Cu adevărat, sunt plin de putere prin Duhul Domnului. El m-a uns să proclam harul şi adevărul Lui până la marginile pământului, aducând oameni din întuneric în moştenirea lor divină în Cristos, în Numele lui Isus. Te caut din toata inima mea; nu ma lasa sa ma abat de la poruncile Tale.Strang cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta!Binecuvantat sa fii Tu, Doamne! Invata-ma oranduirile Tale!Cu buzele mele vestesc toate hotararile gurii Tale.Cand urmez invataturile Tale, ma bucur de parc-as avea toate comorile.Ma gandesc adanc la poruncile Tale, si cararile Tale le am sub ochi.Ma desfat in oranduirile Tale si nu uit cuvantul Tau.Fa bine robului Tau, ca sa traiesc si sa pazesc cuvantul Tau!Deschide-mi ochii, ca sa vad lucrurile minunate ale Legii Tale!(Psalmul 119:10-18)Amin !








Revizuirea Constitutiei si familia

Se discuta tot mai mult in Romania despre revizuirea Constitutiei. Partidele politice cauta sa se pozitioneze cit mai favorabil pentru a influenta eventuala revizuire. La fel si Parlamentul in raport cu Executivul si vice versa. Restructurarea institutiilor de guvernamint, realocarea puterii politice, reducerea numarului de parlamentari, transformarea parlamentului din sistem bicameral in unul unicameral sunt deziderate pe care clasa politica din Romania le priveste ca prioritare. Dar valorile? Dar noi?

Pentru cetatenii tarii valorile sunt prioritare si cu mult mai importante decit aceste obiective care actualmente preocupa clasa politica. In 2006 AFR a obtinut din partea cetatenilor cu drept de vot, adica a voastra, 650.000 de semnaturi pentru revizuirea articolului 48 din Constitutie care priveste familia si casatoria. In decembrie 2006 semnaturile au fost inaintate Guvernului. De atunci asteptam actiuni concrete din partea clasei politice si a Guvernului pentru revizuirea articolului 48. Acest obiectiv e prioritar pentru cetatenii tarii care in majoritate covirsitoare, mai mult de 90% dupa ultimul sondaj de opinie, resping casatoriile intre persoane de acelasi sex. In prezent Articolul 48 defineste casatoria ca fiind uniunea liber consimtita dintre „soti” si nu specifica „barbat si femeie.” Rectificarea acestei lacune e foarte simpla si necontroversata, dar absolut necesara si imperativa. Daca nu e facuta, insa, e foarte posibil sa rezulte in consecinte grave pentru institutia casatoriei si a familiei romane.

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma ca “Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului.” Contextul actual e unic pentru protejarea familiei si casatoriei in Constitutia tarii prin definirea lor corecta. Natiunea si societatea romana pot supravietui fara o Constitutie si fara oricare articol din Constitutia curenta, dar nu poate supravietui fara familie si casatorie. De aceia afirmam ca Articolul 48 e cel mai important articol din Constitutie. Familia si casatoria au nevoie de protectie si au dreptul sa fie protejate. Cerem si nadajduim ca vocea cetatenilor tarii sa fie auzita in dezbaterile actuale privind reconfigurarea Constitutiei, iar Articolul 48 sa fie revizuit prin definirea casatoriei si familiei.
AFR
PRELUARE DE PE INFORMATIA FAMILIEI - http://informatiafamiliei.blogspot.com/


LASA MANDRIA SI PRIMESTE UMPLEREA CU DUHUL SFANT!

Atât în Vechiul cât si în Noul Testament, Duhul Sfânt s-a revãrsat peste oameni în cele mai neobisnuite feluri! A cutremurat clãdirile. Oamenii au început sã Il laude pe El în noi limbi. Duhul Sfânt a preluat din plin controlul!

La Cincizecime , El a venit ca vâjâitul unui vânt puternic! Când Duhul Sfânt se coboarã, cum mai miscã si mai agitã lucrurile! (a se vedea Fapte 2:4 si 4:11).

Ioan Botezãtorul a predicat: "Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine, şi căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. (Luca 3:16).

