugaciune, un moment important fiind anul 1998 cand in Biserica Baptista Sfanta Treime din Bucuresti au inceput noptile de veghe. Aceasta lucrare s-a extins in Bucuresti si in tara, multe biserici, la inceput baptiste si apoi cele penticostale si crestine dupa evanghelie, urmand exemplul celor din Bucuresti. Cinci ani de zile am participat constant la aceste nopti de veghe. In anul 2000 au inceput noptile de veghe ale credinciosilor din toate bisericile evanghelice din Bucuresti. Din nou acest exemplu a fost urmat in multe parti din tara si diaspora. Pana in 2005 in fiecare luna au fost nopti de veghe pe Bucuresti, uneori cu participare la Masa Domnului, in Biserica Baptista Sfanta Treime, in Bisericile Penticostale Filadelfia si Betel, aceste adunari avand cladiri mai mari in stare sa cuprinda cei in jur de 800-1000 de participanti constant.

Au fost si in acea perioada de timp presiuni pentru incetarea noptilor de rugaciune, presiuni facute din umbra sau de catre cei aflati in functii de conducere cultica. La inceputul anului 2005 noptile de rugaciune interconfesionale din Bucuresti au incetat, liderii unor biserici spunand ca li se cerea raspicat sa nu mai gazduiasca aceste intalniri.

Dar aceasta nu a insemnat si oprirea lucrarii de rugaciune in Bucuresti si in tara. Cei care s-au aprins in focul rugaciunii au continuat sa se adune, unii in bisericile locale, altii in grupuri de rugaciune.

In acest context fratii Ilie Popa si Nelu Demeter au primit indemnul de a chema poporul Domnului la post si rugaciune si m-au chemat sa le fiu partener in aceasta lucrare.

Fratele Ilie Popa, ingaduiti-mi sa spun, un erou al creditei si credinciosiei fata de Domnul Isus Hristos si Evanghelie (vedeti emisiunea Shalom Israel le situl Credo TV la adresa http://www.credo.tv/index.php/shalom) aducea cu sine experienta rugaciunii ascultate in vremea prigoanei comuniste, experienta postului si rugaciunii de 40 de zile, facute in mod repetat pentru trezirea spirituala in Romania. Impreuna cu sora Lidia alcatuiesc o echipa de consiliere spirituala si rugaciune care sub ungerea Duhului Sfant a adus mult bine in vietile a sute si sute de oameni. Fratele Ilie a colaborat cu mine in perioada anilor ‘90 ca lucrator al Aliantei Evanghelice din Romania, al carei director executiv eram, in proiectul cu “Filmul Isus”.

Pe fratele Nelu Demeter l-am cunoscut doar la prima conferinta de post si rugaciune din ianuarie 2006. Chemat de Domnul din moarte la viata (a fost in moarte clinica mai multe zile dupa un acident vascular facut in timpul unei evanghelizari in inchisorea din Braila), si sub ungerea lucrarii de vindecare si eliberare este un om al iubirii, care sufera cu cei ce sufar si plange cu cei ce plang. Este omul care sare in ajutor atunci cand ai nevoie si pe care Domnul l-a folosit si il foloseste cu mare putere. Am stat de vorba cu dansul si pot spune ca este recasatorit, si ca s-a intors la Domnul la 12 ani de la recasatorire. Ne bucuram sa va putem spune ca toti membri familiilor noastre, inclusiv unii dintre nepotii de la o varsta timpurie sunt intorsi la Domnul.

In momentul chemarii de catre frati sa organizam intalniri de post si rugaciune aveam experienta unei lucrari interconfesionale si a lucrarii de rugaciune din tara si strainatate. Am slujit ca director al Aliantei Evanghelice din Romania intre anii 1990-1997. Sunt prin harul Domnului plantatorul primei Biserici Baptiste a Surzilor din Romania si din 23 noiembrie 1996 am fost presedintele nou infiintatei Comunitati a Bisericilor Baptiste a Surzilor din Romania. Am fost presedintele bordului World Vision Romania din 1996 pana in 2004. Din 2000 si pana in prezent am fost parte a liderilor European Prayer Link si din 2003 sunt parte a International Prayer Council Executive Team. Sunt de asemenea parte din 2002 a International Council of Elders al All Nations Convocation Jerusalem, o conferinta anuala a srtajerilor din intreaga lume. Am fost si sunt reprezentantul Global Day of Prayer pentru centrul si estul continentului nostru.

Impartasesc informatii despre aceste lucrari doar pentru faptul de a arata ca eram deschis pentru colaborarea interconfesionala si pentru promovarea si sustinerea in tara noastra a lucrarii de post si rugaciune.

La prima conferinta de post si rugaciune din Ianuarie 2006 fratii Popa si Demeter s-au pregatit pentru 1800 de participanti. Au crezut ca cei ce erau deja misionari sau voluntari in lucrarea de misiune si evanghelizare in tara vor raspunde chemarii. Cand am calatorit spre Oradea am intrebat pe Domnul cati participanti vor fi. Si Domnul mi-a arata ca vor fi exact 70. Dimineata inainte de inceputul conferintei am impartasit fratilor aceasat intelegere. Si asa a fost. Nu am avut un program, am stiut ca Domnul ne cheama si am umblat total sub calauzirea Duhului Sfant. De fapt aceasta este una din caracteristicile intalnirilor de post si rugaciune – Duhul Sfant este onorat in mijlocul adunarii. Ne-am bucurat de fiecare data de modul in care Duhul Sfant a pregatit mesagerii, mesajele, ordinea lucrarilor, temele conferintelor.

Mentionez ca scopul principal al conferintelor de post si rugaciune este mijlocirea, dar pentru ca rugaciunile sa poata fi acceptate trebuie sa fim sfintiti prin curatirea facuta de Cuvantul lui Dumnezeu si a Duhului Sfant. Dupa modelul din Exod 19, in jur de 2 zile sunt necesare ca adunarea atat de diversa a celor ce vin sa fie pregatita pentru a intra in prezenta Domnului si a incepe mijlocirea pentru tara, pentru fratii si surorile de pretutindeni, pentru lucratori, pentru natiunile lumii.

Nu este cel putin interesant ca in mod constant ne-am rugat si postit si pentru cei care acum ne acuza si ne batjocoresc? Multi dintre strajeri au pe listele lor de mijlocire permamenta pe liderii cultelor, a comunitatilor si bisericilor. Multi dintre cei care acum discuta aprins depre lucrarea strajerilor sunt pe lista mea de mijlocire.

In timpul conferintelor noastre nimeni nu este exclus. Multi dintre prietenii adusi de frati si surori se intorc la Domnul Isus. Ceea ce marturisesc majoritatea dintre ei este ca prezenta Domnului si atingerea Duhului a adus convingere de nevoia de pocainta si intoarcere la Domnul.

La intalnirile de post si rugaciune ale strajerilor (peste 50 in ultimii 5 ani) au participat frati baptisti, crestini dupa evanghelie, penticostali, tudoristi, de la Oastea Domnului, independenti, evrei mesianici si carismatici. Miscarea strajerilor are caracteristicile unei miscari spirituale sub conducerea Duhului Sfant. Nu este o organizatie cu structura juridica si for de conducere, ci este o partasie frateasca a celor cred ca pot depasi diferentele pentru o cauza comuna – trezirea spirituala in natiunea noastra. De fapt sunt aceleasi elemente care defineau in anii ‘90 Alianta Evanghelica din Romania, domeniul comun de actiune fiind de aceasta data nu direct evanghelizare tarii ci postul si rugaciunea pentru trezirea si transformarea poporului Domnului. Noi promovam pregatirea evenghelizarii prin rugaciune si post.

