Cu adevărat, sunt plin de putere prin Duhul Domnului. El m-a uns să proclam harul şi adevărul Lui până la marginile pământului, aducând oameni din întuneric în moştenirea lor divină în Cristos, în Numele lui Isus. Te caut din toata inima mea; nu ma lasa sa ma abat de la poruncile Tale.Strang cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta!Binecuvantat sa fii Tu, Doamne! Invata-ma oranduirile Tale!Cu buzele mele vestesc toate hotararile gurii Tale.Cand urmez invataturile Tale, ma bucur de parc-as avea toate comorile.Ma gandesc adanc la poruncile Tale, si cararile Tale le am sub ochi.Ma desfat in oranduirile Tale si nu uit cuvantul Tau.Fa bine robului Tau, ca sa traiesc si sa pazesc cuvantul Tau!Deschide-mi ochii, ca sa vad lucrurile minunate ale Legii Tale!(Psalmul 119:10-18)Amin !







APOSTOLII INCA SUFERA IN ROMANIA


Salutari sfinte in Numele Domnului Isus Hristos!

Dorim sa va raspundem la unele din intrebarile adresate celor care fac parte din Miscarea Strajerilor din Romania. Chemarea la post si rugaciune pentru trezire spirituala si transformare a vietilor credinciosilor si

a bisericilor locale nu este noua in Romania. In fiecare generatie au fost valuri ale trezirii spirituale asociate in special cu rugaciunea si postul, care au condus la un mesaj radical de renuntare la pacat si intoarcere cu toata inima la Domnul Isus a celor ce se numesc copii ai lui Dumnezeu.

Miscarea Strajerilor a aparut pe fondul unor ani buni de insufletire a dragostei pentru Domnul Isus prin rugaciune, un moment important fiind anul 1998 cand in Biserica Baptista Sfanta Treime din Bucuresti au inceput noptile de veghe. Aceasta lucrare s-a extins in Bucuresti si in tara, multe biserici, la inceput baptiste si apoi cele penticostale si crestine dupa evanghelie, urmand exemplul celor din Bucuresti. Cinci ani de zile am participat constant la aceste nopti de veghe. In anul 2000 au inceput noptile de veghe ale credinciosilor din toate bisericile evanghelice din Bucuresti. Din nou acest exemplu a fost urmat in multe parti din tara si diaspora. Pana in 2005 in fiecare luna au fost nopti de veghe pe Bucuresti, uneori cu participare la Masa Domnului, in Biserica Baptista Sfanta Treime, in Bisericile Penticostale Filadelfia si Betel, aceste adunari avand cladiri mai mari in stare sa cuprinda cei in jur de 800-1000 de participanti constant.

Au fost si in acea perioada de timp presiuni pentru incetarea noptilor de rugaciune, presiuni facute din umbra sau de catre cei aflati in functii de conducere cultica. La inceputul anului 2005 noptile de rugaciune interconfesionale din Bucuresti au incetat, liderii unor biserici spunand ca li se cerea raspicat sa nu mai gazduiasca aceste intalniri.

Dar aceasta nu a insemnat si oprirea lucrarii de rugaciune in Bucuresti si in tara. Cei care s-au aprins in focul rugaciunii au continuat sa se adune, unii in bisericile locale, altii in grupuri de rugaciune.

In acest context fratii Ilie Popa si Nelu Demeter au primit indemnul de a chema poporul Domnului la post si rugaciune si m-au chemat sa le fiu partener in aceasta lucrare.

Fratele Ilie Popa, ingaduiti-mi sa spun, un erou al creditei si credinciosiei fata de Domnul Isus Hristos si Evanghelie (vedeti emisiunea Shalom Israel le situl Credo TV la adresa http://www.credo.tv/index.php/shalom) aducea cu sine experienta rugaciunii ascultate in vremea prigoanei comuniste, experienta postului si rugaciunii de 40 de zile, facute in mod repetat pentru trezirea spirituala in Romania. Impreuna cu sora Lidia alcatuiesc o echipa de consiliere spirituala si rugaciune care sub ungerea Duhului Sfant a adus mult bine in vietile a sute si sute de oameni. Fratele Ilie a colaborat cu mine in perioada anilor ‘90 ca lucrator al Aliantei Evanghelice din Romania, al carei director executiv eram, in proiectul cu “Filmul Isus”.

