Cu adevărat, sunt plin de putere prin Duhul Domnului. El m-a uns să proclam harul şi adevărul Lui până la marginile pământului, aducând oameni din întuneric în moştenirea lor divină în Cristos, în Numele lui Isus. Te caut din toata inima mea; nu ma lasa sa ma abat de la poruncile Tale.Strang cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta!Binecuvantat sa fii Tu, Doamne! Invata-ma oranduirile Tale!Cu buzele mele vestesc toate hotararile gurii Tale.Cand urmez invataturile Tale, ma bucur de parc-as avea toate comorile.Ma gandesc adanc la poruncile Tale, si cararile Tale le am sub ochi.Ma desfat in oranduirile Tale si nu uit cuvantul Tau.Fa bine robului Tau, ca sa traiesc si sa pazesc cuvantul Tau!Deschide-mi ochii, ca sa vad lucrurile minunate ale Legii Tale!(Psalmul 119:10-18)Amin !









40 de zile POST SI RUGACIUNE pentru CALARASI

La initiativa FUNDATIEI LIGA BIBLIEI ROMANIA ,mai multi frati lucratori,pastori si evanghelisti care isi desfasoara activitatea in judetul CALARASI au stabilit in data de 21.12.2007 ca incepand din data de 20.01.2008 pana in data
de 02.03.2008 BISERICILE din judet indiferent de confesiune
sa se uneasca in post si rugaciune pentru ca DUMNEZEU sa
aduca trezire in biserici si in tot judetul.
Multumim celor care cred ca unitatea credinciosilor este necesara in bataliile pe care le purtam.

* RABINUL SI SAPUNARUL



RABINUL ŞI SĂPUNARUL
Un rabin şi un săpunar făceau o plimbare împreună. Săpunarul a întrebat: - La ce e bună credinta? Priveşte la toate necazurile şi mizeria din lume după mii de ani de religie, de învăţături despre bine, adevăr şi pace - după toate rugăciunile şi ceremoniile? Dacă religia este bună pentru oameni de ce toate acestea?
Rabinul nu a răspuns nimic. Ei au continuat cu plimbarea până ce au văzut un copil jucându-se în noroi. Rabinul a spus: "priveşte la copil, spui că săpunul îi face pe oameni curaţi, dar vezi ţărâna de pe acest copil. La ce bun săpunul? Cu tot săpunul din lume copilul este murdar. Mă întreb la ce foloseşte săpunul după toate astea?
Săpunarul a protestat spunând: "Dar, rabi (învăţătorule) săpunul nu poate fi bun dacă nu îl foloseşti."
"Exact", a replicat rabinul. "Aşa este şi cu credinta"
Teme:
Religia - Trăire în credinţă - Rezultate
Pentru reflecţie şi discuţie:
1. Răspundeţi la întrebarea săpunarului: "La ce este bună credinta"?
2. Cum trebuie "folosită" credinta?
3. Citiţi Isaia 43:1-7. Ce promite Dumnezeu acelora care îi sunt credincioşi?

* TEORIA EVOLUTIEI



În Cuba, la o oră de clasă, învăţătoarea, care avea să le explice copiilor de opt-nouă ani teoria evoluţiei, îl întrebă pe un copil:
-«Raul, vezi acel copac de afară?»
-«Da, îl văd.»
-«Vezi iarba verde?»
-«Da.»
-«Priveşte în sus şi spune-mi dacă poţi să vezi cerul.»
-«Da, văd cerul.»
-«Îl vezi pe Dumnezeu?»
-«Nu.»
-«Bineînţeles că nu putem să-l vedem pe Dumnezeu pentru că nu este acolo. El nu există.»
O elevă ceru permisiunea de a-i pune nişte întrebări colegului. Învăţătoarea acceptă iar copila îl întrebă:
-«Raul, vezi catedra învăţătoarei?»
-«Bineînţeles.»
-«O vezi pe învăţătoare la catedră?»
-«Da, o văd.»
-«Îi vezi creierul?»
-«Nu.»
-«Bineînţeles că nu poţi să-l vezi. După cele învăţate astăzi, ea nu are creier!»
„Cred doar ceea ce văd” este o contradicţie clară. Cine afirmă aceasta, crede că nu există ceea ce nu vede. Însă inexistenţa a ceea ce nu vedem, ne-existenţa sa, nu o vede. Prin urmare crede ceva fără a vedea.

