Invata sa ai incredere

Cred că cea mai importantă atitudine pe care o putem avea este atitudinea încrederii.
 Încrederea este cea care te ajută să lași totul în grija lui Dumnezeu.
 Încrederea este cea care te ajută să nu te îngrijorezi și să nu fii agitat.
 Încrederea este cea care te va ajuta când vei căuta răspunsuri în viață.
 Încrederea nu te lasă să controlezi totul și să manipulezi.
O atitudine a încrederii este absolut necesară pentru orice creștin.
 Trebuie să învățm să ne încredem pe deplin în Dumnezeu.
 Dumnezeu știe ce e mai bine și El ne va purta de grijă, indiferent de circumstanțele
 prin care trecem și indiferent de cum arată lucrurile.
 Fie că am fost fericită sau nu, a trebuit să mă încred în Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să avem o atitudine a încrederii și să trăim cum a trăit Isus.
 Biblia ne spune că Isus nu a păcătuit niciodată și niciodată nu a făcut nimic greșit.
 Totuși, oamenii L-au urât și L-au insultat (vezi 1 Petru 2:22,23).
 Indiferent de situație, încrederea lui Isus în Dumnezeu nu s-a clătinat.

Numaidecât, mulți dintre noi am avea o problemă cu asta.
 Poate te gândești că nu ai făcut nimic greșit și totuși, ești tratat greșit.
Poate simți că nu ai făcut nimic ca să-i determini pe oameni să se poarte urât cu tine,
să spună minciuni despre tine, sau să te acuze pentru lucruri pe care nu le-ai făcut niciodată.
 Trebuie să învățăm, asemenea lui Isus, să avem o atitudine a încrederii, indiferent de circumstanțe.

Ca tânără, mi-a fost destul de greu să mă supun autorității masculine
 deoarece am fost tratată greșit de către bărbați când am fost un copil.
Această neîncredere a continuat și după ce am crescut.
Dumnezeu s-a ocupat de această neîncredere a mea și m-a ajutat să mă încred în El indiferent de situație.

După ce m-am căsătorit, mi-a fost greu să mă supun soțului meu, Dave.
 Nu făceam lucrurile pe care mi le cerea. Mă temea atât de tare că dacă mă voi supune cuiva,
 sau îi sugeram cuiva că poate să aibă autoritate asupra mea, mă va abuza și va profita de mine.

Această frică din trecut era adânc înrădăcinată în mine și ajunsesem să-l târăsc și pe soțul meu în asta.
 Transferam lucruri din trecutul meu asupra minunatului meu soț.
 Chiar dacă era foarte bun cu mine și nu-mi dorea decât binele, mi-a fost foarte greu să am încredere în el.

Încă îmi amintesc că Îl întrebam pe Dumnezeu: „Cum poți să îmi ceri să am încredere în Dave
 după toate lucrurile prin care am trecut și după toată suferința și durerea de care am avut parte?”
Încă îmi amintesc de acea voce înceată care mi-a răspuns. Cred că Dumnezeu mi-a spus:
 „Nu-ți cer să ai încredere în Dave. Îți cer să ai încredere în MINE!” Îți cer să ai încredere în mine,
 chiar dacă se va întâmpla ca Dave să te trateze greșit, mă voi ocupa de el și voi îndrepta lucrurile.”
Atunci am început să am o atitudine a încrederii. A fost o adevărată biruință pentru mine!

Tu în ce situație te afli? Îți este ușor să ai încredere în Dumnezeu, să ai încredere în oameni?
 Ai o atitudine a încrederii? Adevărul este că în viață vom fi răniți.
 Vor fi momente în care vei simți că ești tratat cu nedreptate.
 Dar știi ceva? Viața nu este dreaptă! Dacă vei vrea ca toate lucrurile să meargă cum vrei tu,
 vei avea parte de multe dezamăgiri.

Este foarte important să ne amintim de Isus. Chiar dacă a fost tratat cu nedreptate,
 El a avut încredere în Tatăl Său ceresc.
 Chiar dacă nu merita să moară pe cruce, încrederea Lui în Tatăl Său ceresc nu a dispărut niciodată.
 Isus a avut o atitudine a încrederii. Dar tu?

de Joyce Meyer

Iadul este real- Hell is real

Motive pentru puritatea sexuala

Îşi ţine cuvântul Său ( Kenneth E. Hagin)

...Eu veghez asupra Cuvântului Meu ,ca să-l împlinesc

Ieremia 1:12

Poţi fi sigur că dacă accepţi Cuvântul lui Dumnezeu şi acţionezi pe baza Lui, El se va îngriji să-şi îndeplinească Cuvântul Său în viaţa ta. Tot ceea ce trebuie tu să faci este să înfăptuieşti pe baza Cuvântului. Este foarte important să înveţi această simplă lecţie. A înfăptui pe baza Cuvântului nu înseamnă plânset şi bocet. Nu înseamnă a te ruga. Înseamnă pur şi simplu a înfăptui pe baza a ceea ce a spus Dumnezeu, iar aceasta aduce rezultate.

Cu câţiva ani în urmă după ce am petrecut ore întregi chinuindu-mă şi rugându-mă pentru finanţe şi pentru vindecarea familiei mele, m-am aşezat epuizat în faţa altarului bisericii. Într-un sfârşit m-am liniştit astfel încât Domnul mi-a putut vorbi.

- Ce faci acum? – m-a întrebat.

- Am venit aici să mă rog neîncetat.

- Ce înţelegi prin asta?

- M-am gândit că mă voi ruga până când voi simţi ceva sau voi primi un fel de mărturie lăuntrică, că aceste nevoi sunt împlinite. Sunt la 365 mile distanţă de casă. Mă voi ruga până când voi şti cu siguranţă că, copiii mei sunt vindecaţi iar nevoile noastre financiare împlinite.