Pe fratele Nelu Demeter l-am cunoscut doar la prima conferinta de post si rugaciune din ianuarie 2006. Chemat de Domnul din moarte la viata (a fost in moarte clinica mai multe zile dupa un acident vascular facut in timpul unei evanghelizari in inchisorea din Braila), si sub ungerea lucrarii de vindecare si eliberare este un om al iubirii, care sufera cu cei ce sufar si plange cu cei ce plang. Este omul care sare in ajutor atunci cand ai nevoie si pe care Domnul l-a folosit si il foloseste cu mare putere. Am stat de vorba cu dansul si pot spune ca este recasatorit, si ca s-a intors la Domnul la 12 ani de la recasatorire. Ne bucuram sa va putem spune ca toti membri familiilor noastre, inclusiv unii dintre nepotii de la o varsta timpurie sunt intorsi la Domnul.

In momentul chemarii de catre frati sa organizam intalniri de post si rugaciune aveam experienta unei lucrari interconfesionale si a lucrarii de rugaciune din tara si strainatate. Am slujit ca director al Aliantei Evanghelice din Romania intre anii 1990-1997. Sunt prin harul Domnului plantatorul primei Biserici Baptiste a Surzilor din Romania si din 23 noiembrie 1996 am fost presedintele nou infiintatei Comunitati a Bisericilor Baptiste a Surzilor din Romania. Am fost presedintele bordului World Vision Romania din 1996 pana in 2004. Din 2000 si pana in prezent am fost parte a liderilor European Prayer Link si din 2003 sunt parte a International Prayer Council Executive Team. Sunt de asemenea parte din 2002 a International Council of Elders al All Nations Convocation Jerusalem, o conferinta anuala a srtajerilor din intreaga lume. Am fost si sunt reprezentantul Global Day of Prayer pentru centrul si estul continentului nostru.

Impartasesc informatii despre aceste lucrari doar pentru faptul de a arata ca eram deschis pentru colaborarea interconfesionala si pentru promovarea si sustinerea in tara noastra a lucrarii de post si rugaciune.

La prima conferinta de post si rugaciune din Ianuarie 2006 fratii Popa si Demeter s-au pregatit pentru 1800 de participanti. Au crezut ca cei ce erau deja misionari sau voluntari in lucrarea de misiune si evanghelizare in tara vor raspunde chemarii. Cand am calatorit spre Oradea am intrebat pe Domnul cati participanti vor fi. Si Domnul mi-a arata ca vor fi exact 70. Dimineata inainte de inceputul conferintei am impartasit fratilor aceasat intelegere. Si asa a fost. Nu am avut un program, am stiut ca Domnul ne cheama si am umblat total sub calauzirea Duhului Sfant. De fapt aceasta este una din caracteristicile intalnirilor de post si rugaciune – Duhul Sfant este onorat in mijlocul adunarii. Ne-am bucurat de fiecare data de modul in care Duhul Sfant a pregatit mesagerii, mesajele, ordinea lucrarilor, temele conferintelor.

Mentionez ca scopul principal al conferintelor de post si rugaciune este mijlocirea, dar pentru ca rugaciunile sa poata fi acceptate trebuie sa fim sfintiti prin curatirea facuta de Cuvantul lui Dumnezeu si a Duhului Sfant. Dupa modelul din Exod 19, in jur de 2 zile sunt necesare ca adunarea atat de diversa a celor ce vin sa fie pregatita pentru a intra in prezenta Domnului si a incepe mijlocirea pentru tara, pentru fratii si surorile de pretutindeni, pentru lucratori, pentru natiunile lumii.

Nu este cel putin interesant ca in mod constant ne-am rugat si postit si pentru cei care acum ne acuza si ne batjocoresc? Multi dintre strajeri au pe listele lor de mijlocire permamenta pe liderii cultelor, a comunitatilor si bisericilor. Multi dintre cei care acum discuta aprins depre lucrarea strajerilor sunt pe lista mea de mijlocire.

In timpul conferintelor noastre nimeni nu este exclus. Multi dintre prietenii adusi de frati si surori se intorc la Domnul Isus. Ceea ce marturisesc majoritatea dintre ei este ca prezenta Domnului si atingerea Duhului a adus convingere de nevoia de pocainta si intoarcere la Domnul.