* LINISTE IN MIJLOCUL FURTUNII

DATI-MI UN OM AL LUI DUMNEZEU UN OM,

A cărui credinţă să fie stăpână pe mintea lui
Şi eu voi îndrepta toate relele
Ca întreaga umanitate să fie binecuvântată.
Daţi-mi un om al lui Dumnezeu- un om
A cărui limbă să fie atrasă de focul cerului
Şi eu voi lumina toate inimile întunecate
Şi le voi curăţa de toate dorinţele păcătoase.
Daţi-mi un om a lui Dumnezeu
- un om Care să fie un mare profet al Domnului
Şi voi aduce pace pământului
Nu prin sabie, ci prin rugăciune.
Daţi-mi un om al lui Dumnezeu
- un omCare să aibă viziuni şi să le-nţeleagă corect
Şi eu voi rezidi altarele sfărâmate
Şi voi aduce întreaga naţiune pe genunchi

VITEJII LUI DAVID

"Iată numele vitejilor care erau în slujba lui David" (2 Samuel 23:8).
La ce ne foloseşte să ştim numele celor care au trăit atâtea mii de ani înainte? Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi este în stare să ne dea înţelepciune în neprihănire. Acesta este un cuvânt pe care l-am primit din partea Domnului, şi vom vedea cât de mult se adevereşte că toate lucrurile scrise au fost pentru învăţătura noastră.
M-am simţit aşa de slabă în ultimele săptămâni, mai ales o slăbiciune în trup. Am urmărit stările acestea în decursul ultimilor ani şi ştiu că ori de câte ori simt slăbiciune în trup pe care nu o pot explica şi fără o cauză biologică majoră, în spatele ei este o luptă spirituală, care se dă la alt nivel, în duh. Ce minunat este că nu este numai experienţa mea, ci este o explicaţie pentru aceasta. Nu-mi socotiţi o îndrăzneală faptul că mă pun alături de apostolul Pavel care a experimentat aceasta, atunci când scrie: "Căci când sunt slab, atunci sunt tare" (2 Corint.12: 10). Acesta este unul din paradoxurile creştinului, şi fiecare creştin trebuie să experimenteze ceea ce Trupul lui Hristos experimentează, altfel s-ar putea să fim nu mădulare vii, ci doar proteze. Vai de noi atunci când ne merge tot timpul bine.
Revin la apostolul Pavel. El scrie Corintenilor aceste cuvinte şi avem cunoştinţă de contextul în care au fost scrise. Între ei erau lupte, certuri, păcate mari, în faţa cărora, Pavel se vedea neputincios să le rezolve. În a doua lui epistolă către Corinteni în cap. 5 Pavel scrie că "gemem în cortul acesta" (în trup) iar în capitolul 10 el scrie de o luptă în duh, nu în firea pământească, luptată cu arme duhovniceşti, singurele care sunt în stare să surpe întăriturile, dar nu de cărămizi şi beton. Iar în capitolul 11:28-30 el ne face o mărturisire şi mai uluitoare: "Şi pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile. Cine este slab şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat şi eu să nu ard? Dacă este vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea". Cum este posibil aceasta? Cum putem justifica slăbiciunea lui Pavel? Pavel era ceea ce a spus în prima lui epistolă, cap. 12: era un mădular din trupul lui Hristos şi simţea cu Trupul. Nu poate fi un mădular bolnav şi celălalt să nu simtă cu el. El se bucura cu cei ce se bucurau şi se întrista cu cei ce erau întristaţi.
Întăriturile de care Pavel vorbeşte sunt izvodirile minţii, gândurile şi întocmirile, planurile omului şi tot ce se ridică sau se înalţă mai presus de cunoaşterea lui Dumnezeu. Orice minte pervertită şi înstrăinată de Dumnezeu Creatorul, amăgită şi stricată de la adevărul Sfintelor Scripturi, adevăr curat, pur şi sfânt este o întăritură a vrăjmaşului de veacuri al lui Dumnezeu. Est vorba de Satan. Şi pentru că lupta este supraomenească şi mijloacele de luptă trebuie să fie supraomeneşti. Şi pentru că lupta aceasta se dă nu numai între oameni, ci şi în om, Pavel spune: "...şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos" (2 Corint. 10:5). Înţeleptul Solomon scrie în Prov. 16:32, că adevăratul viteaz este nu cel ce cucereşte cetăţi, ci cel care se poate cuceri pe sine, şi îşi poate controla mânia. Viteji sunt cei care dau dovadă de curaj, îndrăzneţi, dârji, şi unii au abilităţi militare.