- Cuvântul Meu nu este suficient pentru tine? Tu acţionezi de parcă Cuvântul Meu n-ar fi adevărat. – mi-a spus Domnul. Se pare că tu te bazezi pe faptul că dacă te vei ruga suficient de mult pentru acest lucru, Mă vei convinge asupra faptului că nu sunt un mincinos şi că Îmi ţin Cuvântul dat.

Mărturisire: Eu cred în Dumnezeu şi înfăptuiesc pe baza acestui lucru.

Cine sunt cei ce scot strigate de bucurie ?

 

Psalmii 32

1. (Un psalm al lui David. O cantare.) Ferice de cel cu faradelegea iertata si de cel cu pacatul acoperit!
2. Ferice de omul caruia nu-i tine in seama Domnul nelegiuirea si in duhul caruia nu este viclenie!
3. Cata vreme am tacut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
4. Caci zi si noapte mana Ta apasa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usuca pamantul de seceta verii. (Oprire)
5. Atunci Ti-am marturisit pacatul meu si nu mi-am ascuns faradelegea. Am zis: "Imi voi marturisi Domnului faradelegile!" Si Tu ai iertat vina pacatului meu. (Oprire)
6. De aceea orice om evlavios sa se roage Tie la vreme potrivita! Si, chiar de s-ar varsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.
7. Tu esti ocrotirea mea, Tu ma scoti din necaz, Tu ma inconjori cu cantari de izbavire. (Oprire)
8. "Eu - zice Domnul - te voi invata si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfatui si voi avea privirea indreptata asupra ta."
9. Nu fiti ca un cal sau ca un catar fara pricepere, pe care-i strunesti cu un frau si o zabala cu care-i legi, ca sa nu se apropie de tine.
10. De multe dureri are parte cel rau, dar cel ce se increde in Domnul este inconjurat cu indurarea Lui.
11. Neprihanitilor, bucurati-va in Domnul si inveseliti-va! Scoateti strigate de bucurie, toti cei cu inima fara prihana!

TE- AM INTALNIT ODATA ....

“Te voi lăuda cu cei doi ochi ai mei—voi privi doar către Tine. Te voi lăuda onorându-Te cu cele două urechi ale mele—ascultând doar glasul Tău. Te voi preamări prin lucrul celor două mâini pe care le am—voi lucra în slujba Ta oridecâte ori îmi vei cere. Te voi onora cu cele două picioare ale mele—voi umbla în orânduirile Tale şi voi merge oriunde mă vei duce. Voi înălţa numele Tău cel sfânt cu limba mea—voi mărturisi cu consecvenţă bunătatea Ta. Mă voi închina Ţie cu inima mea—Te voi iubi doar pe Tine, şi voi primi întreagă iubirea Ta necondiţionată, pe care mi-o arăţi în îndurarea, harul şi iertarea Ta. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru instrumentul cu zece coarde pe care l-ai zidit în fiinţa mea. Pastrează-mă acordat tot timpul şi cântă Tu pe coardele fiinţei mele după cum doreşti. Fă să răsune melodiile harului Tău. Fie ca armonia cântecului meu de laudă să-Ţi fie plăcută şi să aducă glorie numelui Tău. Amin.”

 

 Dacă te lupţi cu durerea, boala sau cu pierderea lucrurilor care-ţi sunt dragi, şi cauţi fierbinte să-L simţi aproape pe Dumnezeu, începe să lauzi Numele Lui sfânt.Avem anevoie de El să-şi aşeze cortul în mijlocul slăbiciunii, fricii şi suferinţei noastre.Oriunde locuieşte Dumnezeu, El şi stăpâneşte. El este autoritatea noastră. El este suveran peste toate. Când Îl invităm pe Dumnezeu să locuiască în noi, El ne stăpâneşte inimile. Când Îl invităm să locuiască în casele noastre sau să fie în relaţiile noastre de familie, Dumnezeu stăpâneşte toate acele relaţii. Când Îl invităm pe Dumnezeu să-şi exercite voia şi prezenţa în afacerile noastre, El stăpâneşte aceste afaceri.Lauda este mijlocul principal prin care Îl invităm pe Dumnezeu să-şi aşeze rezidenţa cu noi şi să-Şi stabilească prezenţa, autoritatea, şi ţelurile Sale în fiecare aspect al vieţilor noastre

Lauda dovedeşte cine suntem noi şi cine este Dumnezeu.

 

Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul (Proverbe 15:4).
Folosirea adecvată a gurii tale este o cheie
vitală care descătuşează binecuvântările mântuirii în viaţa ta. Subliniind importanţa acestui lucru, Biblia spune: „Căci cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile bune să-şi înfrâneze limba de la rău şi buzele de la cuvinte înşelătoare” (1 Petru 3:10). Deşi limba ta este mică, poate controla totul în viaţa ta; cu ea îţi poţi trasa parcursul vieţii în neprihănire, stăpânire, succes şi bunăstare. Nu există situaţie care să nu poată fi schimbată şi nici rană în trupul tău care să nu poată fi vindecată, dacă îţi transformi limba în pomul tău de viaţă declarând Cuvântul lui Dumnezeu peste fiecare circumstanţă din viaţa ta.
Cuvântul „dulce” din versetul tematic provine din traducerea termenului ebraic „marpe,” care înseamnă vindecare şi sănătate. O limbă „dulce,” aşadar, este o limbă care vindecă, un izvor de viaţă, pentru că este plină de Cuvântul lui Dumnezeu.
Rosteşte Cuvântul lui Dumnezeu. Rosteşte sănătate şi bunăstare pentru trupul tău; pentru aceasta este gura ta. Gura nu ţi-a fost dată doar pentru a mânca şi a bea; cel mai înalt scop al ei este controlarea vieţii tale. Actuala stare a vieţii tale este rezultatul acţiunii gurii tale. Biblia spune: „Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit”
(Matei 12:37), dându-ţi de înţeles că trebuie să îţi programezi viaţa cu gura ta. Ceea ce spui este ceea ce primeşti!
Unii se întreabă de ce circumstanţele vieţii lor nu par să se alinieze la binecuvântările şi la proviziile minunate ale Evangheliei, deşi sunt născuţi din nou de câţiva ani. Răspunsul la dilema lor este faptul că nu şi-au transformat limba în pomul lor de viaţă. Poţi fi orice vrei tu să fii,, poţi
avea orice vrei tu să ai, poţi realiza orice vrei tu să realizezi în cadrul voii absolute a lui Dumnezeu. Cheia este în a-ţi programa viaţa cu gura ta, în a-ţi transforma limba în pomul tău de viaţă.
| Rugăciune
Dragă Tată, Îţi mulţumesc pentru harul Tău care a adus mântuirea în duhul meu. Voi continua să proclam că toate binecuvântările mântuirii – sănătate, bunăstare, siguranţă şi întregire – câştigate prin moartea, îngroparea şi învierea lui Isus Cristos reprezintă moştenirea mea prezentă şi realităţile vitale ale existenţei mele zilnice, în Numele lui Isus. Amin.

Joseph Prince - Rugaciuni Scurte si Puternice

Aruncam la gunoi binecuvantarile

O sora a intalnit un cersetoe si a hotarat sa-i dea o bomboana ce era la indemana ei ,dar Domnul a spus sa-i dea un bon de masa.Acesta a luat bonul , la rupt si la aruncat in sant.Sora a intrebat pe Domnul :
Doamne, dar Tu m-ai facut sa ii dau bonul asta, oare Tu nu ai stiut ca o sa il rupa si o sa il arunce, de ce  nu m-ai avertizat sa nu ii dau, de ce m-ai impins sa fac asta, doar eu nu vroiam sa ii dau nimic pentru ca am avut sentimentul ca ii va risipi. Si raspunsul a fost asta: “am vrut sa te fac sa intelegi ce fac  unii cu darurile pe care vi le dau Eu, desi sunteti muritori de foame, desi umblati in zdrente, desi nu aveti ce manca, atunci cand va dau bunatatile cerului voi le aruncati, nu le intelegeti valoarea, le calcati in picioare cu cea mai mare seninatate, va bateti joc de ele si nici macar nu va simtiti vinovati, ba mai mult dupa asta veniti sa Imi cereti iar binecuvantari.

Cand va dau binecuvantari si Imi revars prezenta peste voi intr-un fel in care voi nu ati mai vazut, desconsiderati asta, nu considerati ca venind de la Mine, considerati ca fiind ceva fals, si aruncati binecuvantarea Mea la cos, doar pentru ca nu ati fost obisnuiti cu forma aceea de binecuvantare, o aruncati la cos si o si rupeti in bucati si apoi va simtit grozavi, ati facut o treaba grozava,  ati demascat si ati aruncat falsul si  pe deasupra l-ati si rupt, sa nu mai auziti de el. Asa faceti majoritatea cu darurile, binecuvantarile, manifestarile Mele. Si am vrut sa te fac sa simti o picatura din mahnirea si durerea pe care o simt Eu cand voi risipiti ce va dau, cand binecuvantarea e de la Mine, iar voi o considerati un fals sau mai rau ca venind de la diavolul si o aruncati, ramaneti in saracie si foame dar va simtiti grozavi asa in smerenia falsa cu care va hraniti”
Cine are urechi de auzit sa auda!

Revelatie

Fara revelatie directa de la Dumnezeu, fara adancire in Cuvant, fara sa auzi direct de la Isus prin intermediul Duhului Sfant, credinta e una firava, oscilanta, fara impact. Crestinismul pe care il cunoastem noi e unu bazat exclusiv pe predica de duminica, revelatie ioc, crestinism care dupa parerea mea nu are nici o legatura cu ceea ce citesc in Biblie, de fapt punctul comun e doar terminologia.
 Cand spun revelatie, nu ma refer la faptul ca ai sti sa faci un comentariu literar pe baza unui pasaj, ci spun clatinarea ta din temelii pe baza a ceea ce Duhul Sfant iti spune direct, transformarea mintii tale in asa fel incat sa fi de acord din adancul fiintei tale cu Pavel care spune: voi nu mai sunteti pamantesti (Rom.8:9).

Predica iti va aduce informatia si credinta teoretica in ceva ce ti se pare logic, revelatia directa de la Isus prin Duhul Sfant te va transforma intr-unul care vei predica, vindeca, elibera, invia, intr-unul care vei folosi numele lui Isus, nume mai presus de orice nume, si vei incepe sa functionezi dupa regulile dupa care initial omul a fost creat, nealterat de pacat. Revelatia directa prin Duhul Sfant te va convinge si vei crede din toata inima ca tu nu mai esti rob al pacatului, ca pacatul si-a pierdut puterea asupra ta, ca esti rob al neprihanirii, ca ai fost stramutat din imparatia intunerecului in Imparatia lui Isus. Auzirea adevarului direct de la sursa te va transforma total.

 Ioan 4:42. Si ziceau femeii: “Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricina ca L-am auzit noi insine si stim ca Acesta este in adevar Hristosul, Mantuitorul lumii.” 