Preaiubitilor, Biblia spune foarte clar: Când Isus vine la tine, El vrea sã te boteze cu Duh Sfânt si cu foc! Duhul Sfânt aduce focul – un foc înflãcãrat, o dragoste arzãtoare pentru Isus. De ce atât de multi credinciosi sunt plini de râvnã, înflãcãrati pentru Domnul vreme de o clipã... si în clipa urmãtoare s-au rãcit deja, nefiind niciodatã complet, constant implicati? Nu cumva deoarece refuzã sã lase pe Isus sã îi boteze cu Duhul Sfânt?

“Şi când va veni [Duhul Sfânt] El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul” (Ioan 16:8). S-ar putea cumva ca acesti credinciosi să nu fie convinsi pe deplin de păcătosenia lor tocmai pentru că încã nu I-au dat locul (cuvenit, dealtfel) Duhului Sfânt în viata lor? El este firul cu plumb al lui Dumnezeu, legatura directă a lui Dumnezeu cu noi. El ne descoperă nouã orice nu se raportează la Christos, sau nu este în conformitate cu voia lui Christos pentru noi – si ne declarã vinovati de lucrul acesta, dar tot El ne dă abilitatea, ne împuterniceste sã ne conformăm Cuvântului Sãu, sã ne întoarcem la El, sã urmãm Cuvântul Sãu! Cu adevãrat El devine Mângâietorul nostru în aceasta, deoarece când ne condamnã de pãcat, El ne dã si puterea sã ne lãsãm de pãcat. Asta da, mângâiere adevãratã!

Duhul Sfânt nu te va pune niciodată să faci o prostie. Dar El s-ar putea sã vina peste tine în asa un mod, cã cei ce pãcãtuiesc sã creadã esti beat sau nebun! El nu este binevenit în multe biserici deoarece se crede că e prea zgomotos, prea deranjant, prea imprevizibil!

SA LASAM MANDRIA SI SA-I CEREM DUHULUI SFANT SA NE UMPLE
Atunci pamantul se va cutremura din nou,
Atunci vom vedea minuni,
Atunci bolnavii se vor vindeca,
Atunci Bisericile vor fi pline de credinciosi.

UNDE SUNT TIMOTEII

Creştinii din Filipe au fost primii cărora Pavel le-a prezentat adevărul: „Să aveţi în voi gândul lui Cristos.” Pavel le-a scris acest mesaj în timp ce se afla în închisoare la Roma.

Aflându-se în închisoare Pavel scria că are în el gândul lui Cristos, renunţând la reputaţia sa pentru a deveni un slujitor al lui Cristos şi al bisericii sale. Acum el scrie: „Nădăjduiesc, în Domnul Isus, să vă trimit în curând pe Timotei, ca să fiu şi eu cu inimă bună când o să am ştiri despre voi” (Filipeni 2:19).

Aceasta este gândirea, lucrarea gândului lui Cristos. Gândiţi-vă la aceasta: Iată un pastor stând în închisoare, cu toate acestea el nu se gândea la propriul său confort, la propria sa situaţie dificilă. Lui îi păsa doar de starea spirituală şi fizică a poporului său. Şi el i-a spus turmei sale: „Mângâierea mea va veni numai atunci când voi şti că o duceţi bine, în duh şi în trup. Iată de ce îl trimit pe Timotei să vadă starea în care vă aflaţi, în numele meu.”

Apoi Pavel face următoarea afirmaţie alarmantă: „Căci n-am pe nimeni, să-mi împărtăşească simţirile ca el şi să se îngrijească într-adevăr de starea voastră” (2:20). Ce afirmaţie tristă! În timp ce Pavel scria aceasta, biserica de lângă el, care se afla în Roma, creştea şi era binecuvântată. Era evident că existau conducători evlavioşi în biserica din Roma. Dar, Pavel spune: „Nu am nici un om care să împărtăşească cu mine gândul lui Cristos.” De ce era aşa? “Ce-i drept, toţi umblă după foloasele lor şi nu după ale lui Isus Hristos” (2:21). Era evident că nu s-a găsit nici un conducător în Roma care să aibă o inimă de slujitor – nici unul nu a renunţat la reputaţia sa ca să devină o jertfă vie. În schimb, fiecare căuta propriile sale interese. Nici unul nu avea gândul lui Cristos. Pavel nu putea să-i încredinţeze nimănui să meargă la Filipi ca să fie un slujitor adevărat pentru acel trup de credincioşi.