Înainte de a merge mai departe în explorarea subiectului nostru, trebuie să facem următoare clarificare. Iată ce spune Iacob Prasch, un frate evreu creştin mesianic: "Se spune despre David că este un prototip al Domnului Isus. În tradiţia ebraică este vorba de doi Mesia: Mesia (HaMashiach - Cristos în limba ebraică) fiul lui Iosif şi Mesia (HaMashiach) fiul lui David. De fapt este vorba doar despre un Mesia care este Domnul Isus, în caracterul sau asemănarea lui Iosif, "robul care suferă", aşa cum este descris în Isaia 53 şi Domnul Isus în caracterul, sau asemănarea lui David, "regele biruitor". Profeţiile cu privire la prima venire a Domnului Isus s-au împlinit şi toate se referă la Isus ca şi Robul care ne slujeşte. Deşi este în cer, la dreapta lui Dumnezeu, ca şi Mare Preot, El ne slujeşte, rugându-se pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu. Dintre profeţiile cu privire la a doua venire, unele s-au împlinit doar parţial, iar restul, se vor împlini când Domnul Isus va veni ca Rege biruitor, începând cu mileniul al şaptelea şi continuându-se toată veşnicia".
Ca şi creştini, noi suntem înrolaţi în armata Domnului Isus. Domnul Isus este Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre. Întruparea Domnului Isus a avut ca scop răscumpărarea noastră din mâna Diavolului. În Eden, diavolul a reuşit să o cumpere pe Eva, mama noastră cu o minciună şi ea a căzut pradă în mâinile lui. Prin Eva tot neamul omenesc a fost târât în robia lui Satan care stăpâneşte şi robeşte pe om prin intermediul păcatului. Păcatul este o neascultare de Dumnezeu, o opoziţie făţişă a lui Dumnezeu şi a principiilor lui. Ca să ajungem din nou în relaţia de la început cu Dumnezeu, Domnul Isus a trebuit să se lupte cu vrăjmaşul sufletelor noastre şi să plătească răscumpărarea noastră cu însuşi sângele Lui. Domnul Isus este Eroul nostru cel mare. Dar lupta aceasta cu vrăjmaşul, deşi capul i-a fost zdrobit la Golgota, nu s-a terminat pentru sfinţii lui Dumnezeu. Până când diavolul va fi legat pentru o mie de ani şi apoi după puţin timp aruncat în iazul cu foc, noi trebuie să ducem o luptă continuă împotriva lui pentru că el râvneşte la vieţile noastre şi la tot ce ne aparţine nouă.
Domnul Isus are şi El azi, ca şi David atunci, mulţi viteji pe pământ. Unii sunt fraţi de corp, alţii doar fraţi de credinţă, proveniţi din acelaş loc. Arma cu care s-au luptat atunci vitejii lui David, este la fel de actuală ca şi astăzi. Arsenalul de război se găseşte într-o singură carte, Cuvântul lui Dumnezeu. El este şi sabia cu două tăişuri, este şi platoşa sau scutul care ne apără. Vrăjmaşii lui David au fost Amaleciţii, un simbol al firii pământeşti, Filistenii sau Egipteanul pe care l-a omorât Benaia, reprezintă lumea, iar cei doi lei ai Moabului, ca şi leul omorât în ziua când căzuse zăpadă îl reprezintă pe leul de Satan.
Este interesant că nu ni se spune nici unde în Vechiul Testament care au fost principiile după care David s-a călăuzit în selectarea vitejilor lui. În timpul cât a fost fugărit de Saul avea o armată de 600 de oameni cu el şi mulţi dintre ei erau buni războinici. Nu citim nici unde ca David să fi pierdut vreo bătălie. Citim în schimb că de multe ori întreba pe Domnul dacă să meargă să se lupte cu Filistenii sau cu Amalec. Cred că David a avut nu numai perspicacitatea de a lupta, ci el însuşi a fost un bun conducător şi când a văzut un tânăr curajos şi cu îndrăzneală, el l-a recrutat în armata sa şi apoi l-a antrenat. În cap 12:17 citim despre cei ce veneau la David să fie recrutaţi în armata lui: "dacă veniţi la mine cu gânduri bune, ca să mă ajutaţi, inima mea se va uni cu voi; dar dacă veniţi să mă înşelaţi, în folosul vrăjmaşilor mei, când nu fac nici o silnicie, Dumnezeul părinţilor noştri să vadă şi să judece"! Nu se poate să fie biruinţă dacă nu este pace şi interese comune în cadrul aceleiaşi comunităţi, de aceea David voia să fie sigur că cei ce vor să i se alăture în luptă sunt însufleţiţi de aceleaşi idealuri.