Te caut din toata inima mea; nu ma lasa sa ma abat de la poruncile Tale. Strang cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta! Binecuvantat sa fii Tu, Doamne! Invata-ma oranduirile Tale! Cu buzele mele vestesc toate hotararile gurii Tale. Cand urmez invataturile Tale, ma bucur de parc-as avea toate comorile. Ma gandesc adanc la poruncile Tale, si cararile Tale le am sub ochi. Ma desfat in oranduirile Tale si nu uit cuvantul Tau. Fa bine robului Tau, ca sa traiesc si sa pazesc cuvantul Tau! Deschide-mi ochii, ca sa vad lucrurile minunate ale Legii Tale!

(Psalmul 119:10-18)

Umblarea pe urmele pasilor lui Isus

Umblarea pe urmele pasilor lui Isus aduce cu sine o viata spectaculoasa, chiar nu poti trece neobservat, cei religiosi nu te vor suferi, vor arunca cu pietre in tine, poate chiar te vor omora dar inainte de asta tu deja ai vazut surdul auzind, orbul vazand, paralizatul umbland, demonizatul eliberat si mortul inviat.
 

Ar avea voie Isus sa slujeasca in felul acesta in biserica ta?

Marcu 7:31-37 Un surdo-mut vine la Isus ca acesta sa isi puna mainile peste el, sa fie vindecat. Si ce face Isus? Te rog imagineaza-ti asa lejer ce face Isus……Scuipa in pumn si pune scuipatul pe limba surdo-mutului!!! Doamneee, ce metoda minunata de vindecare……….Isus nu l-a intrebat pe om: esti de acord sa iau putin scuipat si sa iti pun pe limba? Isus s-a uitat la Tatal si a facut exact ceea ce Tatal I-a spus sa faca! ……. Fiul nu poate face nimic de la Sine, El nu face decat ce vede pe Tatal facand, si tot ce face Tatal, face si Fiul intocmai (Ioan 5:19) Ce reactie ai avea daca Isus ar veni in biserica ta si ar aplica metoda aceasta?

Marcu 8:22 De data aceasta vine la Isus un orb, Isus se uita la el, se uita la Tatal si incepe……la fel cu o metoda la care noi am sari ca arsi. Tot asa, relaxat ia scuipat si ii pune orbului pe ochi. Gandeste-te daca Isus ar fi fost invitat in biserica ta ca musafir si ar incepe sa slujeasca asa cum Tatal L-ar fi indrumat…

Ioan 9:1-12 Un orb din nastere face cunostinta cu metodele de vindecare ale lui Isus. Ce face Isus de data acesta? Nici mai mult nici mai putin, scuipa pe jos, face un aluat din scuipat si noroi, il framanta bine si ……PLEOSC…orbul se trezeste cu acea compozitie direct pe ochi. Culmea dupa aceasta ii mai si spune orbului sa se duca sa se spele la scaldatoarea Siloamului, ca si cum orbul nu ar fi avut oricum de gand sa gaseasca un loc unde sa se spele.

Creștinismul așa cum a fost el la origine.

Deși abia în secolul al XX-lea Penticostalismul a luat amploare, extinzându-se în toată lumea, el nu este o mișcare nouă. El reprezintă creștinismul așa cum a fost el la origine. Botezul cu Duhul Sfânt era o experiență a creștinilor primului veac. Era straniu ca cineva să nu fi primit acest botez. „Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ținuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câțiva ucenici și le-a zis: „Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut? Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt”. Dar cu ce botez ați fost botezați? le-a zis el. Și ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan”. Atunci Pavel a zis „Ioan a botezat cu botezul pocăinței, și spunea norodului să ceadă în Cel ce venea după el, adică în Isus”. Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezați în Numele Domnului Isus. Când și-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei, și vorbeau în alte limbi, și proroceau.” (Fapte 19:1-6)

Primul veac al creștinismului a fost veacul de aur al Bisericii Creștine, atât în ce privește trăirea vieții creștine, cât și în ce privește atmosfera spirituală. Aceasta nu înseamnă că toate bisericile au fost la fel și că în sânul lor n-au apărut și unele probleme; bisericile totdeauna au avut probleme; depinde însă de metodele pe care le-au folosit pentru rezolvarea lor.

Cartea Apocalipsei, respectiv capitolele doi și trei vorbind despre cele șapte Biserici din Asia Mică: Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodicea, ne arată câtă deosebire a fost între bisericile creștine din aceeași perioadă și care au existat în același perimetru geografic din Asia Mică.

Istoria celor șapte Biserici ne arată că, încă din ultima parte a primului veac, a început o diferențiere și o distanțiere spirituală între bisericile creștine: atât unele față de altele, cât și față de primele Biserici descrise în Faptele Apostolilor, cum ar fi cazul celei din Ierusalim (Fapte 2:42-47; 4:32-35).

Dacă la sfârșitul primului veac au apărut deja unele deosebiri ne putem imagina denaturările ce-au survenit mai ales în Evul Mediu. Biserica creștină nu numai că a pierdut spiritualitatea din primul veac, dar a adoptat pe parcurs diferite „inovații” fie în numele unei așa zise „tradiții”, fie pe baza unei hotărâri luate de niște consilii bisericești scăpate de sub controlul Duhului Sfânt care și-au permis să adopte învățături și practici nebiblice pentru bisericile ieșite deja din matca creștinismului apostolic.

Mișcările de trezire sufletească, pe care le enumeră Istoria Bisericească Universală începând cu mișcarea montanistă și sfârșind cu mișcarea penticostală și apoi harismatică din vremea noastră, n-au făcut altceva decât să încerce să readucă bisericile la matca creștinismului original, să-l dezbrace de podoabele artificiale cu care a fost îmbrăcat și să-i redea naturalețea pe care a avut-o la început. 

Istoria Bisericească Universală este plină de exemple ale unor treziri sufletești, care propovăduiau morala, pietatea și lucrarea Duhului Sfânt, cunoscută de bisericile creștine în primul veac. Această istorie reprezintă lupta, care n-a încetat niciodată în sânul creștinismului, între lumină și întuneric, între căldură spirituală și indiferență, între principii biblice și doctrine bazate pe autoritatea unei „tradiții”.