Cuvintele lui Pavel de aici nu pot fi atenuate: „Fiecare îşi caută de sine. Aceşti slujitori caută numai propriul beneficiu. Iată de ce nu este nimeni în care să am încredere că va avea grijă de nevoile şi durerile voastre, cu excepţia lui Timotei.”

Rugăciunea noastră ar trebui să fie: „Doamne, nu vreau să fiu concentrat doar asupra mea într-o lume care iese de sub control. Nu vreau să fiu îngrijorat pentru propriul meu viitor. Ştiu că Tu ţii calea mea în mâinile Tale. Doamne, Te rog, dă-mi gândul Tău, gândirea Ta, preocupările tale. Vreau să am inima Ta de slujitor.” Amin.

ATUNCI CAND DUHUL SFANT VINE

Profetul Isaia descrie ce se întâmplă atunci când Duhul Sfânt se coboară asupra unui popor. Isaia prooroceşte: „…se va turna Duhul de sus peste noi; atunci pustia se va preface în pământ, şi pomătul va fi privit ca o pădure” (Isaia 32:15).

Isaia spune: „Atunci când Duhul Sfânt vine, ceea ce a fost cândva un pustiu sterp devine o câmpie roditoare. O bucată moartă de pământ, dintr-odată, se umple cu roadă. Şi aceasta nu este o roadă temporară. Câmpia cu roadă va creşte într-o pădure şi veţi putea tăia din această pădure an după an şi să continuaţi să zidiţi rodnicia voastră.”

Isaia adaugă: „Atunci nepărtinirea va locui în pustie, şi neprihănirea îşi va avea locuinţa în pomăt” (32:16). Potrivit profetului, Duhul Sfânt, de asemenea, aduce cu Sine un mesaj de judecată împotriva păcatului. Iar acest mesaj produce neprihănire în oameni.

Isaia nu vorbeşte despre o revărsare de o singură dată a Duhului, ceea ce unii o consideră ca şi „trezire.” Isaia descrie ceva care durează. Studiile făcute de sociologi creştini arată că majoritatea trezirilor din ziua de azi durează în mediu cinci ani, lăsând în urmă multă confuzie şi neînţelegere. Cunosc unele biserici unde au avut loc aşa-numitele treziri, dar acum, peste doar câţiva ani, nu mai este nici o urmă din ceea ce a fost o revărsare a Duhului. Acele biserici sunt moarte, pustii şi goale. Clădiri care odată găzduiau mii, acum sunt nişte morminte, cu doar cincizeci de oameni care le frecventează.

Isaia continuă: „Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie. Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case fără grijă şi în adăposturi liniştite” (Isaia 32:17-18).

Pacea vine pentru că neprihănirea este la lucru. Duhul Sfânt înlătură toată neliniştea, toate tulburările şi toată condamnarea. Ceea ce urmează este pacea minţii, pacea în casă şi pacea în casa lui Dumnezeu. Şi atunci când poporul lui Dumnezeu are pacea lui Cristos, el nu pot fi uşor scos din această stare. „Dar pădurea va fi prăbuşită supt grindină şi cetatea plecată adânc. Ferice de voi, care semănaţi pretutindeni de-a lungul apelor, şi care daţi drumul pretutindeni boului şi măgarului” (32:19-20).

Profeţia lui Isaia despre Duhul Sfânt era îndreptată asupra Israelului din timpul domniei lui Ozia. Cu toate acestea, ea se aplică şi poporului lui Dumnezeu din ziua de azi. Este cunoscută ca şi profeţie dublă. Realitatea este că fiecare generaţie are nevoie de o revărsare a Duhului Sfânt. Şi eu cred că biserica de azi nu a văzut încă nimic în comparaţie cu ceea ce Duhul Sfânt doreşte să realizeze.
TREBUIE SA-I DAM VOIE SA NE VORBEASCA

Ilie a practicat puterea rugãciunii. El a închis si a deschis cerurile, a chemat foc din cer, si a despãrtit apele cu mantia sa. Un om al actiunii care a adus întreaga stãpânire sub cuvântul sãu, si-a bãtut joc de profetii lui Baal pe Muntele Carmel, omorându-i chiar sub nasul regelui.