La intalnirile de post si rugaciune ale strajerilor (peste 50 in ultimii 5 ani) au participat frati baptisti, crestini dupa evanghelie, penticostali, tudoristi, de la Oastea Domnului, independenti, evrei mesianici si carismatici. Miscarea strajerilor are caracteristicile unei miscari spirituale sub conducerea Duhului Sfant. Nu este o organizatie cu structura juridica si for de conducere, ci este o partasie frateasca a celor cred ca pot depasi diferentele pentru o cauza comuna – trezirea spirituala in natiunea noastra. De fapt sunt aceleasi elemente care defineau in anii ‘90 Alianta Evanghelica din Romania, domeniul comun de actiune fiind de aceasta data nu direct evanghelizare tarii ci postul si rugaciunea pentru trezirea si transformarea poporului Domnului. Noi promovam pregatirea evenghelizarii prin rugaciune si post.

In ceea ce priveste conducerea spirituala a miscarii de la inceput Ilie Popa, Nelu Demeter si cu mine am primit recunoasterea fratietatii. Noua ni s-au alaturat si alti frati pastori si lucratori dintre care unii au ramas permanent. Este necesar sa detaliez acest aspect al carmuirii spirituale a acestei miscari pentru ca exista un element unic care il defineste: unitatea liderilor cu toate ca suntem deosebit de diferiti unul de altul.

La numai 3 luni de zile de la prima conferinta de post si rugaciune am fost chemat de fratii din Rusia sa conduc in calitate de reprezentant al International Prayer Council conferinte de rugaciune in St Petersburg, Moscova si Krasnoiarsk in Siberia.

Era in dupa amiaza zilei de 18 martie 2006 (in jur de orele 13:00) cand am primit o viziune din partea Domnului. Eram dupa o noapte de veghe intr-o biserica in care de 5 ani peste 500 de frati si surori se adunau in fiecare vineri sa mijloceasca pentru tara lor. In camera de hotel eram impreuna cu bunul prieten si colaborator din bordul World Vision Romania, preotul Vasile Mihoc, unul din liderii spirituali ai Oastei Domnului. In acea descoperire care era atat de vie ca si cum ai trai realitatea, am vazut trei persoane care s-au adunat sa aiba partasie. Ei credeau ca sunt singuri si se pregateau sa discute. Fiecare avea un lucru particular: primul avea o oglinda in care se privea, al doilea avea un lant in jurul trupului si a treilea avea la centura o sabie lunga. Centura nu era stransa si sabia se misca si il lovea si pe el si pe ceilalti doi. La un moment dat a fost un zoom out (ca o transfocare la tv) si am vazut pe cei trei ca erau in mijlocul unei arene de gladiatori – ca un circ roman. Erau mii si mii de oameni care ii priveau pe cei trei in tacere, cei trei nefiind constienti de prezenta celor din tribune. Erau separati de acestia de un ecran transparent dar care ii impiedeca pe cei trei sa vada tribunele. La un moment dat pamantul s-a deschis – un fel de trapa, si a iesit din pamant in fata celor trei o bestie fioroasa. Cei din tribune mai vazusera astfel de momente si asteptau sa vada ce vor face cei trei. Atunci cel care avea oglinda a intors-o cu fata spre bestie si aceasta s-a oprit. Ceilalti doi au fost protejati in spatele celui cu oglinda. Cel care avea lantul l-a desfasurat de pe trupul sau, l-a aruncat asupra bestiei si a legat-o. Cel de-al treilea a scos sabia si a strapuns bestia si a omorat-o. In acel moment arena a izbucnit in urale. Cei din tribune mai vazusera astfel de momente cand echipele precedente au fost nimicite dar cei trei biruisera pentru ca au luptat impreuna. In timp ce ovatiile se ridicau din tribune am vazut ceea ce acestia vedeau. La inceput toti ochii si aplauzele lor erau pentru cei trei. Dar deodata pentru fiecare dintre miile de oameni din tribune a fost un zoomout – o transfocare si au vazut ca de fapt cei trei sunt parte, madulare a trupului unui Barbat. Toti si-au schimbat ovatiile si aplauzele de la cei trei catre acest Barbat a carui statura era cu mult mai mare decat chiar a arenei. Si in acea clipa viziunea a incetat. Era asa de vie incat am spus prietenului Vasile Mihoc ce am vazut. El mi-a spus imediat: “Cel cu oglinda este cel smerit. El a murit fata de sine insusi, si doar reflecta slava Domnului prin viata sa.”