Botezul cu Duhul Sfânt este una din doctrinele de bază ale bisericilor penticostale. Dacă vom urmări această doctrină în Istoria Bisericească Universală, vom observa că ea trece ca un fir roșu prin întreaga istorie și că acest botez, practic, n-a încetat niciodată. Dacă el a fost un fenomen general pentru primele biserici creștine din Ierusalim, Samaria, Cezareea, Damasc, Efes și Antiohia, mai târziu el a devenit un fenomen mai rar, manifestat în unele mișcări religioase sau în ungherele ascunse ale unor mănăstiri de către călugării pioși. Existența acestuia, chiar spontantă, demonstrează că Domnul Isus Hristos nu Și-a retras niciodată făgăduințele. Niciodată nu Și-a retras harul Său. „Isus Hristos este același ieri și azi și în veci” (Evrei 13:8).

Montanismul dintre sec. al II-lea și al VI-lea, cunoscut mai mult din relatările dușmanilor săi care l-au combătut, scoțând ăn evidență mai mult părțile negative, a fost o repetare a fenomenului penticostal în zorii creștinismului. Marele apologet creștin Tertulian a fost adeptul acestei înnoiri creștine din secolul al II-lea.

Alte personalități ale secolului al II-lea ca Policarp, Irineu, Iustin Martirul, Origen, au fost martori, adepți sau chiar instrumente ale botezului cu Duhul Sfânt.

Ioan Hrisostom și Augustin din sec. IV-V vorbesc la fel despre această experiență.

Iată câteva mărturii concludente în această privință:

IRINEU (episcop al Lyonului, anul 140 d. Hr.): „Cei desăvârșiti au primit Duhul Sfânt și vorbesc în alte limbi prin Duhul lui Dumnezeu, la fel cum a vorbit și Pavel… Noi am auzit și pe mulți frați din adunările noastre care au darul prorociei și care vorbesc în alte limbi prin Duhul, care dau pe față lucrurile ascunse ale oamenilor și vorbesc despre tainele lui Dumnezeu, și pe acest fel de oameni apostolul îi numește „duhovnicești” deoarece aceia sunt „duhovnicești” după cum a făcut cunoscut Duhul”.

După moartea tuturor apostolilor și după ce s-au scris toate epistolele care ne-au fost rânduite de apostoli, a mai existat totuși darul prorociei și al vorbirii în alte limbi. În orice caz, Irineu a arătat că în vremea aceea s-a putut face o deosebire între creștinii care aveau adeverirea Duhului Sfânt și între cei ce nu aveau această adeverire.

ORIGEN (un teolog de frunte, 185-254 d. Hr.): „…și în zilele de azi se mai păstrează printre creștini urmele Duhului Sfânt… ei izgonesc duhurile rele, fac multe vindecări de bolnavi, și după voia lui Dumnezeu, ei văd multe lucruri care au să vină…”

Aici ni se fac mărtuira că încă în secolul al III-lea de după Hristos, printre creștinii mai existau darurile Duhului Sfânt. Cuvintele „și în zielele noastre” par în orice caz să adeverească faptul că acele daruri erau pe atunci mai rare.

CYRIL (episcopul Alexandriei, 412-444 d. Hr.): „Dar puterea Duhului este aceeași în ea însăși. Totuși ea se descoperă în mai multe manifestări ale puterii, după porunca lui Dumnezeu. La unul, ea se folosește de limba lui pentru a vorbi despre înțelepciune, altuia îi luminează inima pentru a proroci, și din nou altuia i se dă puterea să izgonească diavolii, altora li se dă puterea să explice scrierile sfinte, pe alții îi pregătește pentru ca să poată sluji ca martiri, și deci ea lucrează mereu în alt fel în fiecare din ei…”

Deci, au mai existat și în secolul al V-lea încă o mulțime de daruri duhovnicești de putere, daruri pe care Cyril ni le enumeră cu destulă precizie.

AUGUSTIN (fruntaș bisericesc apusean, 354-430 d. Hr.): „Dar acela care L-a cunoscut pe Duhul Sfânt, acela a fost umplut deodată de El și vorbea în alte limbi, deci nu numai cei o sută douăzeci…”

Această mărturie este extrem de interesantă din punct de vedere teologic, deoarece ea ne descrie exact același lucru pe care noi îl cunoaștem și astăzi ca fiind experiența botezului cu Duhul Sfânt: o umplere instantanee și o vorbire în alte limbi (Fapte 2:4).

Evul Mediu, deși sărac în informații de genul celor ce ne interesează, ne-a păstrat totuși câteva mențiuni, fie că este vorba de practicarea vorbirii în alte limbi, așa cum rezultă din actul de canonizare a unor călugări, cum este cazul Sf. Hilldegard (sec. XIII), Sf. Vincent Ferrier (+1350), Sf. Francisc Xavier (+1552), Sf. Luis Bertrand etc., fie că este vorba de menționarea ei în operele unor autori celebri cum ar fi Thomas Aquinas (+1274) în „Summa Theologiae” și Dante Alighieri (1265-1325) în „Divina Comedie” (Vol. „Paradisul”, cântul XI și XV).

Filip Schaff în „Istoria Bisericii Creștine” și „Enciclopedia Catolică” face mențiuni despre acest fenomen creștin.

Ediția germană a Istoriei Bisericii Creștine Vol. III; pag. 46, scrisă de Sauer spune că: „Dr. Martin Luther a fost profet, evanghelist, vorbitor în alte limbi și tălmăcitor; era într-o singură persoană înzestrarea cu toate darurile Duhului Sfânt”.