In ceea ce priveste conducerea spirituala a miscarii de la inceput Ilie Popa, Nelu Demeter si cu mine am primit recunoasterea fratietatii. Noua ni s-au alaturat si alti frati pastori si lucratori dintre care unii au ramas permanent. Este necesar sa detaliez acest aspect al carmuirii spirituale a acestei miscari pentru ca exista un element unic care il defineste: unitatea liderilor cu toate ca suntem deosebit de diferiti unul de altul.

La numai 3 luni de zile de la prima conferinta de post si rugaciune am fost chemat de fratii din Rusia sa conduc in calitate de reprezentant al International Prayer Council conferinte de rugaciune in St Petersburg, Moscova si Krasnoiarsk in Siberia.

Era in dupa amiaza zilei de 18 martie 2006 (in jur de orele 13:00) cand am primit o viziune din partea Domnului. Eram dupa o noapte de veghe intr-o biserica in care de 5 ani peste 500 de frati si surori se adunau in fiecare vineri sa mijloceasca pentru tara lor. In camera de hotel eram impreuna cu bunul prieten si colaborator din bordul World Vision Romania, preotul Vasile Mihoc, unul din liderii spirituali ai Oastei Domnului. In acea descoperire care era atat de vie ca si cum ai trai realitatea, am vazut trei persoane care s-au adunat sa aiba partasie. Ei credeau ca sunt singuri si se pregateau sa discute. Fiecare avea un lucru particular: primul avea o oglinda in care se privea, al doilea avea un lant in jurul trupului si a treilea avea la centura o sabie lunga. Centura nu era stransa si sabia se misca si il lovea si pe el si pe ceilalti doi. La un moment dat a fost un zoom out (ca o transfocare la tv) si am vazut pe cei trei ca erau in mijlocul unei arene de gladiatori – ca un circ roman. Erau mii si mii de oameni care ii priveau pe cei trei in tacere, cei trei nefiind constienti de prezenta celor din tribune. Erau separati de acestia de un ecran transparent dar care ii impiedeca pe cei trei sa vada tribunele. La un moment dat pamantul s-a deschis – un fel de trapa, si a iesit din pamant in fata celor trei o bestie fioroasa. Cei din tribune mai vazusera astfel de momente si asteptau sa vada ce vor face cei trei. Atunci cel care avea oglinda a intors-o cu fata spre bestie si aceasta s-a oprit. Ceilalti doi au fost protejati in spatele celui cu oglinda. Cel care avea lantul l-a desfasurat de pe trupul sau, l-a aruncat asupra bestiei si a legat-o. Cel de-al treilea a scos sabia si a strapuns bestia si a omorat-o. In acel moment arena a izbucnit in urale. Cei din tribune mai vazusera astfel de momente cand echipele precedente au fost nimicite dar cei trei biruisera pentru ca au luptat impreuna. In timp ce ovatiile se ridicau din tribune am vazut ceea ce acestia vedeau. La inceput toti ochii si aplauzele lor erau pentru cei trei. Dar deodata pentru fiecare dintre miile de oameni din tribune a fost un zoomout – o transfocare si au vazut ca de fapt cei trei sunt parte, madulare a trupului unui Barbat. Toti si-au schimbat ovatiile si aplauzele de la cei trei catre acest Barbat a carui statura era cu mult mai mare decat chiar a arenei. Si in acea clipa viziunea a incetat. Era asa de vie incat am spus prietenului Vasile Mihoc ce am vazut. El mi-a spus imediat: “Cel cu oglinda este cel smerit. El a murit fata de sine insusi, si doar reflecta slava Domnului prin viata sa.”

In zilele care au urmat am inteles ca acesta este de fapt un tipar al lucrarii in echipa, dorit de Domnul Isus si care a existat si intre apostoli (Iacov, Petru si Ioan). Cel cu lantul este slujitorul Domnului care este gata de confruntare, care se impotriveste lucrarii vrajmasului, cu toate ca protectia o are doar prin conlucrarea cu cel ce este smerit. Cel cu sabia este slujitorul Domnului care manuieste Sabia Duhului care este Cuvantul lui Dumnezeu – atat Logosul, Revelatia scrisa, cat si Cuvantul Rhema, revelatia descoperirii.

In cazul nostru am recunoscut aceste daruri si slujiri specifice in echipa noastra. Fratele Ilie este cel care a intors oglina (si noi ne nevoim sa-i urmam exemplul). El nu mai priveste la ceea ce Domnul face in viata lui, nu mai masoara in fiecare zi inaltimea spirituala la care a ajuns, ci lasa ca slava Domnului sa se reflecte in si prin viata lui. O biserica cu cativa oameni care au intors oglinda este protejata de atacurile celui rau. Fratele Demeter este cel care zi si noapte se lupta duhovniceste cu armele Duhului pentru eliberarea si vindecarea oamenilor, pentru facerea fara de putere a celui ce prin frica mortii tine robiti pe oameni. Nu are doctorate si nici macar o pregatire de rang universitar in teologie, dar sare in ajutorul robilor de razboi si oricand este gata sa mearga pana la capatul lumii pentru salvarea unui singur suflet. Rostirea Cuvantului si manuirea Sabiei Duhului mi-au fost incredintate, si asa cum am vazut in viziune, nu au fost de putine ori cand aceasta Sabie m-a lovit si pe mine si pe prieteni mei. Una din marile impliniri ale lucrarii noastre este chiar aceasta lucrare in echipa care nu cauta folosul propriu ci proslavirea Domnului Isus Hsitos. El este si va fi totdeauna Barbatul care va fi vazut si ovationat in orice conferinta de post si rugaciune.

In cei 5 ani ni s-au alaturat si alti lucratori deosebiti si ne-am bucurat pentru fiecare caci lucrarea este mare si putini sunt lucratorii. Personal am fost surprins de hotararea fratelui Ton Iosif de a ni se alatura. Dar avand in vedere modul in care Domnul a lucrat vindecarea fiicei sale si apoi cercetarea prin care a trecut am acceptat cu bucurie marturia dansului si decizia de a ni se alatura. Faptul ca fratele Ton a declarat ca este carismatic nu este o piedica pentru noi de a-l accepta in lucrarea de post si rugaciune.

Dar si Ilie Popa si Nelu Demeter si eu spunem ceea ce totdeauna am spus: Miscarea Strajerilor este o miscare de post si rugaciune interconfesionala pentru trezire spirituala si transformare in care sarbatorim elemetele comune ale crezurilor noastre si respectam identitatea fiecaruia. Toti trei am declarat ca suntem lucratori din cadrul cultului baptist si am cerut constant fiecarui participant sa contribuie la viata spirituala a bisericii locale din care face parte, cu toata fiinta. Noi credem in autoritatea spirituala incredintata de Domnul Bisericii locale, dam socoteala de viata noastra si a familiilor noastre bisericilor din care facem parte si apreciem in acelasi timp valoarea partasiei si unitatii confesionale si interconfesionale.

Spun inca odata: inca de la inceput Domnul ne-a spus sa nu respingem pe nimeni, nici chiar pe dusmani. Toti au dreptul sa vada lucrarea care este a Lui si nu a noastra, care lumineaza sus in sfesnic si nu este tinuta in ascuns.

Modalitatea in care Domnul a ales sa faca cunoscuta lucrarea o fost prin marturiile celor care au participat si in mod deosebit a celor vindecati, restaurati, botezati/umpluti cu Duhul Sfant, a celor care practic au inceput o viata noua de dedicare totala Domnului. Sunt multe cazurile de vindecare miraculoasa, dar pentru aceasta dam toata slava Domnului Isus.

