PRINCIPII DE CREDINTA
Principii de Credinţă
1. Scriptura inspirata
Sfânta Scriptura, atât Vechiul cât si Noul Testament este inspiratia verbala si plenara a lui Dumnezeu si revelatia sa pentru omenire; un ghid infailibil si autoritar de credinta si conduita. (2Timotei 3:15-17; 1 Tesaloniceni 2:13; 1 Petru 1:12)
2. Singurul Dumnezeu adevarat
Singurul Dumnezeu adevarat s-a revelat pe sine în calitate de Creator al cerului si pamântului si Rascumparator al omenirii. Ulterior s-a revelat ca Dumnezeu în trei persoane: Tatal, Fiul si Duhul Sfânt. (Deuteronom 6:4; Isaia 43:10,11; Matei 28:19; Luca 3:22)
TRINITATEA
a) Definirea termenilor
Termenii „Trinitate" si „persoane" raportati la divinitate, chiar daca nu se gasesc în Scriptura, sunt cuvinte în armonie cu Scriptura prin care putem comunica celorlalti adevarul cu privire la doctrina despre Hristos, respectând fiinta lui Dumnezeu si facând distinctie între „mai multi dumnezei si mai multi domni." Putem, deci, sa vorbim despre Domnul Dumnezeul nostru în termenii Trinitatii sau ca fiind Unul în trei persoane, si sa fim totusi fideli Scripturilor. (ex. Matei 28:19; 2 Corinteni 13:14; Ioan 14:16, 17)
b) Distinctie si relatie în Trinitate
Hristos a vorbit despre o distinctie a persoanelor din Trinitate pe care a exprimat-o în anumiti termeni: Tatal, Fiul si Duhul Sfânt, dar aceasta distinctie si relationare este enigmatica si neînteleasa, pentru ca nu este explicata. (Luca 1:35; 1Corinteni 1:24; Matei 11:25-27; 2 Corinteni 13:14; 1 Ioan 1:3, 4)
c) Existenta unui singur Dumnezeu ca Tata, Fiu si Duh Sfânt
Exista ceva în Fiul care-i confera autoritate distincta de Tatal si ceva în Duhul Sfânt care-i da autoritate specifica si distincta de Fiul si de Tatal. Prin urmare, Tatal este parintele, Fiul este singurul nascut din Tatal, iar Duhul Sfânt purcede de la Tatal si Fiul. Aceste trei persoane ale Divinitatii îsi manifesta existenta într-un singur Dumnezeu si Domn Atotputernic, iar Numele lui este unul singur.(Ioan 1:18; 15:26; 17:11; 21; Zaharia 14:9)
d) Identitate si colaborare în Trinitate
Tatal, Fiul si Duhul Sfânt nu sunt identici ca persoane; raportul dintre ei nu se confunda; nu-si împart respectul si nu exista opozitie în colaborare. Fiul este în Tatal si Tatal este cu Fiul în partasie, Tatal nu este din Fiul, dar Fiul este din Tatal. Asadar, nici o persoana a Divinitatii nu exista separat si nu lucreaza independent de celelalte. (Ioan 5:17-30, 32,37; Ioan 8:1-18).