In zilele care au urmat am inteles ca acesta este de fapt un tipar al lucrarii in echipa, dorit de Domnul Isus si care a existat si intre apostoli (Iacov, Petru si Ioan). Cel cu lantul este slujitorul Domnului care este gata de confruntare, care se impotriveste lucrarii vrajmasului, cu toate ca protectia o are doar prin conlucrarea cu cel ce este smerit. Cel cu sabia este slujitorul Domnului care manuieste Sabia Duhului care este Cuvantul lui Dumnezeu – atat Logosul, Revelatia scrisa, cat si Cuvantul Rhema, revelatia descoperirii.

In cazul nostru am recunoscut aceste daruri si slujiri specifice in echipa noastra. Fratele Ilie este cel care a intors oglina (si noi ne nevoim sa-i urmam exemplul). El nu mai priveste la ceea ce Domnul face in viata lui, nu mai masoara in fiecare zi inaltimea spirituala la care a ajuns, ci lasa ca slava Domnului sa se reflecte in si prin viata lui. O biserica cu cativa oameni care au intors oglinda este protejata de atacurile celui rau. Fratele Demeter este cel care zi si noapte se lupta duhovniceste cu armele Duhului pentru eliberarea si vindecarea oamenilor, pentru facerea fara de putere a celui ce prin frica mortii tine robiti pe oameni. Nu are doctorate si nici macar o pregatire de rang universitar in teologie, dar sare in ajutorul robilor de razboi si oricand este gata sa mearga pana la capatul lumii pentru salvarea unui singur suflet. Rostirea Cuvantului si manuirea Sabiei Duhului mi-au fost incredintate, si asa cum am vazut in viziune, nu au fost de putine ori cand aceasta Sabie m-a lovit si pe mine si pe prieteni mei. Una din marile impliniri ale lucrarii noastre este chiar aceasta lucrare in echipa care nu cauta folosul propriu ci proslavirea Domnului Isus Hsitos. El este si va fi totdeauna Barbatul care va fi vazut si ovationat in orice conferinta de post si rugaciune.

In cei 5 ani ni s-au alaturat si alti lucratori deosebiti si ne-am bucurat pentru fiecare caci lucrarea este mare si putini sunt lucratorii. Personal am fost surprins de hotararea fratelui Ton Iosif de a ni se alatura. Dar avand in vedere modul in care Domnul a lucrat vindecarea fiicei sale si apoi cercetarea prin care a trecut am acceptat cu bucurie marturia dansului si decizia de a ni se alatura. Faptul ca fratele Ton a declarat ca este carismatic nu este o piedica pentru noi de a-l accepta in lucrarea de post si rugaciune.

Dar si Ilie Popa si Nelu Demeter si eu spunem ceea ce totdeauna am spus: Miscarea Strajerilor este o miscare de post si rugaciune interconfesionala pentru trezire spirituala si transformare in care sarbatorim elemetele comune ale crezurilor noastre si respectam identitatea fiecaruia. Toti trei am declarat ca suntem lucratori din cadrul cultului baptist si am cerut constant fiecarui participant sa contribuie la viata spirituala a bisericii locale din care face parte, cu toata fiinta. Noi credem in autoritatea spirituala incredintata de Domnul Bisericii locale, dam socoteala de viata noastra si a familiilor noastre bisericilor din care facem parte si apreciem in acelasi timp valoarea partasiei si unitatii confesionale si interconfesionale.

Spun inca odata: inca de la inceput Domnul ne-a spus sa nu respingem pe nimeni, nici chiar pe dusmani. Toti au dreptul sa vada lucrarea care este a Lui si nu a noastra, care lumineaza sus in sfesnic si nu este tinuta in ascuns.

Modalitatea in care Domnul a ales sa faca cunoscuta lucrarea o fost prin marturiile celor care au participat si in mod deosebit a celor vindecati, restaurati, botezati/umpluti cu Duhul Sfant, a celor care practic au inceput o viata noua de dedicare totala Domnului. Sunt multe cazurile de vindecare miraculoasa, dar pentru aceasta dam toata slava Domnului Isus.