Când Luther a fost întrebat despre fenomenul care a avut loc la Rusalii, el a răspuns: „Ei au putut vorbi în limbi diferite… Aceasta a fost una din cele mai mari minuni care s-a văzut vreodată, ca niște simpli pescari să primească asemenea daruri spirituale…”

IOAN CALVIN a recunoscut în vorbirea în alte limbi calea divină instituită de Dumnezeu pentru a evangheliza lumea cu o diversitate de limbi. „Ucenicii au vorbit într-adevăr în alte limbi, altfel, minunea n-ar fi fost săvârșită în ei, ci în ascultători.” Citând textul de la 1 Corinteni 14:2 „cu duhul, spune taine” Calvin declară, la fel ca și Hrisostom, că cel ce vorbește așa o face printr-un „dar spiritual”. El continuă astfel: „sensul este evident. Dacă eu formulez rugăciuni într-o limbă neînțeleasă pentru mine și duhul îmi procură cuvintele, atunci duhul îmi controlează limba și înalță rugăciunea…” Calvin, cu referire la vorbirea în alte limbi, spune următoarele despre teologii care disprețuiau asemenea practici: „În prezent, mari teologi sunt împotriva acestora (vorbirea în limbi) cu o râvnă furioasă. Dar dacă e sigur că Duhul Sfânt a cinstit aici pe cei ce prin Duhul Sfânt au înălțat laude nemuritoare, ne întrebăm din ce fel de duh vorbesc acești reformatori, care se ridică împotriva acestora… Pavel lăuda folosirea limbilor și departe de el este gândul abolirii sau lepădării lor”.

Iată ce scria David Smith, un presbiterian din Scoția, care a fost un mare profesor și scriitor, relativ la hughenoții din Cervennes: „Cele mai izbitoare manifestări ale darurilor duhovnicești în timpurile moderne le oferă „micii profeți din Cervennes la sfârșitul sec. XVII ca și irvingienii la începutul sec. XIX. Ei au experimentat din fenomenul de la Cincizecime după cum este arătat în Fapte. Ei au predicat nu în dialectele lor ci într-o franceză bună.

Neconformistul scoțian Matthew Henry (1622-1714), un mare comentator biblic care a păstorit timp de 25 de ani o biserică presbiteriană, a scris următoarele cu privire la vorbirea în alte limbi, pe lângă cea maternă, deși n-au învățat niciodată o altă limbă: „Ei au vorbit după cum le da Duhul lucruri substanțiale și cu greutate. Ei nu s-au bâlbâit, nu au rostit propoziții fragmentare ci o limbă elegantă, ca și cum ar fi fost limba maternă. Aceasta a fost o mare minune. Ei… care n-au învățat niciodată o limbă străină, n-au fost învățați, nici n-au călătorit în țări străine”. Comentând revărsarea Duhului în casa lui Corneliu, el recunoaște că aceasta a fost caracterizată prin dovada vorbirii în alte limbi. Referindu-se la cele întâmplate la Efes, Matthew Henry dă explicații similare.

Jakob Baumgarten (1706-1757), un teolog și învățat german, descrie astfel o persoană care este plină de Duhul Sfânt: „Creștinii, în urma primirii darului Duhului Sfânt, vorbesc în alte limbi… ceea ce nu poate să însemne altceva decât că ucenicii au fost esențial schimbați prin lucrarea Duhului Sfânt, devenind organe (mădulare) ale Duhului Sfânt, în timp ce înainte erau ale cărnii…”

Binecunoscutul evanghelist Charles G. Finney (1792-1875) mărturisea: „Eu am primit un minunat botez cu Duhul Sfânt. Fără să mai fi așteptat la aceasta, fără a mă fi gândit măcar, Duhul Sfânt S-a coborât peste mine într-o manieră ce părea că-mi străpunge și trupul și sufletul…” Apoi a urmat descrierea a ceea ce a simțit.

Experiențe și declarații similare întâlnim și la alți evangheliști renumiți cum ar fi: D. L. Moody (183?-1899) și R. Torrey (1856-1928).

Material scris de Prof. Dr. Trandafir Sandru în cartea „Trezirea spirituală penticostală din România”