e) Nume ale Fiului
Domnul Isus Hristos
Formularea „Domnul Isus Hristos" constituie un nume aparte. În Noul Testament nu se aplica niciodata Tatalui sau Duhului Sfânt. El apartine în exclusivitate Fiului lui Dumnezeu.(Romani 1:1-3; 7; 2 Ioan 3)
Emanuel – Dumnezeu este cu noi
Domnul Isus Hristos, în natura sa vesnica si divina este singurul Fiu al !ui Dumnezeu, dar în natura sa umana El este Fiul Omului. El este Dumnezeu si Om, si numele sau este „Emanuel", adica „Dumnezeu este cu noi". (Matei l:23; 1 Ioan 4:2,10,14; Apocalipsa 1:13,17)
Fiul lui Dumnezeu
Numele „Emanuel" îl cuprinde atât pe Dumnezeu, cât si pe om într-o singura persoana, Isus Hristos – Fiul lui Dumnezeu. Acest nume descrie divinitatea sa, iar titlul Fiul Omului arata umanitatea sa. Deci, „Fiul lui Dumnezeu" apartine eternitatii, iar titlul „Fiul Omului" apartine timpului pamântesc. (Matei 1:21-23; 2 Ioan 3; 1 Ioan 3:8; Evrei 7:3; 1:1-13)
f) O întelegere gresita a doctrinei despre Hristos
Este gresit sa afirmam ca Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, poarta acest titlu exclusiv ca urmare a întruparii sau datorita legaturii sale cu rascumpararea. A nega faptul ca Dumnezeu este un Tata real si etern, iar Hristos un Fiu real si etern înseamna a nu întelege distinctia si relatia din cadrul Divinitatii si a nu admite adevarul ca Isus Hristos s-a întrupat. (2 Ioan 9; Ioan 1:1, 2, 14, 18, 29, 49; 1 Ioan 2:22, 23; 4:1-5; Evrei 12:2)
g) Înaltarea lui Isus Hristos ca Domn
Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Hristos, a facut ispasirea pacatelor, a fost asezat la dreapta Tatalui în locurile ceresti, si-a supus îngerii, stapânirile si puterile. Fiind atât Dumnezeu, cât si Hristos, El l-a trimis pe Duhul Sfânt pentru ca în numele sau, „sa ne plecam genunchii si sa marturisim ca Isus Hristos este Domn spre slava lui Dumnezeu Tatal, pâna la sfârsit când Fiul se va supune Tatalui, pentru ca Dumnezeu sa fie totul în toti."(Evrei 1:3; 1 Petru 3:22; Fapte 2:32-36; Romani 14:11; 1 Corinteni 15:24-28)
h) Acelasi respect fata de Tatal si Fiul
Plecarea genunchilor nu este doar o exprimare a datoriei pentru toti cei din ceruri si de pe pamânt, ci este o bucurie negraita în Duhul Sfânt care îi confera Fiului toate atributele divine, cu exceptia celor care exprima relatia între Tatal si Fiul. (vezi paragrafele b, c si d si 1 Petru 1:8; Apocalipsa 5:6-14; Filipeni 2:8, 9; Apocalipsa 7:9, 10; 4:8-11)
3. Divinitatea Domnului Isus Hristos
Domnul Isus Hristos este Fiul etern al lui Dumnezeu. Scriptura declara:
a) nasterea sa din fecioara (Matei 1:23; Luca 1:31, 35)
b) viata sa lipsita de pacat (Evrei 7:26; 1 Petru 2:22)
c) minunile sale (Faptele Apostolilor 2:22; 10:38)
d) lucrarea sa mântuitoare de pe cruce (1 Corinteni 15:3; 2 Corinteni 5:21)
e) învierea sa în trup (Matei 28:6; Luca 24:39; 1 Corinteni 15:4)
f) înaltarea sa la dreapta lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 1:9, 11; Faptele Apostolilor 2:33)
4. Caderea omului
Omul a fost creat neprihanit, pentru ca Dumnezeu a zis sa: „Sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra!" Totusi, omul prin propria sa alegere a cazut si a atras dupa sine atât moartea fizica, cât si cea spirituala, care înseamna despartire de Dumnezeu. (Genesa 1:26, 27; 2:17; 3:6; Romani 5:12-19)
5. Mântuirea omului
Singura speranta de rascumparare a omului este credinta în sângele jertfei a Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
