Cu adevărat, sunt plin de putere prin Duhul Domnului. El m-a uns să proclam harul şi adevărul Lui până la marginile pământului, aducând oameni din întuneric în moştenirea lor divină în Cristos, în Numele lui Isus. Te caut din toata inima mea; nu ma lasa sa ma abat de la poruncile Tale.Strang cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta!Binecuvantat sa fii Tu, Doamne! Invata-ma oranduirile Tale!Cu buzele mele vestesc toate hotararile gurii Tale.Cand urmez invataturile Tale, ma bucur de parc-as avea toate comorile.Ma gandesc adanc la poruncile Tale, si cararile Tale le am sub ochi.Ma desfat in oranduirile Tale si nu uit cuvantul Tau.Fa bine robului Tau, ca sa traiesc si sa pazesc cuvantul Tau!Deschide-mi ochii, ca sa vad lucrurile minunate ale Legii Tale!(Psalmul 119:10-18)Amin !









APOSTOLUL CREDINŢEI

 Smith Wigglesworth

. Într-o duminică m-a apucat o durere acută şi m-a pus la pămînt. Doi bărbaţi m-au sprijinit şi m-au ajutat să ajung acasă. Mi s-a mai întîmplat acelaşi lucru şi mai înainte dar durerea nu era atît de acută. Ne-am rugat toată noaptea. În dimineaţa următoare am spus soţiei mele: „Se pare că a venit timpul plecării mele acasă. Ne-am rugat toată noaptea şi nimic nu s-a întîmplat. Mă simt şi mai rău. Se pare că nu putem face nimic. Ştii că înţelegerea noastră este să chemăm un medic atunci cînd ştim că a venit timpul să plecăm la Domnul, ca să ne scutim de condamnarea celor de afară. Ca să te protejezi pe tine ar trebui să chemi un medic acum. Te las pe tine să faci ceea ce crezi că trebuie făcut.”
Sărmana de ea, cu toţi copiii mici în jurul ei, era foarte întristată şi părea să nu fie nici o speranţă. Ea a plecat să cheme un medic, nu ca să mă ajute, pentru că nu credea că el m-ar putea ajuta, ci pentru că credea că mi-a venit sfîrşitul.
Cînd a venit medicul m-a examinat, a dat din cap şi a zis: „Nu mai e nici o speranţă. Are apendicită de şase luni şi organele sunt într-o aşa stare că nu mai are nici o speranţă.” El s-a întors spre soţia mea şi i-a zis: „Trebuie să dau nişte sunete, D-nă Wigglesworth. Mă voi întoarce să vă văd puţin mai tîrziu. Singura speranţă e să fie operat imediat, dar mă tem că soţul d-stră este prea slab pentru aceasta.”
Cînd a ieşit din cameră au intrat o femeie în vîrstă şi un tînăr. Ea era o femeie a rugăciunii şi credea că tot ce nu este sănătate este de la diavolul. În timp ce ea a început să se roage tînărul şi-a pus mîinile peste mine  şi a strigat: „Diavole, ieşi afară, în Numele lui Isus!”
Spre surprinderea mea m-am simţit foarte bine. Eram absolut liber de durere. Cum au terminat să se roage pentru mine au coborît jos iar eu m-am sculat, crezînd că nimeni nu mai are voie să rămînă în pat atunci cînd este vindecat. Cînd am coborît şi eu jos soţia mea a exclamat: „Oh!” Am zis: „Sunt vindecat.” Ea a zis: „Sper să fie adevărat.” Am întrebat: „Este ceva de lucru?” „Da, este o doamnă care are nevoie urgentă de ceva reparaţii şi dacă nu o putem face noi atunci va merge în altă parte.” Soţia mi-a dat adresa ei şi am mers într-acolo să fac lucrul. În timp ce lucram s-a întors medicul. Şi-a pus pălăria pe masă şi a urcat sus pe scară, însă a ajuns pînă la uşă cînd soţia mea l-a strigat: „Doctore! Doctore! Doctore!” El a întrebat: „Mă chemaţi pe mine?” „Doctore,” răspunse ea, „soţul meu e plecat. A mers la lucru.” Medicul i-a spus: „Îl vor aduce acasă un trup mort.” Ei bine, acest “trup” a mers în toată lumea predicînd Evanghelia mulţi ani de atunci.

Esti tu un bun zidar pentru casa ta?

24. De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă.
25. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.
26. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip.
27. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare."
 

Sa fim credinciosi cu ce am primit !

Matei 25
 14. Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa.
15. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat.
16. Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi.
17. Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei.
18. Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.
19. După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteala.
20. Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: "Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi."
21. Stăpânul său i-a zis: "Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!"
22. Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: "Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi."
23. Stăpânul său i-a zis: "Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!"
24. Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: "Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat:
25. mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!"
26. Stăpânul său i-a răspuns: "Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat;
27. prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu!
28. Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
29. Pentru că celui ce are i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are!
30. Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor."
 

Cine poate fi mantuit ?

Matei 21

28. Ce credeţi? Un om avea doi feciori; şi s-a dus la cel dintâi şi i-a zis: "Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!" 

29. "Nu vreau", i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a dus.

30. S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: "Mă duc, doamne!" Şi nu s-a dus.
31. Care din amândoi a făcut voia tatălui său?" "Cel dintâi", au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: "Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.
32. Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii, şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut: şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit, în urmă, ca să-l credeţi.