Câteva din calităţile acestor viteji le găsim în cap. 12; în v. 2 citim despre ei: "erau arcaşi, cu mâna dreaptă şi cu mâna stângă aruncau pietre, iar cu arcul trăgeau săgeţi". Ne putem noi imagina cât de perspicace şi cât de iuţi trebuiau să fie ei în mişcările lor, şi să fie în stare să facă două lucruri de odată? Aceştia erau Beniamiţi, din numărul fraţilor lui Saul. Se spune despre cei care sunt lipsiţi de îndemânare, de abilitate, de siguranţă, de supleţe în mişcări, în exprimare, în gândire că sunt stângaci. Dar adesea întâlnim oameni care lucrează sau scriu cu mâna stângă mai bine decât cu mâna dreaptă. Beniamiţii aceştia se foloseau de ambele mâini la fel de bine şi lucrul săvârşit de ei era dublu. Ei nu pierdeau nici un minut.
În versetul 8, citim că cei dintre Gadiţi, erau "ostaşi deprinşi la război", înarmaţi cu scut şi cu suliţă. Pe lângă aceasta erau "ca nişte lei, de îndrăzneţi şi iuţi "ca nişte căprioare de pe munţi", atunci când sunt urmărite de răpitorii lor. Despre ei mai citim în al treilea rând, că cel mai mic dintre ei se putea lupta cu o sută de oameni şi cel mai mare cu o mie. Oh, câtă nevoie este astăzi în armata lui Hristos de asemenea oameni care să nu ştie ce este frica, care se mişcă iute, după nevoile Împărăţiei care sunt atât de urgente şi care ştiu lupta pe mai multe fronturi în acelaş timp şi pune mâna pe toate oportunităţile care le ies în cale. Gadiţii au pus pe fugă pe toţi locuitorii văii, pe vremea când Iordanul ieşea din matcă. Deprinderea cu lupta nu vine peste noapte. Niciunul din aceşti viteji nu au avut academii militare. Este vorba de o disciplină severă şi de antrenament. Nimeni nu cred că are curajul să meargă la luptă nepregătit. Nici războinicii Domnului Isus nu au facultăţi militare. Pentru a purta lupta credinţei şi cu vrăjmaşii noştri avem nevoie de disciplină sfântă, în citirea regulată a Cuvântului şi asimilarea lui. Avem nevoie de exerciţiu regulat în rugăciune şi în mărturisire. Nu putem mărturisi altora Cuvntul pe care nu-l cunoaştem. De aceea este nevoie să cunoaştem bine Cuvântul lui Dumnezeu şi oridecâte ori suntem atăcaţi să spunem: "Este scris!" Trebuie să ne deprindem, să ne facem obiceiuri sfinte prin care să ne calificăm în slujirea şi în apărarea Numelui şi reputaţiei Marelui nostru Împărat. Antrenamentul se face pe timp de pace, fiecare în casa lui, în ogorul lui. Pe cei loiali, consecvenţi şi perseverenţi, Dumnezeu îi alege să ia parte la sfatul Lui, le încredinţeză însărcinări şi slujbe deosebite.
Benaia este unul cu o distincţie deosebită. Deşi era din triumviratul al doilea, despre el se spune că era om de preţ şi vestit prin isprăvile lui. I-a mers faima după ce a biruit pe uriaşul egiptean, cu un toiag, ca altădată David pe Goliat, şi i-a smuls suliţa Egipteanului, mare ca sulul unui ţesător, cu care l-a şi ucis. Deşi nu i-a întrecut în faimă pe cei trei viteji din primul triumvirat, el totuşi a fost ales şi primit în sfatul celor mai aproape de David. Dacă citim în 2 Samuel 8:18, vedem că Benaia, fiul lui Iehoiada era căpetenia Cheretiţilor şi a Peletiţilor. Aceştia au fost cei ce l-au însoţit pe David înainte de a ajunge împărat.
Armata lui David a crescut din zi în zi până a ajuns o "tabără mare, ca o tabără a lui Dumnezeu" (1Cron.12:22). Ce minunat este chiar şi acest amănunt. Tabăra lui David nu a avut un număr definit, în aşa fel ca vreunul să fi vrut să fie în armata lui şi să fi rămas pe dinafară. Armata Domnului Isus este la fel de nelimitată. Milioane de viteji L-au slujit de-alungul veacurilor şi numele unora străluceşte mai mult ca a altora. În norul acela de martori care au mers înaintea noastră, numele lui John Bunyan, John Wesley, Spurgeon, Luther, Calvin, Swigly, Knox, George Whitefield, Hudson Taylor, Livingstone, Jonathan Edwards şi multe mii, strălucesc ca soarele pe cer pentru toate veşniciile de aur cu Domnul Isus ca Împărat al Împăraţilor şi Domn al Domnilor.