Am urmarit evolutia mesajelor pe care Duhul Sfant ni le-a dat pentru conferinte si a dinamicii numerice a celor care au participat. Un semn distictiv al unei treziri sprituale nu este atat aspectul organizatoric, modul in care atragi multimi mari de oameni care sa asculte un mesaj biblic, ci prezenta plina de putere a Domnului in mijlocul poporului Sau. Aceasta este de fapt temelia tuturor trezirilor spirituale si nu se poate ajunge la coborarea Slavei Domnului si Cincizecime fara pocainta autentica, fara o sfintire radicala. Acestea sunt elementele fundamentale ale conferitelor noastre. Si de fiecare data, la un anumit moment cand poporul Domnului se aduna in jurul Lui incepe in mod supranatural manifestarea plina de putere a dragostei Sale. Domnul a insotit totdeauna intalnirile noastre cu minuni. Aceasta a aprins tineretul si a convins barbatii ca rugaciunea nu este numai pentru surorile in varsta. Un alt semn al trezirii este acesta: cand la intalnirile de rugaciune si post sunt mai multi barbati decat femei si cad numarul celor tineri il intrece pe al celor in varsta atunci acea lucrare este in mijlocul trezirii. Putem marturisi ca aceasta se intampla in miscarea strajerilor.

Cat despre manifestarile exterioare ale lucrarii pline de putere a Domnului prin Duhul Sfant nu am de spus decat ca uneori si noi am fost luati prin suprindere. In timpul rugaciunii unii nu s-au putut tine pe picioare si i-am rugat sa se aseze sau sa stea in genunchi. Altii au cazut inainte sa ii putem sprijini si aceasta a provocat multe discutii. Ne framantam cu totii ca nu cumva frica de oameni sa limiteze lucrarea Duhului Sfant si ne rugam ca Domnul sa ne lumineze si in aceasta privinta. Un articol referitor la acest aspect va fi postat in curand pe site-ul strajeri.ro

Nu predicam doctrina prosperitatii. Ar fi chiar ciudat sa facem acest lucru, noi care traim prin credinta, in incercari si lipsuri mari uneori. Predic ca imbracarea in hainele sfinte ale neprihanirii este pentru Slava si frumusete. Ca pentru a ajunge la intimitate desavarsita cu Domnul trebuie sa primim toata lucrarea Duhului Sfant, toate darurile si sa implinim desavarsit voia Lui. Daca vrem sa ajungem la trezirea spirituala trebuie sa fim biruitori in incercarile de care avem parte cu bucurie, fara mumur si cartire. Predic ca cei care vor sa aiba parte de Slava Domnului trebuie sa fie partasi si la suferintele Domnului pentru Trupul lui Hristos. Ca nu exista scurtaturi pe calea vietii spirituale, ca trebuie sa trecem prin toate lucrurile pe care ni le ingaduie Domnul sa le traim dar proclamand totodeauna bunatatea si credinciosia Lui fata de noi, increzandu-ne in caracterul Sau care nu se schimba si crezand si procalmand cu toata inima ca El poate vindeca bolnavii, poate invia mortii, poate vindeca relatiile frante din familii si biserica si ca El vrea sa vina vremuri de inviorare si tranformare.

Va invitam cu drag pe toti sa participati la conferintele de post si rugaciune motivati fiind poate de discutiile purtate in ultima vreme pe internet, poate de atacurile la care sunt supusi in aceste zile strajerii, sau poate doar pentru ca doriti sa fiti mai aproape de Domnul impreuna cu cei ce se pregatesc si pregatesc venirea Lui!

Cu dragoste frateasca in Domnul Isus Hristos!

Shalom

Nelu Peia

APOSTOLII INCA SUFERA IN ROMANIA

Mișcarea carismatică a început pe la anul 1960. Ea se aseamănă foarte mult cu mișcarea penticostală, începută în 1901. Asemănarea fundamentală dintre aceste două mișcări stă în credința că darurile miraculoase ale Duhului Sfânt (profeția, darul minunilor, darul vindecării și vorbirea în limbi) sunt date și astăzi, spre deosebire de cesaționiști, care susțin că ele au încetat odată cu scrierea Noului Testament. Există însă câteva diferențe între ele.

Astfel, mișcarea penticostală susține că vorbirea în limbi este semnul fizic al botezului cu Duhul Sfânt, iar mișcarea carismatică susține că poți să fii botezat cu Duhul Sfânt fără să capeți vorbirea în limbi. De asemenea, mișcarea penticostală s-a constituit în câteva culte noi și independente de celelalte culte creștine, pe când mișcarea carismatică încearcă să rămână în sânul celorlalte culte, dar se constituie în biserici separate numai când sunt scoși din cultul în care s-au născut.

După zece ani trăiți departe de Dumnezeu (1957-1967), la data de 21 ianuarie, 1968 am avut o întâlnire reală cu Domnul Isus, care m-a asigurat că El a murit pentru toate păcatele mele și că sunt iertat și acceptat de El. Câteva zile mai târziu am decis că Cel ce M-a iubit și S-a dat pe Sine pentru mine trebuie să fie totalmente stăpânul vieții mele și să decidă El tot ce se va întâmpla în viața mea de aici înainte. A fost cea mai fundamentală decizie a vieții mele și aceasta stă la baza vieții mele de atunci până astăzi.

Primul lucru pe care mi l-a cerut noul meu Stăpân și Domn a fost să mărturisesc public întoarcerea mea, devenind membru în Biserica baptistă din Cluj-Iris. L-am ascultat, deși știam că voi fi dat afară din învățământ.

Datorită ”Primăverii de la Praga” (mișcare de eliberare incepută de Dubcec), nu am fost dat afară din învățământ. În octombrie 1968 am făcut cerere pentru o vizită la Viena. Când am aflat vestea că primesc pașaport, am auzit o voce care îmi spunea: ”Aceasta este ca să mergi în Anglia, ca să studiezi într-un Seminar de mâna întâi.” Era prima dintr-o serie de călăuziri prin voce audibilă pe care mi le-a dat Domnul.

Printr-o serie de alte mari minuni, am ajuns în Viena și în a doua jumătate a lunii ianuarie 1969 am ajuns în Anglia, la Ted Kent, un credincios carismatic pe care îl întâlnisem în Cluj cu câteva zile înainte de plecarea spre Viena, care îmi dăduse adresa lui și care mi-a trimis la Viena invitația pentru Anglia.

Ted Kent voia să nu merg la un Seminar, ci să rămân cu grupul lui carismatic. El m-a dus la Oxford, doar ca să capăt îndrumări de la un profesor cum să-mi prelungesc viza de două săptămâni pe care o primisem la Viena. Profesorul acela mi-a aranjat imediat o întâlnire cu conducătorul Colegiului baptist din Oxford, Dr. Henton Davies, și acesta mi-a dat imediat bursă totală ca să stuiez în acest colegiu, dar mi-a spus că trebuie sa studiez manualul de limba greacă și numai după ce voi trece examenul de greacă voi putea începe studiile. Mi-a dat însă o adeverință că am fost acceptat în Colegiu, ca să pot obține viza de student.Ted Kent era cu mine la toate acestea. M-am întors cu el la el acasă. Aici s-a întâmplat un eveniment de mare însemnătate în viața mea.

Ted Kent a adunat la el acasă un grup de credincioși carismatici. Au început să se închine și să se roage. Am fost prins în spiritul de închinare și de deschidere pentru lucrarea Duhului Sfânt. Atunci am simțit că trebuie să mă descarc de o povară grea pe care o purtam pe suflet: am mărturisit că în timpul când am fost departe de Domnul (când eram profesor la Cluj, iar vara eram ghid turistic la mare) am colaborat cu securitatea și am relatat ce am făcut în această colaborare. M-am așezat în genunchi, cei din grup au pus mâinile peste mine și eu am început să vorbesc în limbi. Pot spune, deci, folosind limbajul penticostal, că am fost botezat cu Duhul Sfânt.

A urmat însă ceva neașteptat. Unul din grup mi-a spus că Duhul îmi transmite prin ei să nu merg la Oxford, ci să rămân cu ei și să învăț totul de la ei.