Am urmarit evolutia mesajelor pe care Duhul Sfant ni le-a dat pentru conferinte si a dinamicii numerice a celor care au participat. Un semn distictiv al unei treziri sprituale nu este atat aspectul organizatoric, modul in care atragi multimi mari de oameni care sa asculte un mesaj biblic, ci prezenta plina de putere a Domnului in mijlocul poporului Sau. Aceasta este de fapt temelia tuturor trezirilor spirituale si nu se poate ajunge la coborarea Slavei Domnului si Cincizecime fara pocainta autentica, fara o sfintire radicala. Acestea sunt elementele fundamentale ale conferitelor noastre. Si de fiecare data, la un anumit moment cand poporul Domnului se aduna in jurul Lui incepe in mod supranatural manifestarea plina de putere a dragostei Sale. Domnul a insotit totdeauna intalnirile noastre cu minuni. Aceasta a aprins tineretul si a convins barbatii ca rugaciunea nu este numai pentru surorile in varsta. Un alt semn al trezirii este acesta: cand la intalnirile de rugaciune si post sunt mai multi barbati decat femei si cad numarul celor tineri il intrece pe al celor in varsta atunci acea lucrare este in mijlocul trezirii. Putem marturisi ca aceasta se intampla in miscarea strajerilor.

Cat despre manifestarile exterioare ale lucrarii pline de putere a Domnului prin Duhul Sfant nu am de spus decat ca uneori si noi am fost luati prin suprindere. In timpul rugaciunii unii nu s-au putut tine pe picioare si i-am rugat sa se aseze sau sa stea in genunchi. Altii au cazut inainte sa ii putem sprijini si aceasta a provocat multe discutii. Ne framantam cu totii ca nu cumva frica de oameni sa limiteze lucrarea Duhului Sfant si ne rugam ca Domnul sa ne lumineze si in aceasta privinta. Un articol referitor la acest aspect va fi postat in curand pe site-ul strajeri.ro

Nu predicam doctrina prosperitatii. Ar fi chiar ciudat sa facem acest lucru, noi care traim prin credinta, in incercari si lipsuri mari uneori. Predic ca imbracarea in hainele sfinte ale neprihanirii este pentru Slava si frumusete. Ca pentru a ajunge la intimitate desavarsita cu Domnul trebuie sa primim toata lucrarea Duhului Sfant, toate darurile si sa implinim desavarsit voia Lui. Daca vrem sa ajungem la trezirea spirituala trebuie sa fim biruitori in incercarile de care avem parte cu bucurie, fara mumur si cartire. Predic ca cei care vor sa aiba parte de Slava Domnului trebuie sa fie partasi si la suferintele Domnului pentru Trupul lui Hristos. Ca nu exista scurtaturi pe calea vietii spirituale, ca trebuie sa trecem prin toate lucrurile pe care ni le ingaduie Domnul sa le traim dar proclamand totodeauna bunatatea si credinciosia Lui fata de noi, increzandu-ne in caracterul Sau care nu se schimba si crezand si procalmand cu toata inima ca El poate vindeca bolnavii, poate invia mortii, poate vindeca relatiile frante din familii si biserica si ca El vrea sa vina vremuri de inviorare si tranformare.

Va invitam cu drag pe toti sa participati la conferintele de post si rugaciune motivati fiind poate de discutiile purtate in ultima vreme pe internet, poate de atacurile la care sunt supusi in aceste zile strajerii, sau poate doar pentru ca doriti sa fiti mai aproape de Domnul impreuna cu cei ce se pregatesc si pregatesc venirea Lui!

Cu dragoste frateasca in Domnul Isus Hristos!

Shalom

Nelu Peia

APOSTOLII INCA SUFERA IN ROMANIA


Mișcarea carismatică a început pe la anul 1960. Ea se aseamănă foarte mult cu mișcarea penticostală, începută în 1901. Asemănarea fundamentală dintre aceste două mișcări stă în credința că darurile miraculoase ale Duhului Sfânt (profeția, darul minunilor, darul vindecării și vorbirea în limbi) sunt date și astăzi, spre deosebire de cesaționiști, care susțin că ele au încetat odată cu scrierea Noului Testament. Există însă câteva diferențe între ele.

Astfel, mișcarea penticostală susține că vorbirea în limbi este semnul fizic al botezului cu Duhul Sfânt, iar mișcarea carismatică susține că poți să fii botezat cu Duhul Sfânt fără să capeți vorbirea în limbi. De asemenea, mișcarea penticostală s-a constituit în câteva culte noi și independente de celelalte culte creștine, pe când mișcarea carismatică încearcă să rămână în sânul celorlalte culte, dar se constituie în biserici separate numai când sunt scoși din cultul în care s-au născut.