Acum să ne întoarcem în Vechiul Testament şi să ne uităm în 2 capitole din 1Cronici 11-12. Pentru mine şi poate şi pentru cei ce citesc acest articol, aceste 2 capitole nu ne spun prea mult atunci când le parcurgem în fugă. Se pare o înşiruire plictisitoare de nume, şi poate că am fost şi ispitiţi să sărim peste ele. Dar pentru că eu le-am primit ca un răspuns la rugăciune, şi fiind în starea de slăbiciune în care eram, m-am decis să sap mai adânc în ele să văd ce vrea să-mi vorbească Dumnezeu prin ele. Lista cu vitejii lui David o mai găsim şi în 2 Sam.23:8-39. Aceasta include doat 37 de nume. Am observat că atunci când scriu versete din Scriptură, observ multe lucruri pe care nu le-am observat la citire.
La fel mi s-a întâmplat şi de data aceasta. Am scris cele trei liste cu nume, din cele trei capitole. Iată câteva observaţii folositoare. În 1 Cronici capitolul 11 sunt pomenite doar 23 de nume din lista celor 37 din 2 Sam.23, în plus sunt menţionaţi încă 26 de viteji pe nume şi o ceată anonimă de 30 de persoane, deci în total 79 de viteji. În 1 Cron.12 avem menţionate 42 de nume. În dreptul unora este menţionată câte o scurtă remarcă, sau descrierea lui, cum ar fi: Eleazar, fiul lui Dodo, sau Abişai, fratele lui Ioab, fiii Ţeruiei. La majoritatea dintre ei le spune locul de naştere, la unii seminţia sau clanul din care provin, Gadiţi, Beniamiţi, Manasiţi, etc. La unii li se spune doar simplu numele, fără nici o altă menţiune. Despre unii spune că erau căpetenii peste trei, sau treizeci, unii erau mai cu vază decât alţii şi faptele de vitejie prin care s-au remarcat. Şi autorul cărţii 1 Cronici cred ca şi Pavel când scrie Evrei 11, către sfârşitul capitolelor, le pomeneşte doar numele, pentru că nu le-a ajuns timpul să vorbească despre fiecare în parte. Ceea ce învăţăm din aceste capitole este că 1) Dumnezeu înregistrează undeva numele vitejilor Lui. Fie că este fiul lui..., sau fratele lui..., ori localitatea în care s-a născut şi fapta prin care s-a evidenţiat în lupta împotriva vrăjmaşului, sau vrăjmaşilor. În Apocalipsa 20:12 avem o confirmare a acestui fapt: "Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea". În Capitolul 3:5 din Apocalipsa citim una din răsplătirile biruitorilor va fi chiar faptul de a avea numele scris în cartea vieţii.
2) În 1 Cronici 11:11 citim: "Iată, după numărul lor, vitejii care erau în slujba lui David". Ca şi David atunci, deşi împărat, şi Domnul Isus are nevoie de viteji să-l slujească. Nu oricine a ajuns să facă parte din elita regală şi să se bucure de privilegii regale, ci numai aceea care s-au distins printr-o faptă de vitejie, de curaj. David înainte de a fi pe tron a trebuit câţiva ani să trăiască ascuns prin peşteri, prin păduri şi pustie. În acelaş capitol, menţionat mai sus, în v.10 se spune despre căpeteniile peste viteji, că erau în slujba lui David şi l-au ajutat împreună cu tot Israelul să-şi întărească stăpânirea, ca să-l pună împărat, după Cuvântul Domnului cu privire la Israel. Ce frumoasă paralelă putem face în ceea ce priveşte pe Domnul Isus ca Împărat. "În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere. Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii supt picioarele Sale. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea. Dumnezeu, în adevăr, "a pus totul supt picioarele Lui". Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul. Şi când toate lucrurile Şi când toate lucrurile Ii vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi" (1 Corint. 15:24-28). Până la rearanjarea din nou a tuturor lucrurilor, noi, prin lupta credinţei, în slujba lui Isus Hristos îl ajutăm să-şi întărească stăpânirea. Prin mărturisirea şi primirea Cuvântului de cei ce-l aud, Împărăţia lui Dumnezeu creşte şi îşi măreşte rândurile iar puterea Satanei este slăbită, potrivit Cuvântului profetic.