Eu am rămas nedumirit, deoarece călăuzirea clară pe care am primit-o eu era să mă duc la studii ”într-un Seminar de mâna întâi” și pentru mine acum era clar că acesta era Colegiul din Oxford. Le-am spus fraților că problema este foarte serioasă și de aceea îmi iau trei zile de post, după care îl întreb pe Domnul ce trebuie să fac în continuare.

După cele trei zile de post, Domnul mi-a arătat clar că nu trebuie să-mi schimb calea, și să merg la școală așa cum mi-a spus El. Când am comunicat acest lucru lui Ted Kent, el s-a înfuriat și mi-a spus că trebuie să plec din casa lui. Între timp, eu făcusem cunoștință cu câțiva pastori baptiști și unul mi-a dat cartea lui de vizită și mi-a spus că dacă cumva am probleme cu Ted Kent să-i dau telefon. L-am sunat, i-am spus care este problema și el mi-a aranjat să fiu luat de la Ted Kent de pastorul baptist Ron Hirst, care era în vârstă, era necăsătorit și locuia numai cu mama lui. Am fost găzduit de ei până când mi-am luat examenul de greacă și mi-am început studiile la Oxford.

O scurtă vreme am continuat să mă rog în limbi. Nu neg ceea ce s-a întâmplat cu mine în grupul de carismatici, ci dimpotrivă, consider că a fost una dintre multele pietre de hotar în pelerinajul meu spiritual și teologic. După acea scurtă vreme, am încetat să mă rog în limbi. De ce? Fiindcă am constatat că darul meu principal este acela de învățător. Ca învățător, lucrul fundamental este că trebuie să înțeleg. De aceea, pentru mine cel mai important lucru este să mă rog cu mintea. Studiind teologia la Oxford, aduceam în rugăciune tot ce studiam. Discutam cu Domnul teoriile pe care le învățam și ceream călăuzirea Duhului Sfânt pe care dintre ele să o aleg. Astfel viața mea intelectuală se îmbina perfect cu viața mea spirituală. Acest lucru a rămas cu mine și ca predicator și ca scriitor. Întâi, în timpul meu de părtășie cu Dumnezeu, trebuie să înțeleg Cuvânul, să înțeleg voia Domnului; apoi să înțeleg ce să predic, ce să scriu, ce să fac. Acestea toate înseamnă ”mă rog cu mintea.”

Pentru mai multă claritate, părtășia mea cu Dumnezeu ia două forme. Uneori, după ce citesc Cuvântul și încep să meditez, Duhul Sfânt începe să-mi vorbească în duhul meu și mă face să înțeleg lucruri noi. Eu iau imediat hârtie și scriu. Uneori tot timpul meu de părtășie de dimineață îl petrec în această ascultare de ce-mi vorbește Dumnezeu. Și ”omul trăiește cu orice cuvânt ieșit de la Domnul”, deci eu simt că ”trăiesc” fiindcă mi-a vorbit Domnul! Alteori, la un moment dat în timpul meditației mele ”simt” prezența reală a Domnului în fața mea și ”știu” că este acolo. El, cea mai frumoasă Ființă din univers, este acolo și îmi dă părtășia Lui simțită. El îmi spune că mă iubește și eu Îi spun că Îl iubesc. Atunci mă deschid Lui ca să mă umple, să mă hrănească și să mă adape, să-mi umplu întreaga ființă cu El, după promisiunea Domnului Isus: ”cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi și el prin Mine” (Ioan 6:57). Uneori prezența Lui este atât de vie și de copleșitoare, încât mă proștern cu fața la pământ și mă închin Lui cu toată ființa. Acestea sunt momente de adorație și de închinare. Dar puteți observa că în toate fazele și în toate formele, părtășia mea cu Dumnezeu este ceva ce înțeleg și ceva ce pot apoi să explic altora, fiindcă aceasta este chemarea învățătorului.

Faptul că Dumnezeu îmi vorbește face parte din darul profeției, căci profeția înseamnă înainte de toate că Dumnezeu vorbește unui om și acesta poate să spună după aceea: ”Iată ce mi-a spus Domnul”. Iată de ce, în special în anii 1970 îmi începeam predicile cu cuvintele: ”Duhul Domnului mi-a pus pe inimă să vă vorbesc despre…”

Dar Domnul a mers mai departe cu mine. În iunie 1977 am avut o iluminare și o viziune prin care am înțeles, ”am văzut” cum comunismul se va prăbuși dintr-o dată. Toți experții seculari și toți ”profeții” spuneau că comunismul va birui peste toate popoarele lumii. Împotriva tuturor, am începout să spun la Radio Europa Liberă să fim cu încredere că comunismul se va prăbuși și noi ne vom întoarce în România. Apoi am avut ”înțelegerea” că Uniunea Sovietică se va destrăma și am spus-o și pe aceasta la radio. Acestea erau profeții în sensul de prevestire a unor evenimente care se vor petrece în viitor.

De ce le spun toate acestea? Fiindcă prin ele Dumnezeu îmi arăta că darurile miraculoase ale Duhului Sfânt n-au încetat odată cu încheierea scrierii Noului Testament. Mie Duhul Sfânt mi-a dat cel puțin două dintre acestea: darul vorbirii în limbi și darul proorociei. Dar în timpul predicilor mele s-au vindecat oameni de anumite boli. Alteori s-au vindecat oameni când m-am rugat pentru ei, fie cu punerea mâinilor mele peste ei, fie doar prin rugăciune. Acestea sunt aspecte ale darului vindecărilor. Și am avut și cel puțin un caz de scoatere a unui duh rău dintr-un om prin rugăciune cu punerea mâinilor și înțeleg că Duhul Sfânt vrea să mă folosească și în domeniul acesta.

O serie de evenimente din familia noastră, legate de fiica noastră, au dus la o nevoie de redefinire a ceea ce sunt eu și am ajuns să mă definesc ca ”baptist carismatic.” O mare parte a baptiștilor din afara Europei și a Americii de Nord sunt baptiști carismatici. Când o parte dintre bisericile baptiste din Anglia s-au trezit la o viață nouă, aceasta s-a făcut prin aderarea la mișcarea carismatică. Chiar și în sânul baptiștilor de sud (Southern Baptist Convention) au apărut biserici carismatice, deși reacția împotriva lor este foarte puternică. În Alianța Mondială Baptistă, o mare parte dintre ei sunt baptiști carismatici și de aceea ultimul Congres al acestei alianțe a fost dedicat rolului Duhului Sfânt în bisericile baptiste, recunoscându-se aspectul carismatic al lucrării Duhului SFânt.

Trebuie să subliniez acum că Mărturisirea de credință a cultului baptist din România nu ne spune altceva decât că credem în Duhul Sfânt și înșiră textele din Noul Testament care vorbesc despre El. Nu se vorbește nimic despre darurile Duhului Sfânt și nu se spune că unele dintre acestea ar fi încetat. Prin urmare mărturisirea noastră de credință baptistă nu este cesaționistă. Și tot ca o concluzie clară, a fi carismatic nu este o încălcare a mărturisirii noastre de credință. Cu alte cuvinte, a fi carismatic nu este o abatere de la mărturisirea noastră de credință. Orice comitet de biserică baptistă, sau orice consiliu teologic baptist Român care ar condamna pe cineva fiindcă este carismatic, ar face-o nu pe baza mărturisirii de credință, ci pe o ”tradiție” baptistă. Ori, noi, baptiștii, nu avem ”tradiție” și, cu atât mai mult, nu putem lua decizii atât de fundamentale și de drastice pe bază de ”tradiție.”