După zece ani trăiți departe de Dumnezeu (1957-1967), la data de 21 ianuarie, 1968 am avut o întâlnire reală cu Domnul Isus, care m-a asigurat că El a murit pentru toate păcatele mele și că sunt iertat și acceptat de El. Câteva zile mai târziu am decis că Cel ce M-a iubit și S-a dat pe Sine pentru mine trebuie să fie totalmente stăpânul vieții mele și să decidă El tot ce se va întâmpla în viața mea de aici înainte. A fost cea mai fundamentală decizie a vieții mele și aceasta stă la baza vieții mele de atunci până astăzi.

Primul lucru pe care mi l-a cerut noul meu Stăpân și Domn a fost să mărturisesc public întoarcerea mea, devenind membru în Biserica baptistă din Cluj-Iris. L-am ascultat, deși știam că voi fi dat afară din învățământ.

Datorită ”Primăverii de la Praga” (mișcare de eliberare incepută de Dubcec), nu am fost dat afară din învățământ. În octombrie 1968 am făcut cerere pentru o vizită la Viena. Când am aflat vestea că primesc pașaport, am auzit o voce care îmi spunea: ”Aceasta este ca să mergi în Anglia, ca să studiezi într-un Seminar de mâna întâi.” Era prima dintr-o serie de călăuziri prin voce audibilă pe care mi le-a dat Domnul.

Printr-o serie de alte mari minuni, am ajuns în Viena și în a doua jumătate a lunii ianuarie 1969 am ajuns în Anglia, la Ted Kent, un credincios carismatic pe care îl întâlnisem în Cluj cu câteva zile înainte de plecarea spre Viena, care îmi dăduse adresa lui și care mi-a trimis la Viena invitația pentru Anglia.

Ted Kent voia să nu merg la un Seminar, ci să rămân cu grupul lui carismatic. El m-a dus la Oxford, doar ca să capăt îndrumări de la un profesor cum să-mi prelungesc viza de două săptămâni pe care o primisem la Viena. Profesorul acela mi-a aranjat imediat o întâlnire cu conducătorul Colegiului baptist din Oxford, Dr. Henton Davies, și acesta mi-a dat imediat bursă totală ca să stuiez în acest colegiu, dar mi-a spus că trebuie sa studiez manualul de limba greacă și numai după ce voi trece examenul de greacă voi putea începe studiile. Mi-a dat însă o adeverință că am fost acceptat în Colegiu, ca să pot obține viza de student.Ted Kent era cu mine la toate acestea. M-am întors cu el la el acasă. Aici s-a întâmplat un eveniment de mare însemnătate în viața mea.

Ted Kent a adunat la el acasă un grup de credincioși carismatici. Au început să se închine și să se roage. Am fost prins în spiritul de închinare și de deschidere pentru lucrarea Duhului Sfânt. Atunci am simțit că trebuie să mă descarc de o povară grea pe care o purtam pe suflet: am mărturisit că în timpul când am fost departe de Domnul (când eram profesor la Cluj, iar vara eram ghid turistic la mare) am colaborat cu securitatea și am relatat ce am făcut în această colaborare. M-am așezat în genunchi, cei din grup au pus mâinile peste mine și eu am început să vorbesc în limbi. Pot spune, deci, folosind limbajul penticostal, că am fost botezat cu Duhul Sfânt.

A urmat însă ceva neașteptat. Unul din grup mi-a spus că Duhul îmi transmite prin ei să nu merg la Oxford, ci să rămân cu ei și să învăț totul de la ei.

Eu am rămas nedumirit, deoarece călăuzirea clară pe care am primit-o eu era să mă duc la studii ”într-un Seminar de mâna întâi” și pentru mine acum era clar că acesta era Colegiul din Oxford. Le-am spus fraților că problema este foarte serioasă și de aceea îmi iau trei zile de post, după care îl întreb pe Domnul ce trebuie să fac în continuare.

După cele trei zile de post, Domnul mi-a arătat clar că nu trebuie să-mi schimb calea, și să merg la școală așa cum mi-a spus El. Când am comunicat acest lucru lui Ted Kent, el s-a înfuriat și mi-a spus că trebuie să plec din casa lui. Între timp, eu făcusem cunoștință cu câțiva pastori baptiști și unul mi-a dat cartea lui de vizită și mi-a spus că dacă cumva am probleme cu Ted Kent să-i dau telefon. L-am sunat, i-am spus care este problema și el mi-a aranjat să fiu luat de la Ted Kent de pastorul baptist Ron Hirst, care era în vârstă, era necăsătorit și locuia numai cu mama lui. Am fost găzduit de ei până când mi-am luat examenul de greacă și mi-am început studiile la Oxford.