3) Mai trziu cnd David şi-a întărit împărăţia, şi chiar de pe vremea când locuia la Ţiclag, o cetate a Amoriţilor, departe de faţa lui Saul, vitejii strânşi pe lângă el i-au dat ajutor în timpul războiului (1Cron. 12:1). Până toţi vrăjmaşii Domnului Isus vor fi puşi sub picioarele Domnului Isus, războiul va continua. El are nevoie de tine şi de mine să mergem la El, afară din tabără, ca altădată cei ce mergeau la David în cetăţuia din pustie, şi să ne oferim serviciile noastre înaintea Domnului. Să ne ducem la El cu gânduri de pace. Putem vedea din aceste pasaje că deşi toţi erau viteji, unul mai bun ca altul, cu căpetenii peste viteji, nu a existat nici o neînţelegere sau gelozie între ei. Fiecare şi-au cunoscut rolul şi locul lor şi fiecare a avut ce face.
Oricine poate fi un viteaz în armata Domnului. Poate Domnul te trimite pe front în linia întâia, poate te ţine în rezervă pentru orice urgenţă care se iveşte. Nimeni nu este privit mic sau neînsemnat. În lista aceea de 79 de nume am găsit pe Naharai din Beerot că ducea armele lui Ioab. Ioab a fost căpetenia oştirii lui David după ce a ajuns pe tron. Credeţi că aceasta era o slujbă neimportantă sau mai lipsită de riscuri? Dimpotrivă, este la fel de importantă şi răsplătită.
Dacă aceşti oameni şi-au făcut un nume cu faimă aici pe pământ, slujind unui împărat pământesc, ce au de câştigat cei ce slujesc pe Dumnezeu? Cu siguranţă, Dumnezeu ne vrea pe toţi înrolaţi în războiul sfânt. Apărând cauza sfântă ne facem o reputaţie veşnică de copii al Lui. Pe lângă aceasta şi noi beneficiem, aşa cum au beneficiat şi vitejii lui David. Pe lângă protecţia regală, faptul că erau tot timpul în preajma împăratului, hrăniţi din vistieriile împăratului, nu era un lucru mic.
Răsplătirile divine întrec cu mult orice închipuire. Biruitorilor de alungul veacurilor li s-au promis cele mai înalte distincţii dumnezeeşti, potrivite cu epoca şi cu luptele pe care le-au purtat. Biserica Domnului a avut de luptat de-a lungul veacurilor, cu decepţii şi tot felul de erezii şi amăgiri satanice. A avut de trecut prin persecuţii şi alteori a fost ispitită să abandoneze lupta. Credinţa le-a dat totdeauna curaj să îndrăznească în Numele Domnului şi au menţinut flăcăra credinţei aprinsă şi luminând în întunerecul cel mai gros. Cele şapre recompense divine sunt.
"Celui ce va birui , îi voi da să mănânce din pomul vieţii (Apoc. 2:7).
"Cel ce va birui nu va fi vătămat nicidecum de a doua moarte" (Apoc 2"11).
"Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă, şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni decât acela care îl primeşte" (Apoc. 2:17)
"Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările mele, îi voi da stăpânire peste Neamuri,...i voi da luceafărul de dimineaţă" (Apoc. 2:26,28).
"Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui meu şi înaintea îngerilor Lui" (Apoc.3;7).
"Pe cel ce va birui, l voi face un stlp n templul Dumnezeului meu şi nu va mai ieă din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numle cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim... şi Numele Mu cel nou"(Apoc.3:12).
"Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl meu pe scaunul lui de domnie" (Apoc.3:21).
Care din acestea ai vrea să fie răsplătirea ta? Dumnezeu ne-a creat cu scopul de a ne duce în slava Sa, şi de a ne face părtaşi la slava Lui.
Nu pot să nu închei cu câteva versuri de cântare, care concluzionează aşa de bine meditaţiile noastre:
Nici o luptă n-a pierdut şi nici nu va pierde!Mare e puterea Sa cu cari poartă lupta.Sub drapelul lui Hristos, ca să lupţi este frumos.Căci Isus trăieşte-n veci, Aliluia! Amin.
Tu ostaş al lui Hristos ca să lupţi te cheamă,Drumul e croit de mult să te-avânţi făr' teamă,Harul Său îţi e de-ajuns, şi apoi cum am mai spus:Căci Isus trăieşte-n veci. Aliluia! Amin.