Mișcarea străjerilor din România a apărut în cadrul cultului baptist și este condusă de pastori baptiști. Este o mișcare tânără și ea încă nu s-a definit suficient de bine. Unele afirmații de pe saitul lor necesită revizuire. Dar cea ce m-a atras pe mine la această mișcare este faptul că cei ce participă la întrunirile Stăjerilor se eliberează de păcate și de duhurile păcatelor, trăiesc o veritabilă reîntoarcere la Domnul, trăiesc o nouă umplere cu Duhul Sfânt și devin pasionați pentru o viață de sfințenie.Eu m-am asociat cu această mișcare tocmai pentru că am văzut că este o mișcare de trezire spirituală și că are în ea un dinamism puternic al Duhului Sfânt. Eu doresc cu tot sufletul o nouă trezire spirituală în România și consider că această mișcare poate fi instrumentul sau vehicolul acestei treziri. Conducătorii ei m-au chemat între ei ca să aduc în mișcare învățătura Domnului Isus. Rolul meu, deci, va fi și acela de a ajuta la fundamentarea teologică a acestei mișcări.

Liderii spirituali ai acestei mişcari şi slujitorii Domnului, Nelu Demeter, Nelu Peia şi Ilie Popa sunt asociaţi şi în colaborare cu Mişcarea de trezire din alte parţi ale lumii (Nigeria, Africa de Sud, Uganda, America Latină, Egipt şi ţările ex – sovietice). Ceea ce am remarcat în evlouţia lucrării de trezire din Romania urmărind transmisiile conferinţelor şi chiar a Şcolii de Vindecare şi Eliberare prin Cuvântul lui Dumnezeu este roada, care la urma urmei califică orice om şi orice lucrare. Ceea ce văd eu la Nelu Demeter (pentru că pe el îl cunosc personal şi mai îndeaproape fiind un fost angajat al Societăţii Misionare Române în care am lucrat) este darul lui excepțional de consilier spiritual. Dacă lucrarea pe care o face îi ajută pe oameni (în special tineri) să se elibereze de păcate și de duhurile acestor păcate, să se umple de Duhul Sfânt și să capete pasiunea pentru o viață curată, putem noi să ne împiedecăm de faptul că anumite manifestări de la adunările Străjerilor nu sunt pe gustul nostru? Unii le văd numai pe acestea. Eu văd prezența Duhului Sfânt în această mișcare.

Acest articol a fost realizat de Pastor Dr. Iosif Țon

BIOGRAFIA APOSTOLILOR

CATEVA LUCRURI DIN BIOGRAFIA APOSTOLILOR


1. AndreiPescar originar din Betsaida (sat pe malul de nord-est al lacului Genesareth in Israel), frate cu apostolul Petru. A fost primul apostol. Despre el ni s-au transmis foarte putine date. Legende posttestamentare relateaza despre o calatorie misionara prin Asia Mica si Balcani (Thessalia, Tracia, Scitia). In aceste peregrinari ar fi savârsit numeroase minuni, ar fi convertit pe multi la crestinism si ar fi initiat construirea unor biserici. Ultimele legende istorisesc despre sederea sa in provincia romana Achaia. Arestat de procuratorul roman Aegeatis in orasul Patras (Grecia), nu s-a dezis de crestinism, fiind supus unui martiriu de 2 zile si rastignit pe o cruce in forma de X in anul 60 d.C. Procuratorul roman Aegeatis ar fi murit in aceiasi zi (sotia sa Maximila s-ar fi ingrijit de ceremonia inmormântarii lui Andrei la Patras). In anul 356 trupul lui Andrei a fost dus de la Patras la Constantinopol, iar in anul 1208 de la Constantinopol la Amalfi (Italia). Capul, initial ramas la Patras, ar fi fost pastrat la Roma intre anii 1450-1462, de teama Turcilor. In anul 1964 capul a fost redat bisericii din Patras.


2. Petru


Pescar din Betsaida, frate mai mic al apostolului Andrei. Petru a fost unul dintre intemeietorii primei comunitati iudeo-crestine din Ierusalim (impreuna cu apostolii Iacob cel Batrân si Ioan). A fost de parere ca numai evreii trebuie convertiti la ideile lui Isus. A avut unele controverse ideologice cu apostolul Pavel. Pavel a sustinut idea universalitatii noii credinte, a necesitatii raspândirii noii religii si la alte popoare, nu numai la evrei. Dupa decapitarea apostolului Iacob cel Batrân in anul 44 d.C. de catre regele Aggripa I (40-44 d.C), a fost arestat si Petru, dupa revenirea sa in Ierusalim. Ar fi fost tinut in lanturi, intre alti doi detinuti, dar eliberat in mod miraculos de catre un inger (Faptele Apostolilor, 12). Dupa ce Iacob cel Tânar a devenit seful comunitatii din Ierusalim, Petru a facut o calatorie la Antiochia (Turcia), dupa care i s-a pierdut pentru o vreme urma. Ajuns la Roma in jurul anului 57 d.C, Petru a devenit seful comunitatii iudeo-crestine din Roma, unde l-a reîntâlnit pe Pavel. Una din legende afirma ca Petru si Pavel ar fi cauzat prabusirea si moartea lui Simon-Magul in timpul unui zbor al Magului in fata imparatului Nero (54-68 d.C.), ceace le-a atras arestarea. Dupa o alta legenda, Petru si Pavel ar fi fost arestati in timpul represiunilor anticrestine declansate de imparatul Nero dupa incendierea Romei in anul 64 d.C. Ar fi fost tinuti inchisi in Carcera Mamertinica, situata intre Capitoliu si Forumul Roman. Carcera consta din 2 celule suprapuse: o celula superioara (inchisoarea Romei) si o celula inferioara (cea mai veche camera din Roma, numita din anul 300 î.C. Tullianum). Mai târziu, capela amenajata in Tullianum a primit numele de San Pietro in Carcere (Sf.Petru in Carcera). Petru ar fi fost condamnat la moarte si executat prin crucificare cu capul in jos (la cererea lui), spre a se deosebi de modul rastignirii lui Isus, in jurul anului 64 d.C., lânga fostul Circ al lui Caligula si Nero, inafara zidurilor Romei, pe terenul numit Agger Vaticano si ingropat in apropierea Circului, in cimitirul-necropola al celor neînstariti, de lânga sirul de cavouri ale unor cetateni romani mai bogati. Istoricul Eusebius de Caesarea (260-339 d.C.) a mentionat relatarile diaconului roman Gaius din jurul anului 200 d.C, care a sustinut ca ar cunoaste locul unde se gaseste mormântul lui Petru. Acolo s-ar gasi o inscriptie, pe care stau scrise numele lui Isus si a lui Petru. In jurul anului 160 d.C, comunitatea crestina din Roma a înaltat un prim monument pe acel loc. Pe baza informatiilor lui Eusebius de Caesarea si a monumentului existent, imparatul Constantin cel Mare (306-337) a dezgropat presupusul schelet, dupa care l-a reasezat in acelasi loc, acoperind totodata mormântul cu un monument prevazut cu o nisa cu marmora (Tropaion). Pe Tropaionul constantinian, pastrat pâna in zilele de azi, sta inscriptia prescurtata (in limba greaca): Petr ene (Petros enestin = Petru se gaseste înauntru). In anul 324 d.C. Constantin cel Mare a ordonat nivelarea dealului Agger Vaticano, rambleerea partilor supraterane ale vechiului cimitir, decaparea cavourilor din vechea necropola (ce depaseau nivelul zero al terenului) si constructia unei basilici dedicate lui Petru, pastrând monumentul Tropaion ca axa a altarului. Papa Pius XII a dispus in anul 1939 efectuarea unor sapaturi arheologice sub Domul San Pietro din Roma, spre a se constata daca mormântul si osemintele apartin intradevar lui Petru. Cercetarile au avut loc intre anii 1940-49. Analiza antropologica a scheletului a indicat lipsa oaselor de la genunchi in jos, ceea ce, dupa unii, ar putea fi un indiciu ca scheletul ar apartine lui Petru, in ipoteza ca ar fi fost crucificat cu picioarele in sus, iar la coborîrea de pe cruce picioarele ar fi fost retezate de la genunchi. Impotriva acestei ipoteze stau 2 argumente: a) nu s-au gasit urme de strapungere ale mâinilor cu piroane; b) reconstituirea nu arata ca ar fi vorba de un batrân de 60-70 ani, cu o statura impunatoare (cum se spune ca ar fi fost Petru). Craniul lui Petru, impreuna cu presupusul craniu a lui Pavel, au fost duse si pastrate (pâna in ziua de azi) in cutia-osuar de sub ciboriumul-altar din basilica San Giovanni in Laterano din Roma. In sec.16 vechea basilica Sf.Petru a lui Constantin cel Mare a fost demolata, spre a face loc actualului Dom San Pietro. In basilica San Pietro in Vincoli (Sf.Petru in lanturi) din Roma se pastreaza in tabernacolul de sub altar presupusele lanturi cu care Petru ar fi fost legat in inchisoarea din Ierusalim, precum si lanturile din Carcera Mamertinica. Lanturile din Ierusalim ar fi fost aduse la Roma de catre Eudoxia, fiica imparatului Theodosius (379-395), sotia co-împaratului Valentianus II (383-392), in urma unui pelerinaj la Ierusalim. Lanturile din Carcera Mamertinica ar fi fost descoperite la inceputul sec.2 de catre temnicerul roman Quirinus de Neuss. Conform Legendei Aurea de Jacobus da Voragine, publicata in secolul 13, in preajma capelei Quo vadis, Domine ? din Roma de pe Via Appia, Petru l-ar fi revazut ultima data pe Isus, in momentul in care voia sa fuga din Roma, spre a scapa de martiriu. Petru l-ar fi intrebat pe Isus: "Quo vadis, Domine ?" (Incotro te-ndrepti, Doamne ?), la care Isus i-ar fi raspuns: "Vado Romam venio iterum crucifigi" (Am venit la Roma, spre a fi din nou crucificat). Rusinat de observatia lui Isus, Petru s-ar fi reîntors la Roma, primind martiriul.