Acest bãrbat puternic a venit la sala tronului lui Dumnezeu de mai multe ori, rugându-se cu stãruintã sã dea ploaie. Ilie a vorbit cu Dumnezeu despre aceastã trebuintã. Un nor mic si-a fãcut aparitia, si profetul, care cu trei ani si jumatate mai înainte închisese cerurile si cauzase o secetã teribilã, acum deschise cerurile si “o ploaie mare” a cãzut.


Ilie a fost coplesit de biruintã. O mare trezire spiritualã avea sã aibã loc. Focul lui Dumnezeu cãzuse si se întâmplaserã minuni la care fuseserã martori multimi, ce putuserã sã vadã nemaipomenita putere a lui Dumnezeu. Gândea Ilie ”Acum Izabela se va cãi, se va pocãi de faptele ei! Nici chiar ea nu poate sã nu tinã seama de semnele si minunile acestea! Acum e ceasul lui Dumnezeu pentru poporul acesta".


Dar ce soc a primit. Izabela n-a fost chiar deloc impresionatã de minuni si de acea putere, si i-a spus lui Ilie: "mâine la ceasul acesta, te voi ucide tocmai cum ai fãcut si tu cu preotii mei."


Ce vedem în momentul urmãtor: cã acest puternic si mare om al actiunii se ascunde într-o pesterã din Muntele Horeb la vreo 200 mile depãrtare.

Ce priveliste! Patruzeci de zile si patruzeci de nopti a petrecut întorcând problema pe toate fetele si tot gândindu-se la întorsãtura nefavorabilã pe care o luaserã lucrurile. A devenit preocupat de probleme, iar ochii sãi erau asupra lui, în loc sã fie atintiti pe Dumnezeu. Asa încât Dumnezeu l-a chemat: “Ilie, ce cauti aici, de ce te ascunzi în pestera asta?"

Oftând, Ilie i-a rãspuns: "Doamne, poporul se risipeste. Intreaga stãpânire, întregul guvern este imoral, e pe o cale rea. Oamenii s-au întors iarãsi la cãile lor; nici mãcar n-or sã mai creadã în minuni. Societatea a luat-o razna. O sa-mi dea cu mesajul în fatã, o sã-l respingã. Toti sunt sub puterea si controlul diavolului – în afarã de mine. Am rãmas numai eu singur, Doamne. Mã ascund, ca mãcar un sfânt sã mai rãmânã pentru tine”.


Ilie, un profet al rugãciunii, fusese atât de ocupat pentru Dumnezeu, si atât de ocupat sã demonstreze puterea lui Dumnezeu, cã devenise un slujitor într-un singur sens: vorbise cu cu Dumnezeu deseori, dar ascultase foarte putin. Dacã ar fi ascultat, ar fi auzit cum Dumnezeu îi spunea cã mai erau 7000 de sfinti ca si el, care nu se compromiseserã.

POVESTEA MEA !? sau POVESTEA TA !?

Dar eu, magarul.

DE Ulrike Schild

Scuzati-ma. sunt cu gura plina. Dar tocmai am primit fan proaspat si, desigur, trebuie mai intai sa-l gust. As fi magar daca nu as face-o. Dar ce prostii spun. Sunt magar. Si inca unul foarte renumit. Ce poate sa-l faca pe un magar renumit? - va intrebati.

Corect: toti magarii sunt la fel. Zi de zi cara poverile oamenilor - nu prea au de ce sa fie mandri. Cu toate acestea - uneori ma intreb daca chiar nu conteaza pentru cine te spetesti in halul acesta.

Caci odata a calarit Cineva pe spinarea mea si asta a contat cu adevarat. Pe spinarea mea au mai calarit multi, dar. Deci: ma aflam cu manzul meu in grajd, fara sa banuiesc nimic. De langa ieslea mea puteam sa vad foarte bine drumul care duce la Ierusalim. Deodata, spre noi s-au indreptat doi oameni. Barbati pe care nu-i mai vazusem niciodata. Tocmai ma gandeam ce cauta astia doi aici. Chiar in clipa aceea ne-au dezlegat si ne-au luat cu ei. Nimeni nu ne-a spus unde mergem. De ce ne-a luat. Nu ne-a intrebat daca vrem, la urma urmei, sa mergem cu ei. De obicei sunt cam incapatanat. Desi nu din rautate sau din vreun alt motiv, numai asa, incapatanat - pai da, asta face parte din fiinta mea. La urma urmei, nu pot oamenii sa faca ce vor cu noi, magarii. Insa in ciuda intrebarilor si a curiozitatii ce avea sa ni se intample, nu mi-a fost frica. Nu stiu nici eu cum de nu mi-a fost frica! Am fost rapiti, cum s-ar spune - si totusi ma simteam bine!

