APOSTOLUL CREDINŢEI

 Smith Wigglesworth

. Într-o duminică m-a apucat o durere acută şi m-a pus la pămînt. Doi bărbaţi m-au sprijinit şi m-au ajutat să ajung acasă. Mi s-a mai întîmplat acelaşi lucru şi mai înainte dar durerea nu era atît de acută. Ne-am rugat toată noaptea. În dimineaţa următoare am spus soţiei mele: „Se pare că a venit timpul plecării mele acasă. Ne-am rugat toată noaptea şi nimic nu s-a întîmplat. Mă simt şi mai rău. Se pare că nu putem face nimic. Ştii că înţelegerea noastră este să chemăm un medic atunci cînd ştim că a venit timpul să plecăm la Domnul, ca să ne scutim de condamnarea celor de afară. Ca să te protejezi pe tine ar trebui să chemi un medic acum. Te las pe tine să faci ceea ce crezi că trebuie făcut.”
Sărmana de ea, cu toţi copiii mici în jurul ei, era foarte întristată şi părea să nu fie nici o speranţă. Ea a plecat să cheme un medic, nu ca să mă ajute, pentru că nu credea că el m-ar putea ajuta, ci pentru că credea că mi-a venit sfîrşitul.
Cînd a venit medicul m-a examinat, a dat din cap şi a zis: „Nu mai e nici o speranţă. Are apendicită de şase luni şi organele sunt într-o aşa stare că nu mai are nici o speranţă.” El s-a întors spre soţia mea şi i-a zis: „Trebuie să dau nişte sunete, D-nă Wigglesworth. Mă voi întoarce să vă văd puţin mai tîrziu. Singura speranţă e să fie operat imediat, dar mă tem că soţul d-stră este prea slab pentru aceasta.”
Cînd a ieşit din cameră au intrat o femeie în vîrstă şi un tînăr. Ea era o femeie a rugăciunii şi credea că tot ce nu este sănătate este de la diavolul. În timp ce ea a început să se roage tînărul şi-a pus mîinile peste mine  şi a strigat: „Diavole, ieşi afară, în Numele lui Isus!”
Spre surprinderea mea m-am simţit foarte bine. Eram absolut liber de durere. Cum au terminat să se roage pentru mine au coborît jos iar eu m-am sculat, crezînd că nimeni nu mai are voie să rămînă în pat atunci cînd este vindecat. Cînd am coborît şi eu jos soţia mea a exclamat: „Oh!” Am zis: „Sunt vindecat.” Ea a zis: „Sper să fie adevărat.” Am întrebat: „Este ceva de lucru?” „Da, este o doamnă care are nevoie urgentă de ceva reparaţii şi dacă nu o putem face noi atunci va merge în altă parte.” Soţia mi-a dat adresa ei şi am mers într-acolo să fac lucrul. În timp ce lucram s-a întors medicul. Şi-a pus pălăria pe masă şi a urcat sus pe scară, însă a ajuns pînă la uşă cînd soţia mea l-a strigat: „Doctore! Doctore! Doctore!” El a întrebat: „Mă chemaţi pe mine?” „Doctore,” răspunse ea, „soţul meu e plecat. A mers la lucru.” Medicul i-a spus: „Îl vor aduce acasă un trup mort.” Ei bine, acest “trup” a mers în toată lumea predicînd Evanghelia mulţi ani de atunci.