O scurtă vreme am continuat să mă rog în limbi. Nu neg ceea ce s-a întâmplat cu mine în grupul de carismatici, ci dimpotrivă, consider că a fost una dintre multele pietre de hotar în pelerinajul meu spiritual și teologic. După acea scurtă vreme, am încetat să mă rog în limbi. De ce? Fiindcă am constatat că darul meu principal este acela de învățător. Ca învățător, lucrul fundamental este că trebuie să înțeleg. De aceea, pentru mine cel mai important lucru este să mă rog cu mintea. Studiind teologia la Oxford, aduceam în rugăciune tot ce studiam. Discutam cu Domnul teoriile pe care le învățam și ceream călăuzirea Duhului Sfânt pe care dintre ele să o aleg. Astfel viața mea intelectuală se îmbina perfect cu viața mea spirituală. Acest lucru a rămas cu mine și ca predicator și ca scriitor. Întâi, în timpul meu de părtășie cu Dumnezeu, trebuie să înțeleg Cuvânul, să înțeleg voia Domnului; apoi să înțeleg ce să predic, ce să scriu, ce să fac. Acestea toate înseamnă ”mă rog cu mintea.”

Pentru mai multă claritate, părtășia mea cu Dumnezeu ia două forme. Uneori, după ce citesc Cuvântul și încep să meditez, Duhul Sfânt începe să-mi vorbească în duhul meu și mă face să înțeleg lucruri noi. Eu iau imediat hârtie și scriu. Uneori tot timpul meu de părtășie de dimineață îl petrec în această ascultare de ce-mi vorbește Dumnezeu. Și ”omul trăiește cu orice cuvânt ieșit de la Domnul”, deci eu simt că ”trăiesc” fiindcă mi-a vorbit Domnul! Alteori, la un moment dat în timpul meditației mele ”simt” prezența reală a Domnului în fața mea și ”știu” că este acolo. El, cea mai frumoasă Ființă din univers, este acolo și îmi dă părtășia Lui simțită. El îmi spune că mă iubește și eu Îi spun că Îl iubesc. Atunci mă deschid Lui ca să mă umple, să mă hrănească și să mă adape, să-mi umplu întreaga ființă cu El, după promisiunea Domnului Isus: ”cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi și el prin Mine” (Ioan 6:57). Uneori prezența Lui este atât de vie și de copleșitoare, încât mă proștern cu fața la pământ și mă închin Lui cu toată ființa. Acestea sunt momente de adorație și de închinare. Dar puteți observa că în toate fazele și în toate formele, părtășia mea cu Dumnezeu este ceva ce înțeleg și ceva ce pot apoi să explic altora, fiindcă aceasta este chemarea învățătorului.

Faptul că Dumnezeu îmi vorbește face parte din darul profeției, căci profeția înseamnă înainte de toate că Dumnezeu vorbește unui om și acesta poate să spună după aceea: ”Iată ce mi-a spus Domnul”. Iată de ce, în special în anii 1970 îmi începeam predicile cu cuvintele: ”Duhul Domnului mi-a pus pe inimă să vă vorbesc despre…”

Dar Domnul a mers mai departe cu mine. În iunie 1977 am avut o iluminare și o viziune prin care am înțeles, ”am văzut” cum comunismul se va prăbuși dintr-o dată. Toți experții seculari și toți ”profeții” spuneau că comunismul va birui peste toate popoarele lumii. Împotriva tuturor, am începout să spun la Radio Europa Liberă să fim cu încredere că comunismul se va prăbuși și noi ne vom întoarce în România. Apoi am avut ”înțelegerea” că Uniunea Sovietică se va destrăma și am spus-o și pe aceasta la radio. Acestea erau profeții în sensul de prevestire a unor evenimente care se vor petrece în viitor.

De ce le spun toate acestea? Fiindcă prin ele Dumnezeu îmi arăta că darurile miraculoase ale Duhului Sfânt n-au încetat odată cu încheierea scrierii Noului Testament. Mie Duhul Sfânt mi-a dat cel puțin două dintre acestea: darul vorbirii în limbi și darul proorociei. Dar în timpul predicilor mele s-au vindecat oameni de anumite boli. Alteori s-au vindecat oameni când m-am rugat pentru ei, fie cu punerea mâinilor mele peste ei, fie doar prin rugăciune. Acestea sunt aspecte ale darului vindecărilor. Și am avut și cel puțin un caz de scoatere a unui duh rău dintr-un om prin rugăciune cu punerea mâinilor și înțeleg că Duhul Sfânt vrea să mă folosească și în domeniul acesta.

