Cu adevărat, sunt plin de putere prin Duhul Domnului. El m-a uns să proclam harul şi adevărul Lui până la marginile pământului, aducând oameni din întuneric în moştenirea lor divină în Cristos, în Numele lui Isus. Te caut din toata inima mea; nu ma lasa sa ma abat de la poruncile Tale.Strang cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta!Binecuvantat sa fii Tu, Doamne! Invata-ma oranduirile Tale!Cu buzele mele vestesc toate hotararile gurii Tale.Cand urmez invataturile Tale, ma bucur de parc-as avea toate comorile.Ma gandesc adanc la poruncile Tale, si cararile Tale le am sub ochi.Ma desfat in oranduirile Tale si nu uit cuvantul Tau.Fa bine robului Tau, ca sa traiesc si sa pazesc cuvantul Tau!Deschide-mi ochii, ca sa vad lucrurile minunate ale Legii Tale!(Psalmul 119:10-18)Amin !







* RABINUL SI SAPUNARUL



RABINUL ŞI SĂPUNARUL
Un rabin şi un săpunar făceau o plimbare împreună. Săpunarul a întrebat: - La ce e bună credinta? Priveşte la toate necazurile şi mizeria din lume după mii de ani de religie, de învăţături despre bine, adevăr şi pace - după toate rugăciunile şi ceremoniile? Dacă religia este bună pentru oameni de ce toate acestea?
Rabinul nu a răspuns nimic. Ei au continuat cu plimbarea până ce au văzut un copil jucându-se în noroi. Rabinul a spus: "priveşte la copil, spui că săpunul îi face pe oameni curaţi, dar vezi ţărâna de pe acest copil. La ce bun săpunul? Cu tot săpunul din lume copilul este murdar. Mă întreb la ce foloseşte săpunul după toate astea?
Săpunarul a protestat spunând: "Dar, rabi (învăţătorule) săpunul nu poate fi bun dacă nu îl foloseşti."
"Exact", a replicat rabinul. "Aşa este şi cu credinta"
Teme:
Religia - Trăire în credinţă - Rezultate
Pentru reflecţie şi discuţie:
1. Răspundeţi la întrebarea săpunarului: "La ce este bună credinta"?
2. Cum trebuie "folosită" credinta?
3. Citiţi Isaia 43:1-7. Ce promite Dumnezeu acelora care îi sunt credincioşi?

* TEORIA EVOLUTIEI



În Cuba, la o oră de clasă, învăţătoarea, care avea să le explice copiilor de opt-nouă ani teoria evoluţiei, îl întrebă pe un copil:
-«Raul, vezi acel copac de afară?»
-«Da, îl văd.»
-«Vezi iarba verde?»
-«Da.»
-«Priveşte în sus şi spune-mi dacă poţi să vezi cerul.»
-«Da, văd cerul.»
-«Îl vezi pe Dumnezeu?»
-«Nu.»
-«Bineînţeles că nu putem să-l vedem pe Dumnezeu pentru că nu este acolo. El nu există.»
O elevă ceru permisiunea de a-i pune nişte întrebări colegului. Învăţătoarea acceptă iar copila îl întrebă:
-«Raul, vezi catedra învăţătoarei?»
-«Bineînţeles.»
-«O vezi pe învăţătoare la catedră?»
-«Da, o văd.»
-«Îi vezi creierul?»
-«Nu.»
-«Bineînţeles că nu poţi să-l vezi. După cele învăţate astăzi, ea nu are creier!»
„Cred doar ceea ce văd” este o contradicţie clară. Cine afirmă aceasta, crede că nu există ceea ce nu vede. Însă inexistenţa a ceea ce nu vedem, ne-existenţa sa, nu o vede. Prin urmare crede ceva fără a vedea.