Alte lacasuri de cult, demne de mentionat, dedicate lui Petru:


Biserica San Pietro in Gallicantu (Sf.Petru la Cântatul cocosului) din Ierusalim, pe versantul estic al Dealului Sion, pe unul din prezumtivele locuri de amplasament a casei Marilor Preoti Anna (Hannas) si Caiafa (Kaiphas). In curtea acestei case Petru ar fi fost recunoscut - dupa accentul galilean - de catre o femeie de serviciu, negând de 3 ori, asa cum a prezis Isus, inainte de cântatul cocosului, ca l-ar cunoaste pe Isus. In pivnita acelei biserici se gaseste o carcera sapata in stânca, in care Isus ar fi fost tinut inchis. Locul nu corespunde insa realului amplasament istoric al casei Marilor Preoti Anna si Caiafa.


Biserica Sf.Petru (sau Biserica Primatului) din Tabgha (mica localitate pe malul lacului Genesareth, la câtiva km sud-vest de Kapernaum), unde Isus ar fi reaparut apostolilor, facând remarca lui Petru, interpretata ulterior (ca si cea din Caesarea-Philippi) drept testament succesoral.


Basilica S.Pietro in Montorio cu monumentul Tempietto pe panta estica a Dealului Gianicolo din Roma, construita pe cel de al doilea loc presupus de crucificare a lui Petru.


3. Iacob cel Batrân
Pescar dintr-un sat de pe malul nordic al lacului Genesareth. Parintii: Zebedeus si Maria-Salomeea. Frate mai mare al apostolului Ioan. Numit si Iacob cel Batrân. Isus i-a poreclit pe acesti frati Boanerges (Fii tunetului), probabil pentru ca faceau parte din grupa revolutionar-antiromana a Zelotilor. Dupa Ridicarea la cer a lui Isus, Iacob cel Batrân ar fi facut o calatorie in Spania, dupa care s-ar fi reîntors in Palestina, unde ar fi predicat cu succes in tinuturile Samariei si Iudeei, conducând un timp, impreuna cu Petru si Ioan, comunitatea iudeo-crestina din Ierusalim. Ar fi fost prins si ucis prin decapitare la Ierusalim in anul 44 d.C, din ordinul regelui Aggripa I (Faptele Apostolilor, 12,2) si ingropat tot acolo. La ocuparea Palestinei in anul 614 de catre Persi, relicvele lui Iacob cel Batrân au fost duse, spre a fi salvate, fie la manastirea Sf.Ecaterina, fie la manastirea Raithiu (ambele in peninsula Sinai din Egipt), fie la manastirea Menas din Alexandria (Egipt). De aici, conform legendei, osemintele sale ar fi fost duse in Spania. Mormântul din Spania ar fi fost descoperit in jurul anilor 820-830. In sec.11, dupa o serie de viziuni in forma de stele ale unor copii de pastori in timpul noptii pe o pasune, a fost construita pe acel loc renumita basilica de pelerinaj din Santiago de Compostela (Sf.Iacob de pe Câmpul Stelelor). Relicvele lui Iacob cel Batrân s-ar afla, impreuna cu relicvele lui Athanasie si Theodosius, intr-un tabernacol din cripta acelei catedrale.


4. Ioan

Pescar, fiul lui Zebedeus si al Mariei-Salomea, fratele mai mic al apostolului Iacob cel Batrân. Unii considera ca el ar fi autorul Evangheliei lui Ioan, fapt contestat de altii. Denumit in Evanghelia lui Ioan drept Apostolul cel mult iubit de Isus, martor ocular al crucificarii lui Isus. Ar fi intreprins mai multe calatorii misionare in Asia Mica. Legendele sustin ca a refuzat sa aduca ofranda cuvenita in templul roman al zeitei Artemis din Efes (Turcia) in timpul persecutiilor anticrestine ale lui Domitian (81-96 d.C.), fapt pentru care ar fi fost arestat si dus la Roma, unde ar fi fost supus la chinuri, prin scufundare intr-un vas cu ulei fierbinte, lânga Porta Latina (pe acel loc s-a construit apoi biserica Oratorio di San Giovanni in Oleo). Exilat pe insula Patmos (Grecia), a scris Apocalipsa dupa Ioan, iar dupa moartea imparatului Domitian (96 d.C.) s-a întors la Efes. Ar fi decedat la vârsta foarte inaintata (88 ani).


5. Iacob cel Tânar
Parinti: Alfeus si Maria-Kleophas. Probabil identic cu Iacob cel mic din Evanghelia lui Marcu. Nu se cunosc alte amanunte despre viata si activitatea lui Iacob cel Tânar.


6. Bartolomeu-Natanael
Una din legende afirma ca el ar fi fost mirele de la Nunta din Canaa si ca ar fi intreprins apoi lungi calatorii de raspândire a noii credinte prin Cilicia, Armenia, Mesopotamia si India. La curtea regelui Polimius din Armenia ar fi savârsit minuni si tot acolo ar fi fost omorît in mod crud (i s-ar fi tras pielea de pe corpul viu). Porecla Canaanit poate veni fie de la localitatea Canaa din Galilea, fie de la cuvântul arameic Quana (Zelos), caz in care Bartolomeu ar fi apartinut si el gruparii Zelotilor. Ramasitele sale pamântesti ar fi ajuns in Arabia, in Mesopotamia, pe insula Lipari (Italia), la Benevent (oras in Campania, la cca 50 km nord-est de Napoli) si in sfârsit (in anul 983) la Roma (la interventia imparatului Otto I), unde se odihnesc si in prezent in basilica Sf.Bartolomeu de pe Isola Tiberiana. In anul 1238 un fragment de craniu a fost dus la Frankfurt pe Main (Germania) si depus in relicviarul domului ce-i poarta numele (Sf.Bartolomeu).