APOSTOLUL CREDINŢEI

 Smith Wigglesworth

. Într-o duminică m-a apucat o durere acută şi m-a pus la pămînt. Doi bărbaţi m-au sprijinit şi m-au ajutat să ajung acasă. Mi s-a mai întîmplat acelaşi lucru şi mai înainte dar durerea nu era atît de acută. Ne-am rugat toată noaptea. În dimineaţa următoare am spus soţiei mele: „Se pare că a venit timpul plecării mele acasă. Ne-am rugat toată noaptea şi nimic nu s-a întîmplat. Mă simt şi mai rău. Se pare că nu putem face nimic. Ştii că înţelegerea noastră este să chemăm un medic atunci cînd ştim că a venit timpul să plecăm la Domnul, ca să ne scutim de condamnarea celor de afară. Ca să te protejezi pe tine ar trebui să chemi un medic acum. Te las pe tine să faci ceea ce crezi că trebuie făcut.”
Sărmana de ea, cu toţi copiii mici în jurul ei, era foarte întristată şi părea să nu fie nici o speranţă. Ea a plecat să cheme un medic, nu ca să mă ajute, pentru că nu credea că el m-ar putea ajuta, ci pentru că credea că mi-a venit sfîrşitul.
Cînd a venit medicul m-a examinat, a dat din cap şi a zis: „Nu mai e nici o speranţă. Are apendicită de şase luni şi organele sunt într-o aşa stare că nu mai are nici o speranţă.” El s-a întors spre soţia mea şi i-a zis: „Trebuie să dau nişte sunete, D-nă Wigglesworth. Mă voi întoarce să vă văd puţin mai tîrziu. Singura speranţă e să fie operat imediat, dar mă tem că soţul d-stră este prea slab pentru aceasta.”
Cînd a ieşit din cameră au intrat o femeie în vîrstă şi un tînăr. Ea era o femeie a rugăciunii şi credea că tot ce nu este sănătate este de la diavolul. În timp ce ea a început să se roage tînărul şi-a pus mîinile peste mine  şi a strigat: „Diavole, ieşi afară, în Numele lui Isus!”
Spre surprinderea mea m-am simţit foarte bine. Eram absolut liber de durere. Cum au terminat să se roage pentru mine au coborît jos iar eu m-am sculat, crezînd că nimeni nu mai are voie să rămînă în pat atunci cînd este vindecat. Cînd am coborît şi eu jos soţia mea a exclamat: „Oh!” Am zis: „Sunt vindecat.” Ea a zis: „Sper să fie adevărat.” Am întrebat: „Este ceva de lucru?” „Da, este o doamnă care are nevoie urgentă de ceva reparaţii şi dacă nu o putem face noi atunci va merge în altă parte.” Soţia mi-a dat adresa ei şi am mers într-acolo să fac lucrul. În timp ce lucram s-a întors medicul. Şi-a pus pălăria pe masă şi a urcat sus pe scară, însă a ajuns pînă la uşă cînd soţia mea l-a strigat: „Doctore! Doctore! Doctore!” El a întrebat: „Mă chemaţi pe mine?” „Doctore,” răspunse ea, „soţul meu e plecat. A mers la lucru.” Medicul i-a spus: „Îl vor aduce acasă un trup mort.” Ei bine, acest “trup” a mers în toată lumea predicînd Evanghelia mulţi ani de atunci.

Esti tu un bun zidar pentru casa ta?

24. De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă.
25. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.
26. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip.
27. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare."
 

Sa fim credinciosi cu ce am primit !

Matei 25
 14. Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa.
15. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat.
16. Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi.
17. Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei.
18. Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.
19. După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteala.
20. Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: "Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi."
21. Stăpânul său i-a zis: "Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!"
22. Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: "Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi."
23. Stăpânul său i-a zis: "Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!"
24. Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: "Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat:
25. mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!"
26. Stăpânul său i-a răspuns: "Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat;
27. prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu!
28. Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
29. Pentru că celui ce are i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are!
30. Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor."
 

Cine poate fi mantuit ?

Matei 21

28. Ce credeţi? Un om avea doi feciori; şi s-a dus la cel dintâi şi i-a zis: "Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!" 

29. "Nu vreau", i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a dus.

30. S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: "Mă duc, doamne!" Şi nu s-a dus.
31. Care din amândoi a făcut voia tatălui său?" "Cel dintâi", au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: "Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.
32. Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii, şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut: şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit, în urmă, ca să-l credeţi.

Continental - Esti Rege si Domn

… Cuvântul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta. Şi cuvântul acesta este Cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi. Dacă Îl mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit (Romani 10:8-9).
I-am auzit pe unii oameni spunându-le păcătoşilor care voiau să îşi predea viaţa lui Cristos: „Mărturiseşte-ţi toate păcatele şi roagă-te lui Dumnezeu să te ierte, şi vei fi mântuit.” Acest lucru nu este biblic. Mulţi oameni spun aceasta, bazându-se pe 1 Ioan 1:9. Însă acel verset nu se referă la necredincioşi, ci la credincioşi: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.”
Creştinul este însăşi odrasla lui Dumnezeu. El are viaţa şi natura lui Dumnezeu; de aceea, are tendinţa să facă bine. Acesta este motivul pentru care, în calitate de creştin, inima ta este nelinişttă atunci când faci ceva rău. Atunci, spune Cuvântul, trebuie să te căieşti (să-ţi pară rău) de păcatele tale şi să le mărturiseşti. A-ţi părea rău înseamnă să îţi schimbi inima, gândirea şi să te întorci de pe calea greşită. Doar creştnii au puterea să facă aceasta.
Omul firesc (care nu este născut din nou), indiferent cât de integru sau de „religios” ar părea, tot păcătos este. De aceea, are nevoie să se nască din nou, nu să se căiască sau să se întoarcă de la calea greşită; lui îi trebuie o viaţă cu totul nouă!
Păcătosul nu este o persoană care a păcătuit, pentru că păcatul nu este o acţiune, ci o natură! Fiecare om născut în această lume, este născut cu natura păcatului.
Cu toate acestea, natura păcatului este înlocuită întru totul de viaţa şi natura lui Dumnezeu, atunci când eşti născut din nou. Adevărata chemare la altar a păcătosului nu este pentru iertare, ci pentru viaţa cea nouă. Nu are rost să îi spui păcătosului să îşi mărturisească păcatele pentru a fi mântuit; el nu va fi mântuit aşa.  El are nevoie să mărturisească Domnia lui Isus; aceasta este mărturia care mântuieşte: „Dacă Îl mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit” (Romani 10:9). Rostirea acestor cuvinte îl separă instantaneu de osândă. Astfel, poate fi sigur de o viaţă grozavă alături de Isus, atât acum, cât şi în veşnicie!
Rugăciune:
Dragă Tată, Îţi mulţumesc pentru marea Ta iubire pe care ai arătat-o faţă de mine prin faptul că L-ai trimis pe Isus Cristos să moară pentru mine şi să îmi dăruiască viaţă veşnică în duhul meu. Am primit harul de a domni şi înţelepciunea de a trăi victorios în fiecare zi, spre slava Ta, în Numele lui Isus. Amin.

Dragă Tată, Îţi mulţumesc pentru marea Ta iubire pe care ai arătat-o faţă de mine prin faptul că L-ai trimis pe Isus Cristos să moară pentru mine şi să îmi dăruiască viaţă veşnică în duhul meu. Am primit harul de a domni şi înţelepciunea de a trăi victorios în fiecare zi, spre slava Ta, în Numele lui Isus. Amin.

Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire (Romani 10:10)

Cuvântul „inimă” din versetul tematic se referă la organul vital din trupul nostru care pompează sânge. Se referă la duhul tău, care este adevărata ta persoană. Omul este un duh şi are un suflet. El este capabil să gândească pentru că are un suflet şi e capabil să creadă, pentru că este duh. Trupul face contact cu sufletul prin cele cinci simţuri umane: văzul, auzul, mirosul, gustul şi atingerea. Sufletul, prin minte, interpretează intelectual mesajele sau semnalele care vin de la aceste simţuri. Pe scurt, mintea este pentru suflet ce este creierul pentru trup. Sufletul, prin minte, interpretează intelectual şi mesajele primite din duhul omului. Cu toate acestea, omul intră în contact cu Dumnezeu prin duhul lui, nu prin intermediul minţii sau al simţurilor.
Doar duhul poate accepta realităţile spirituale şi are capacitatea de a crede. Duhul uman nu este limitat de simţurile umane, cum este sufletul, care dezbate şi uneori respinge ce nu înţelege. Slavă Domnului că noi credem cu duhul. Cuvântul lui Dumnezeu este pentru duhul tău. Când Cuvântul intră în duhul tău, chiar dacă mintea nu Îl înţelege, vei crede cu siguranţă. Odată ce crezi, următorul pas necesar este să vorbeşti.
Credinţa ta vine înaintea proclamaţiilor credinţei. David a spus: „Am crezut, de aceea am vorbit…” (Psalmul 116:10, versiunea Fidela). El nu a spus: „Am vorbit, încercând să cred.” Credinţa ta lucrează dinăuntru în afară; deşi crezi cu inima, prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire (Romani 10:10).
Cuvântul intră în inima ta prin mintea ta, pentru că mintea este uşa către duhul uman. Când auzi Cuvântul, acceptă-l cu duhul tău şi va deveni o forţă a vieţii, care te va face să trăieşti în conformitate cu El!
Rugăciune:
Dragă Tată, Îţi mulţumesc că mi-ai dat o inimă care poate să creadă. Nădejdea şi credinţa mea se bazează total pe Cuvântul Tău, pentru că acesta reprezintă singura fundaţie şi susţinere a fiinţei mele. Cred că tot ce spune Cuvântul Tău despre mine este adevărat şi sigur. Îmi încredinţez întreaga viaţă în mâna Ta şi a Cuvântului harului Tău, în Numele lui Isus. Amin.

Şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt” (Faptele Apostolilor 19:2). Dumnezeu doreşte ca noi să primim umplerea cu Duhul Sfânt pentru a putea experimenta şi demonstra puterea Lui pe măsură ce El transferă în duhul nostru capacitatea divină de a trăi o viaţă victorioasă de creştini. Dacă nu ai primit încă Duhul Sfânt, poţi face aceasta chiar acum şi îţi voi arăta cum. În primul rând, sunt mai multe modalităţi de a primi umplerea cu Duhul Sfânt. În timpul călătoriei apostolului Pavel prin Asia, a întâlnit doisprezece oameni în Efes care nu primiseră Duhul Sfânt. Biblia relatează acea întâmplare: „Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei şi vorbeau în alte limbi şi proroceau” (Faptele Apostolilor 19:6). Aceasta este una dintre modalităţile de a primi umplerea cu Duhul Sfânt. Aceşti oameni au avut nevoie ca altcineva, care primise plinătatea Duhului, să-şi pună mâinile peste ei şi să se roage pentru ei. Aşadar, dacă nu ai primit umplerea cu Duhul Sfânt, poţi să rogi pe cineva (care este plin de Duhul) să-şi pună mâinile peste tine şi o vei primi. În al doilea rând, poţi primi Duhul Sfânt cerând aceasta în rugăciune. Domnul Isus a spus în Luca 11:13: „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să le daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri le va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” Îi poţi cere Tatălui, prin credinţă, în Numele lui Isus, şi vei primi Duhul Sfânt. De fapt, în timpul unuia dintre programele noastre televizate, un tânăr creştin a întrebat dacă este posibil să primească Duhul Sfânt urmărind programul dintr-o altă ţară. Bineînţeles că da! Şi atât de frumos, în timp ce m-am rugat pentru cei care se găseau în acea categorie şi care urmăreau programul din diverse părţi ale lumii, acel tânăr a primit Duhul Sfânt împreună cu mulţi alţii. Am primit numeroase mărturii asemănătoare după aceea. Indiferent unde eşti, poţi primi nu doar un miracol de vindecare sau de orice alt tip, ci poţi primi chiar Duhul Sfânt! Duhul Sfânt este secretul succesului pentru orice creştin. Dacă-L ai pe El în viaţa ta, înseamnă că ai înainte o viaţă extraordinară de excelenţă şi supranatural. El este Cel care te conduce prin viaţă în victorie, slavă, domnie şi putere! Rugăciune: Dragă Tată, Îţi mulţumesc pentru Duhul Sfânt care locuieşte în mine. El m-a umplut cu înţelepciune, glorie şi har şi mi-a conferit abilitatea de a trăi viaţa victorioasă în Cristos şi de a manifesta neprihănirea Ta, în Numele lui Isus. Amin. STUDIU SUPLIMENTAR Faptele Apostolilor 19:6-7; Faptele Apostolilor 10:44-45 Rapsodia Realităţilor, Pastor Chris.

PASTOR CHRIS -CUM SA CRESTI IN MATURITATE 2

PASTOR CHRIS - CUM SA CRESTI IN MATURITATE 1

PASTOR CHRIS - BIRUITOR SAU VICTIMA?