EL SE VA INTOARCE

EL SE VA ÎNTOARCE
Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.
Ioan 14.18
Domnul ne-a părăsit, dar nu ne-a lăsat orfani. El, Mângâierea noastră, a plecat, dar nu suntem fără mângâiere, căci Se va întoarce. Domnul Isus este în drum. El a spus: „Voi reveni", nu poate împiedica venirea Sa, nici s-o întârzie cu nici un minut. Venirea Sa este numai pentru ai Săi, prin aceasta sunt ei mângâiaţi. Când se întâmplă să pierdem sentimentul că El este de faţă, ne mâhnim, dar nu ca şi cum n-am avea nădejde. Poate că Domnul nostru ne-a ascuns (şi-a întors) faţa pentru un timp, în mânia Sa; dar va reveni cu tot harul Său, dacă ne smerim iar, pentru a nu-L mai supăra.
O Doamne! vino mai curând! Noi suspinăm aici, în lipsa Ta, după reîntoarcerea Ta şi blândul Tău surâs! Când vei veni la noi? Suntem siguri că Tu trebuie să te reîntorci; dar vino repede, ca o căprioară sau ca puiul de cerb. Nu întârzia. Dumnezeul nostru!



SI EI AU DREPTUL LA DRAGOSTE





SE CAUTA OAMENI

Se cauta pentru BISERICA un om
capabil sa se raneasca in
DUHUL SFANT in fiecare zi,
fara teama pentru ziua de maine,
fara teama de ziua de azi,
fare complexe fata de trecut.
Se cauta un om caruia
sa nu-i fie teama de a se schimba.
Care nu se schimba de dragul schimbarii,
care nu vorbeste
de dragul vorbitului.
Capabil sa traiasca impreuna cu altii,
sa munceasca impreuna cu altii,
sa planga impreuna
sa rada impreuna,sa iubeasca impreuna
sa viseze impreuna.
Capabil sa piarda
fara a se simtii distrus.
Sa se puna la indoiala
fara a pierde credinta,
sa duca pacea acolo unde este neliniste.
Care sa-si foloseasca mainile
pentru a binecuvanta,
Care sa indice drumul de urmat.
Care sa-si gaseasca libertatea
in a traii si a slujii
si nu in a face ce vrea.
Se cauta un om pentru Biserica
care sa aibe dragoste pentru DUMNEZEU,
care sa aibe dragoste pentru oameni
si sa asculte de DOMNUL ISUS.