Si am avut dreptate sa ma simt asa. Pe mine, un magar lipsit de importanta, sau - ca sa fiu mai exact - o magarita lipsita de importanta, tocmai pe mine m-a ales El. Si atunci am putut sa-L slujesc. Deci: pentru Omul acesta mi-a facut placere sa-mi ofer spinarea. Desi spre drumul spre Ierusalim ma intrebam tot timpul de ce a trimis Isus tocmai dupa mine. Un cal, o trasura,
o caleasca. astea ar fi fost mai potrivite pentru un rege. Dar mie, magarului, mie mi s-a permis sa fac ceva pentru El!
De ce va povestesc asta? Poate ca trebuie sa multumim pentru cinstea de a purta povara DOMNULUI ISUS.

UNDE VREI SA AJUNGI CU ASA DE MULTE BAGAJE GRELE ?

Un barbat se ducea intr-o statiune. Avea o multime de bagaje, asa incit prin gari intimpina tot felul de neplaceri. Intr-o gara a fost asa de suparat incit la intrebarea unui calator: "Unde mergeti, domnule?" isi pierdu rabdarea si injurind puternic, striga: "La dracu!" Un alt calator care era crestin, auzi acele cuvinte, merse dupa el si se aseza in acelasi compartiment. Dupa ce se linisti putin, crestinul incepuse vorba cu el.

Pe parcursul discutiei a gasit prilejul sa-i a-duca aminte de raspunsul dat, apoi il intreba: "Cind credeti ca veti ajunge la tinta calatoriei?"

Celalalt care se mai potolise putin, s-a rusinat de iuteala raspunsului. Marturisi deschis ca raspunsul lui grabit la urma urmei era adevarat si ca adevarata tinta a calatoriei a fost bine aratata in cuvintele spuse mai inainte.

Acesti doi oameni, care stateau fata in fata in acelasi compartiment, mergeau pe cai deosebite: unul mergea hotarit spre iad, iar celalalt avea o tinta sigura in cer. Unul se afla pe calea larga a pierzarii, iar celalalt pe calea cea strimta ce duce la viata vesnica. Si calatoria vietii noastre pe acest pamint trebuie sa duca in cer, sau in iad. Asa ca intrebarile cele mai insemnate pentru fiecare din noi sint: "Care este tinta calatoriei mele? Pe ce cale calatoresc?"

Daca esti pe calea pierzarii, te rog opreste-te si intoarce-te la calea care duce la viata vesnica. "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in EL, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3.16). "Isus i-a zis: EU sunt CALEA, ADEVARUL si VIATA" (Ioan 14.6).

RESPONSABILITATE CRESTINA

Inteleptii din vechime au sustinut ca nu este nici un pacat savarsit ale carui urmari sa loveasca numai pe cel ce l-a infaptuit; caci pe langa un bolnav, sufera si cei din casa lui.Cand esti membru intr-o biserica ai responsabilitatea unei trairi in lumina.Nu poti spune "ce va intereseaza pe voi ce fac eu?"
Pentru ca sa ilustreze mai bine acest argument, inteleptii au spus urmatoarea intamplare: “Un vapor mergea catre Iope ducand calatori. Unul dintre calatori a facut in cabina lui o spartura mare, in coasta vaporului. Cand au aflat ceilalti calatori de fapta lui, i-au zis: “Nenorocitule, ce-ai facut?!”. Atunci acesta a raspuns: “Ce va intereseaza? Spartura am facut-o in cabina mea, nu in a voastra!”. Daca apa intra in cabina lui, ar fi umplut si cabinele invecinate si in curand vaporul s-ar fi scufundat, inecand toti calatorii.
Lumanarea care palpaie DOMNUL NU O STINGE,dar ea strica vederea celor din jur.
Viata ta pacatoasa otraveste sufletele celor din jurul tau. Nu vrei ca ei sa-si strice vederea ? Vrei sa-si aduca aminte cu bucurie de tine?
Daca da, atunci renunta imediat la orice pacat constient din viata ta.
DOMNUL VA FI LANGA TINE CAND ITI VA FI GREU,EL NU TE VA LASA PARASIT.
“Si nu vă potriviţi chipului veacului acestuia” (Romani 12:2)
Simţi că nu mai deţii controlul asupra vieţii tale? Că viaţa te controlează în loc să o controlezi tu pe ea? Lucrul acesta se întâmplă fiindcă te afli pe scaunul din dreapta, conformându-te oamenilor, evenimentelor şi circumstanţelor. Acestea stau pe scaunul şoferului, nu tu. Nu e de mirare că nivelul tău de frustrare este ridicat, iar nivelul mulţumirii este scăzut. “Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia”. Dacă simţi că lumea te pune la colţ, ai două opţiuni:

1) Conformează-te în continuare sau fii un agent al schimbării. Fie alegi să rămâi pe locul din dreapta fie să treci la volan. Biblia spune: “Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia” (Romani 12:2). Ci transformă-te într-o persoană pro-activă, mânată de credinţa in NUMELE DOMNULUI ISUS, aşa cum doreşte Dumnezeu să fii.

2) Preia controlul asupra vieţii tale in NUMELE DOMNULUI ISUS prin “înnoirea minţii”. în loc să te zbaţi să schimbi oamenii şi împrejurările din jurul tău, schimbă-ţi modul de gândire şi ceea ce-ţi spui ţie însuţi. Cuvântul gre?cesc pentru înnoire înseamnă “alinierea gândurilor tale la gândurile lui Dumnezeu”. Abandonează acele gânduri auto-distrugătoare care îţi spun “nu eşti, nu poţi, nu vei fi capabil niciodată”. Dumnezeu spune: “Tu eşti, tu poţi şi cu certitudine vei fi capabil” datorită puterii Sale care te locuieşte! loan scrie: “ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră” (1 loan 5:4). Apelează la Cuvântul Lui Dumnezeu! Descoperă ce spune el despre lucrurile care te intimidează şi te controlează şi dezlănţuie puterea asupra lor. Cuvântul Lui Dumnezeu pentru tine astăzi este: “Nu te teme … eu sunt Dumnezeul tău. Eu te întăresc … eu te sprijinesc” (Isaia 41:10). Aliniază gândurile tale la gândurile lui Dumnezeu. Treci pe locul şoferului şi preia controlul asupra vieţii tale in NUMELE DOMNULUI ISUS!
SEMNE DE INTREBARE

Mereu, mereu, doar semne de-ntrebare:
Ce sunt ? Ce-am fost ? Ce, oare, mai pot fi ?
Mi-e zborul frânt de-un lanţ prins la picioare
Şi nu ştiu cum să-l rup să pot trăi…

M-am rătăcit şi nu găsesc cărarea
Să pot ieşi mai repede-ntr-un drum,
Nici rost nu am şi numai întâmplarea
Mai dă un sens trăirilor de-acum.

Mereu, mereu, aceeaşi întrebare
O tot framant şi-i caut un răspuns ;
Şi-o tot repet, dar nu mai am răbdare:
Când oare voi plăti îndeajuns ?

Nu ştiu să am nici vise nici ambiţii,
Doar om să mă mai simt îmi este dor,
Să fiu un simplu om, fără condiţii,
Să nu mai fiu doar piesă de decor.

Mereu, mereu, pun semne de-ntrebare
Negând continuu sensul absolut,
Chiar dacă sunt lovit în disperare
Mai merită să-mi pese de trecut?
As vrea sa ma praval la CRUCE,
Ca nu-s decat un plod in marele proiect
Si crucea mea de as putea a-mi duce
Nu mi-ar mai pasa de is, ori nu, destept !

CUTREMURUL DIN CHILE A MUTAT DIN LOC ORASELE

Masuratori realizate prin GPS au arata ca recentul seism cu magnitudinea de 8,8 grade care a avut loc in Chile a determinat schimbarea coordonatelor geografice ale unor orase intregi.

Orasul Concepcion - aflat cel mai aproape de epicentrul cutremurului - s-a deplasat spre vest cu cel putin 3 metri.

Si capitala Santiago s-a deplasat in directia vest-sud-vest, cu aproape 30 cm.

Si mai surprinzator este faptul ca metropola Buenos Aires, capitala Argentinei, aflata de cealalta parte a continentului sud-american, la mare distanta fata de epicentrul seismului, a fost impinsa si ea - cu cca. 2 cm - spre vest.