7. Matei-Levi


Numit Matei in Evanghelia lui Matei (9,9) si Levi in Evangheliile lui Marcu (2,14) si Luca (5,27). Evanghelia lui Ioan nu il aminteste. Dupa unii ar fi fost aceiasi persoana cu evanghelistul Matei (fapt contestat de altii). Vames din Galilea, in slujba tetrarhului Herodes Antipas. Ar fi intreprins calatorii misionare in Persia si Etiopia. A fost asasinat (strapuns cu spada in spate, in timp ce se afla lânga altar) din ordinul regelui etiopian Eggipus, in urma unor intrigi de curte.


8. Filip


Originar din satul Betsaida (ca si Andrei si Petru), de meserie pescar. Ar fi murit martirizat (crucificat) in anul 80 la Hierapolis (azi: Pamukkale-Turcia), la vârsta de 87 ani. In tinerete ar fi facut o calatorie misionara prin Asia Mica si Balcani.


9. Simon Zelotul-Canaanitul
Amintit numai in evangheliile sinoptice (Marcu, Matei, Luca). Membru al gruparii Zelotilor. Dupa unele legende ar fi fost frate cu apostolii Iacob cel Tânar si Iuda-Tadeul (parinti: Alpheus si Maria-Kleophas). In timpul unei misiuni prin Persia (impreuna cu Iuda-Tadeul) ar fi fost amândoi ucisi. Modul in care ar fi fost omorîti este diferit prezentat: fie decapitati, fie rastigniti, fie taiati de viu in doua parti.


10. Iuda-Tadeul

Apostol prezentat sub 2 nume: Tadeus (Marcu 3,18, Matei 10,1-4), respectiv Iuda, fiul lui Iacob (Luca 6,16, Faptele Apostolilor 1,13). Nementionat in Evanghelia lui Ioan.


11. Toma

Poreclit si Dydimus (Geamanul). Dupa unii ar fi fost originar din orasul grec Didima (Turcia), dupa altii ar fi fost frate cu Isus (in acest caz el este Iuda-Toma, unul dintre cei 4 copii ai lui Iosif). A intreprins o lunga calatorie misionara, ajungând pâna in India de sud. Relicvele sale ar fi pastrate in orasul Edessa (azi: Urga-Turcia).


12. Iuda-Iskariot


Iskariot (Ioan 6, 71) ar indica fie provenienta sa din satul Karioth (la cca 25 km sud-est de Hebron in Israel), fie apartenenta sa la grupul Zelotilor. L-ar fi tradat pe Isus pentru 30 monede de argint. Dupa rastignirea lui Isus, regretând fapta, ar fi aruncat cele 30 monede in incinta Templului herodian, dupa care s-ar fi spânzurat de un copac (Copacul lui Juda = Cercis siliquastrum). Oamenii Marelui Preot Caiafa (Kaiphas) ar fi cumparat cu acesti bani hotarul de pamânt Hakeldama, folosit apoi ca cimitir pentru strainii decedati in Ierusalim, la sud de Valea Hinnom si de vechea cetate a Ierusalimului. Alta versiune sustine ca Iuda ar fi fost condamnat la moarte si executat.


13. Matias

Matias reprezinta forma prescurtata a prenumelui elenizat Mattathias, derivat din ebraicul Mattitjah si inseamna "Darul Domnului". A fost inlocuitorul oficial al lui Iuda-Iskariot. Conditia care i s-a impus: noul apostol trebuia sa fi fost martor al Invierii lui Isus. Conform Faptelor Apostolilor a fost cooptat in grupul apostolilor (in scurtul interval de timp dintre Ridicarea la Cer a lui Isus si Pogorîrea Sf.Spirit la 50 zile dupa Ridicarea la Cer) dupa tragere la sorti (contracandidat: Iosif, zis Barsabbas Justus). La adunarea de alegere au participat 120 crestini. Asupra vietii si activitatii sale ulterioare exista foarte putine relatari. Ar fi predicat in Palestina si Etiopia. Ar fi decedat in jurul anului 63 d.C. Despre modul cum a murit exista 3 versiuni:


Dupa o misiune plina de succes in Iudea, ar fi fost acuzat de Sanhedrin pentru delicte teologice, condamnat si lapidat (linsat cu pietre), apoi decapitat cu sabia.


Decedat in chip natural.


Ar fi fost crucificat in Roma (relicvele sale ar fi pastrate - in aceasta varianta - in basilica Santa Maria Maggiore din Roma).


Osemintele sale ar fi fost duse de catre Elena (mama imparatului Constantin cel Mare) in sec.4 din Palestina la Trier (Germania). Un document din sec.12 afirma ca cu ocazia unor lucrari de restaurare a bisericii San Eucharius (Trier-Germania) ar fi fost redescoperite osemintele lui Matias. In prezent mormântul lui Matias s-ar gasi in biserica San Matthias din Trier.

Geta Lazar " Inima mea"

ASCULTA CANTAREA SI ACCEPTA ADEVARUL

Geta Lazar - Nu-i nimeni ca tine Isus.

SCOATEREA CAPULUI SARPELUI

Scoaterea capul şarpelui
Marţi 6.15.2010 12:00 EDT Kay Winters Buletine - Profetică Insight

Recent am avut o experienţă profetic descris în mod clar că starea bisericii în America. Eu si sotul meu ia seara plimbari prin care se aduc , uneori, ne prin cartierele bogate. Ne bucurăm de vizionare case de lux cu cascade lor frumoase şi fântâni. Uneori I de risc la egal curios în curţile acestor locuinţe , găsirea piscine deosebite , terenuri de sport , seminee, şi peisajului , care imi aminteste de o pictura Thomas Kincaid .
Aşa cum am fost noştri se bucură de mers pe jos într-o seară , soţul meu brusc blurted afară, "Snake ! " După sărituri în direcţia opusă , am văzut un şarpe de trei metri lungime despre un picior departe de unde am fost de mers pe jos .

După ce a fost crescut la o fermă din Georgia , Sunt familiarizat cu comportamentul de şerpi , în special vipere otravitoare. Şerpi reacţionează la vibraţii la sol , aşa că am fost intrigat despre ce sarpele nu a fost fluierat sau forma de a ne lovi . Spre surprinderea noastră , ne- a ignorat şarpe şi slithered încet în direcţia opusă . Părea să fie dreptul de "acasă" în peisajul de cartier.

Am decis să alertă în ceea ce priveşte calculeaza sarpe. Am sunat la uşă şi a fost întâmpinată de un om în 40 de ani sa. I-am spus , "Domnule , există un şarpe cu clopoţei în curte din fata Poate aţi putea dori să dispună de el. ". El a îngheţat şi nu a răspuns . Ştiind sarpele ar putea scăpa mai repede , am continuat , "Domnule , acesta este un cartier cu o mulţime de copii. "

În cele din urmă , după o altă pauză lungă , el a răspuns , "OK , da-mi un moment . " Aş putea spune că nu doriţi să fiţi deranjat , dar declaraţia ultima mea l- au provocat la acţiune. După ceea ce părea o eternitate , calculeaza iesit din garajul lui cu un stâlp de şase metri care a avut o lamă uriaşă, de ras -ca ataşat.

Am fost uimit să văd că şarpe cu clopoţei a fost încă în mişcare a peisajului într-un ritm de melc . calculeaza privit ingrozit ca el a abordat cu precauţie sarpe din spate. El a ridicat în mod repetat arma ridicat în aer , practicarea grevă potenţialul său , dar a ezitat să livreze lovitură moarte. Nu doresc să -l faci de râs , am tăcut , dar nu am putut ajuta, dar cred , Ce este in neregula cu tine ? Scoateţi capul pe şarpele lui acum!