O serie de evenimente din familia noastră, legate de fiica noastră, au dus la o nevoie de redefinire a ceea ce sunt eu și am ajuns să mă definesc ca ”baptist carismatic.” O mare parte a baptiștilor din afara Europei și a Americii de Nord sunt baptiști carismatici. Când o parte dintre bisericile baptiste din Anglia s-au trezit la o viață nouă, aceasta s-a făcut prin aderarea la mișcarea carismatică. Chiar și în sânul baptiștilor de sud (Southern Baptist Convention) au apărut biserici carismatice, deși reacția împotriva lor este foarte puternică. În Alianța Mondială Baptistă, o mare parte dintre ei sunt baptiști carismatici și de aceea ultimul Congres al acestei alianțe a fost dedicat rolului Duhului Sfânt în bisericile baptiste, recunoscându-se aspectul carismatic al lucrării Duhului SFânt.

Trebuie să subliniez acum că Mărturisirea de credință a cultului baptist din România nu ne spune altceva decât că credem în Duhul Sfânt și înșiră textele din Noul Testament care vorbesc despre El. Nu se vorbește nimic despre darurile Duhului Sfânt și nu se spune că unele dintre acestea ar fi încetat. Prin urmare mărturisirea noastră de credință baptistă nu este cesaționistă. Și tot ca o concluzie clară, a fi carismatic nu este o încălcare a mărturisirii noastre de credință. Cu alte cuvinte, a fi carismatic nu este o abatere de la mărturisirea noastră de credință. Orice comitet de biserică baptistă, sau orice consiliu teologic baptist Român care ar condamna pe cineva fiindcă este carismatic, ar face-o nu pe baza mărturisirii de credință, ci pe o ”tradiție” baptistă. Ori, noi, baptiștii, nu avem ”tradiție” și, cu atât mai mult, nu putem lua decizii atât de fundamentale și de drastice pe bază de ”tradiție.”

Mișcarea străjerilor din România a apărut în cadrul cultului baptist și este condusă de pastori baptiști. Este o mișcare tânără și ea încă nu s-a definit suficient de bine. Unele afirmații de pe saitul lor necesită revizuire. Dar cea ce m-a atras pe mine la această mișcare este faptul că cei ce participă la întrunirile Stăjerilor se eliberează de păcate și de duhurile păcatelor, trăiesc o veritabilă reîntoarcere la Domnul, trăiesc o nouă umplere cu Duhul Sfânt și devin pasionați pentru o viață de sfințenie.Eu m-am asociat cu această mișcare tocmai pentru că am văzut că este o mișcare de trezire spirituală și că are în ea un dinamism puternic al Duhului Sfânt. Eu doresc cu tot sufletul o nouă trezire spirituală în România și consider că această mișcare poate fi instrumentul sau vehicolul acestei treziri. Conducătorii ei m-au chemat între ei ca să aduc în mișcare învățătura Domnului Isus. Rolul meu, deci, va fi și acela de a ajuta la fundamentarea teologică a acestei mișcări.

Liderii spirituali ai acestei mişcari şi slujitorii Domnului, Nelu Demeter, Nelu Peia şi Ilie Popa sunt asociaţi şi în colaborare cu Mişcarea de trezire din alte parţi ale lumii (Nigeria, Africa de Sud, Uganda, America Latină, Egipt şi ţările ex – sovietice). Ceea ce am remarcat în evlouţia lucrării de trezire din Romania urmărind transmisiile conferinţelor şi chiar a Şcolii de Vindecare şi Eliberare prin Cuvântul lui Dumnezeu este roada, care la urma urmei califică orice om şi orice lucrare. Ceea ce văd eu la Nelu Demeter (pentru că pe el îl cunosc personal şi mai îndeaproape fiind un fost angajat al Societăţii Misionare Române în care am lucrat) este darul lui excepțional de consilier spiritual. Dacă lucrarea pe care o face îi ajută pe oameni (în special tineri) să se elibereze de păcate și de duhurile acestor păcate, să se umple de Duhul Sfânt și să capete pasiunea pentru o viață curată, putem noi să ne împiedecăm de faptul că anumite manifestări de la adunările Străjerilor nu sunt pe gustul nostru? Unii le văd numai pe acestea. Eu văd prezența Duhului Sfânt în această mișcare.

Acest articol a fost realizat de Pastor Dr. Iosif Țon