Deplasari semnificative au fost constatate si in cazul oraselor Valparaiso (Chile) si Mendoza (Argentina).

Preluare din revista PASI


Mã simt obligat prin Duhul Sfânt sã transmit un mesaj urgent cãtre toti cei care sunt în baza noastrã de adrese, precum si prietenilor si episcopilor pe care i-am întâlnit în întreaga lume.

O CALAMITATE CE VA ZGUDUI PÃMÂNTUL ESTE PE CALE DE A SE ÎNTÂMPLA.
VA FI ASA DE INSPÃIMÂNTÃTOR, CÃ VOR TREMURA CHIAR SI CEI MAI APROAPE DE DUMNEZEU DINTRE NOI.

Vreme de zece ani am tot avertizat despre mia de focuri, incendii, ce se vor abate asupra orasului New York. Focul va devora întregul mega complex de clãdiri uriase, incluzând suprafete din New Jersey si Connecticut. Orase majore de pe tot cuprinsul Americii vor avea parte de flãcãri intense, dezlãntuite, debandadã - asa cum am vãzut în Watts, Los Angeles, cu ani în urmã.

Flãcãri intense, dezlãntuite, debandadã vor fi si în orase din întreaga lume. Vor avea loc jafuri, inclusiv în Times Square, din orasul New York. Ceea ce experimentãm noi acum nu este recesiune, nici mãcar depresie. Ne aflãm sub mânia lui Dumnezeu. În Psalmul 11 este scris:

“Şi când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?” (versetul 3).

Dumnezeu judecã pãcatele strigãtoare la cer ale Americii si ale natiunilor. El distruge temeliile lumesti.

Profetul Ieremia avertiza Israelul, cu referire la nelegiuirile sale:

“Aşa vorbeşte Domnul: Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră, şi fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă umbletele şi faptele!”

“Dar ei zic: ,Degeaba! Căci noi ne vom urma gândurile noastre, şi vom lucra fiecare după pornirile inimii noastre rele!” (Ieremia 18:11-12).

In Psalmul 11:6, David avertizează: “Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte”. De ce? David ne răspunde: “Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc Faţa Lui” (versetul 7).
CE VA FACE CEL NEPRIHANIT? CE VA FACE POPORUL LUI DUMNEZEU?

Mai întâi, vã dau un cuvânt practic pe care l-am primit eu însumi în dreptul meu: Strânge deoparte provizii de hranã, articole de toaletã si alte lucruri de bazã, care sã-ti ajungã vreme de treizeci de zile. În orasele mari, proviziile de bãcãnie se golesc într-o orã la semnul unui dezastru iminent.

În ceea ce priveste reactia noastrã spiritualã, nu avem decât douã optiuni. Aceasta este subliniat în Psalmul 11. “Fugim în munţi, ca o pasăre”. Sau, facem cum spune David, care si-a atintit privirea înspre Cel ce stã pe tronul Sãu în ceruri, Domnul, ai cÎrui ochi “privesc, şi pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor” (versetul 4). “Domnul cearcă pe cel neprihănit, dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia” (versetul 5).

Voi spune sufletului meu: Nu-i nevoie sã fug.. sã mã ascund.. Aceasta este lucrarea dreaptã a lui Dumnezeu. Voi vedea pe Domnul nostru pe tronul Sãu, cum, cu tandrete, si plin de iubire, cu bunãtate, vegheazã fiecare pas pe care îl fac eu - încrezandu-mã cã El va izbãvi pe ai Sãi chiar prin inundatii, foc, calamitãti, testãri si încercãri de tot felul.

Notã: Nu stiu când se vor petrece aceste lucruri, dar stiu cã nu sunt prea departe. Eu mi-am descãrcat povara sufletului, v-am spus ce aveam pe suflet. Faceti ce doriti cu mesajul acesta.

Dumnezeu sã vã binecuvanteze si sã vã pãstreze în Harul Sãu.

In Hristos,
DAVID WILKERSON

Sursa: http://davidwilkersoninromanian.blogspot.com/





PENTRU CEI CE CRED CA SE MAI POATE DORMII
CAND MIRELE VINE,
NE ESTE RUSINE!?
NE ESTE RUSINE!?
CAND MIRELE VINE!