Slujirii lui Dumnezeu sau Mamona

La acel moment , am realizat că situaţia cu sarpele a fost o analogie pentru starea actuală a bisericii americane. calculeaza reprezintă biserica, şi şarpe cu clopoţei reprezinta Satana.

Din păcate , Satana nu este intimidat sau ameninţate de biserică . De fapt, el umbla în şi în afara trupului lui Hristos, adesea fără rezistenţă sau consecinţă . Nu este nevoie de Satana de a huidui , bobina sau o grevă, la noi, deoarece ne prezintă ameninţare mică pentru el. El ştie central al bisericii în general nu este HristosCentrat , dar auto-Centric. Ne-am propus inimile noastre pe comori temporale , în loc de eternitate, care caută mâna lui Dumnezeu in loc de chip al lui Dumnezeu . Chiar miniştrii noştri au fost înşelaţi , având în vedere dimensiunea lor congregatii , oferte şi clădiri, tija de măsurare pentru a avea succes . Un distorsionat "prosperitate" Evanghelia ne-a învăţat să folosească credinţei noastre aproape exclusiv pentru a obţine mai mari case , masini si conturi de 401K .

Ochii nostri spirituali au fost incrustat cu o infecţie care a distorsionat viziunea noastra . Orbit de materialismul , urmarim Mamona în timp ce Satana se află în linişte la picioarele noastre . Eforturile noastre de placere ne-a intarit nu numai plinge de nevoiasi , dar şi şoapte de Duhul Sfânt. Noi nu vrem să aibă rutine noastre perturbat în niciun fel. Într-adevăr, majoritatea dintre noi se poartă un semn care spune , " Nu deranjaţi ! " Noi trebuie să fie provocat să iasă din zonele de confort noastre de a sluji la domiciliu, la biserică sau în comunităţile noastre .

Ca şi biserica din Laodicea , biserica american a fost înşelat de bogăţii . Noi nu sunt conştiente de sărăcia noastră spirituală şi orbire. Ca rezultat , mulţi creştini în necunoştinţă de cult american idol al lui Mamona . În mila Sa , Domnul a folosit spirală descendentă a economiei naţiunii noastre şi sistemul monetar pentru a avertiza sa nu ne încredere în bogăţiile nesigure , dar în El, în mod liber , care ne dă toate lucrurile să se bucure (a se vedea Rev 3:15-19; Luca 16:13).

Călcat în Picioare pe Şerpilor

Ne sunt destinate să călca pe şerpi şi scorpioni , sfărâmarea Satana sub picioarele noastre . Cu toate acestea, un element cheie care ne permite să triumfe asupra lucrări de la diavolul este adâncimea de pocăinţă noastre. Numai pocăinţa profundă de automulţumire noastre spirituale şi idolatrie va vindeca orbirea noastră spirituală , permiţându-ne să identifice şerpii în vieţile noastre. Nu mai ignorant de dispozitive lui Satan , putem se agită în împărăţia întunericului , cauza Satana să fugă şi ridice un "Nu trespassing ! " semneze, în peisajul vieţii noastre.

Isus ne-a dat puterea de a învinge duşmanul . "Iată, Eu vă dau autoritatea de a călca pe şerpi şi scorpioni , şi peste toate puterea vrajmasului , si nimic nu se prin orice mijloace te-a ranit " (Luca 10:19, NKJV ).

Noi trebuie să devină o generaţie de criminali şarpe că lupta noastră este împotriva căpeteniilor , puterile, conducători de intuneric si duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti . Ca soldaţi de cruce , noi trebuie să facă schimb pasivitate noastre cordiale pentru o militantismul violente şi scoateţi şefii de serpi în vieţile noastre. Într-adevăr, puterea Lui care lucrează în noi, se pot sparge orice jugul şi tăiat prin orice lanţ, şi în lumina Lui ne poate distruge orice adâncime de întuneric .

" În acest scop, Fiul lui Dumnezeu sa manifestat , pentru ca El să nimicească lucrările diavolului " (1 Ioan 3:8).

şerpi întâlnim va huidui , rulouri şi în grevă frica la Mare Unul , care locuieşte în noi. Aşa cum am exercite autoritatea si puterea de date de Dumnezeu , multe din aceste serpi va fugi de frică. Dar ceea ce despre cei serpi care rezistă şi refuză să iasă viaţa noastră? Trebuie să spunem , " Off With Their Heads ! " (A se vedea Iacov 4:7; 1 Ioan 3:8. )

Despre autor : Kay Winters este co-fondator , împreună cu soţul ei, Rob, a prepară Way International , o misiune profetică itinerantă cu sediul în Phoenix, Arizona . Misiunea Winters " este de a stârni o revoluţie spirituală şi de reformă în America prin predicarea pocăinţei , proorocesc, restaurarea şi promovarea renaştere . accentul lui Kay minister este identificarea şi mobilizarea mijlocirea împotriva fortificatii spirituale care interzic reconcilierea rasială , renaşterea şi vindecarea ţara noastră. Astăzi profetică Insight a fost adaptat la newsletter-ul Pregătiţi Calea lui , Messenger , si este folosit cu permisiune. newsletter-ul este disponibil pe site-ul ministerului web www.preparethewayint.com.



Read more: http://charismamag.com/index.php/prophetic-insight/28466-removing-the-head-of-the-serpent#readmore#ixzz0rntEfAJd

RUGACIUNE PENTRU ROMANIA
Doamne Tata, venim in Numele Domnului Isus sa mijlocim pentru tara noastra, Romania recunoscand starea de pacat a ei: minciuna, idolatria, mandria, vedem ca suntem intr-o stare jalnica si stim ca daca nu intervii Tu, Doamne vom pieri. Recunoastem ca numai Tu poti VINDECA natiunea noastra caci esti Domn si Stapan peste intreg pamantul, asa ca te rugam sa aduci MILA si sa aduci vremuri de inviorare si trezire spirituala peste tara noastra, intoarce-i la Tine si se vor intoarce, deschide-le ochii si vor vedea, deschide-le urechile si vor auzi, despietreste-le inimile si vor crede in Tine si in Singurul Tau Fiu. Te rugam sa trimiti cu putere Duhul Tau sa cerceteze inimile si sa se intoaca la tine si sa ne vindeci tara! Faca-se voia Ta precum in ceruri asa si in tara noastra. Te rugam pentru cei ce ne guverneaza tara sa-i inteleptesti si sa-i luminezi, pune-le teama de Tine ca sa dea legi morale, sa faci sa caute folosul tarii, asa incat minciuna, coruptia, lacomia sa nu-si mai aibe locul in Parlament! Te rugam sa binecuvintezi S.R.I, Politia si Jandarmeria Romana, ajutadu-i sa se lupte pentru dreptate fara sa caute la fata omului. Te rugam sa ai mila si de primaria orasului Fundulea sa aibe frica de Tine si mila de oameni, da-le intelepciune si pricepere sa lucreze cu dreptate si mila. Iar pe noi Doamne, ajuta-ne sa luminam in lume, traind dupa Adevarul Cuvantului Tau, vestind Evanghelia cu toata indraznela si curatirea de inima. Iar Aceluia ce poate face nespus mai mult de cat cerem noi sau gandim sa fie toata Slava, Lauda, Inchinarea acum si in vecii vecilor AMIN!


SARBATOARE IN FUNDULEA



PASTORUL BISERICII BAPTISTE,GERALD Z.A VORBIT SI EL DESPRE DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU



FANFARA BISERICII BETEL A LAUDAT PE DOMNUL PE TOT PARCURSUL MARSULUI




MARSUL INVIERII A ADUS INCA ODATA OPORTUNITATEA DE A VESTI EVANGHELIA OAMENILOR DIN FUNDULEA.

HRISTOS DOMNUL ESTE VIU !


TUTUROR PRIETENILOR,DE APROAPE SI DE DEPARTE VA DORIM SARBATORI FERICITE !