a) Conditiile mântuirii
Mântuirea este primita prin pocainta înaintea lui Dumnezeu si prin credinta în Isus Hristos. Prin spalarea nasterii din nou si înnoirea facuta de Duhul Sfânt, cel credincios este îndreptatit prin har si credinta si devine astfel un mostenitor al lui Dumnezeu potrivit cu nadejdea vietii vesnice. (Luca 24:47, Ioan 3:3; Romani10:13-15 Efeseni 2:8; Tit 2:12; Tit 3:5)
b) Dovada mântuirii
Marturia interioara a mântuirii este confirmarea directa a Duhului ca suntem fiii lui Dumnezeu. (Romani 8:16) Marturia exterioara consta în trairea unei vieti de dreptate si evlavie. (Efeseni 4:24; Tit 2:12)
6. Actele de cult ale Bisericii
a) Botezul în apa
Actul botezului prin scufundare în apa a fost poruncit în Scriptura. Toti cei care se pocaiesc si cred în Hristos ca Domn si Mântuitor pot sa fie botezati. Astfel, ei declara înaintea martorilor vazuti si nevazuti ca au murit împreuna cu Hristos si au înviat împreuna cu El la o viata noua. (Matei 28:19; Marcu 16.16; Fapte 10:47-48; Romani 6:4)
b) Cina Domnului
Cina Domnului este un simbol care exprima împartasirea noastra cu trupul si sângele Domnului Isus reprezentate de pâine si rodul vitei (2 Petru 1:4); o aducere aminte a suferintei si mortii sale (1 Corinteni 11:26); si o partasie a tuturor credinciosilor „pâna la venirea sa".
7. Botezul cu Duhul Sfânt
Toti credinciosii sunt îndreptatiti si trebuie sa caute cu staruinta fagaduinta Tatalui, adica botezul cu Duhul Sfânt, potrivit spuselor Domnului Isus. Aceasta a fost o experienta a bisericii primare. Atunci a venit îmbracarea cu putere pentru o viata de slujire, împartirea darurilor duhovinicesti si folosirea lor în lucrare (Luca 24:49; Faptele Apostolilor 1:4; 8; 1 Corinteni 12:1-31). Aceasta experienta este distincta si ulterioara actului nasterii din nou(Faptele Apostolilor 8:12-17;10:44-46; 15:7-9). Odata cu botezul Duhului Sfânt se experimenteaza o umplere cu Duhul (Ioan 7:37-39; Faptele Apostolilor 4:8), o închinare cu reverenta înaintea lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 2:43; Evrei 12:28; Ioan 4:23, 24), o consacrare reala fata de Dumnezeu si lucrarea sa (Faptele Apostolilor 2:42), o dragoste vie pentru Hristos, pentru Cuvântul sau si pentru cei pierduti (Marcu 16:20).
8. Dovezi fizice ale botezului cu Duhul Sfânt
Botezul credinciosilor cu Duhul Sfânt este confirmat de semnul vorbirii în alte limbi dupa cum da Duhul lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 2:4). Aceasta vorbire în limbi este aceeasi în esenta cu darul limbilor, dar diferita în scop si folosire.
(1 Corinteni 12:4-10, 28)
9. Sfintirea
Sfintirea este un act de separare de ceea ce este rau si dedicare fata de Dumnezeu. (Romani 12:1-2; 1 Tesaloniceni 5:23; Evrei 13:12) Scriptura vorbeste despre o viata de sfintire „fara care nimeni nu-L va vedea pe Dumnezeu". (Evrei 12:14) Prin puterea Duhului Sfânt, suntem capabili sa împlinim porunca: „Fiti sfinti, caci Eu sunt sfânt". (1Petru 1:15, 16) Sfintirea se realizeaza înlauntrul celui credincios prin identificarea acestuia cu Hristos în moartea si învierea sa, prin credinta zilnica în Fiul lui Dumnezeu si prin dedicarea întregii fiinte Duhului Sfânt. (Romani 6:1-11,13; 8:1-2, l3; Ga1ateni 2:20; Filipeni 2:12-13; 1 Petru 1:5)
10. Biserica si misiunea ei
Biserica este trupul lui Hristos, o locuinta a lui Dumnezeu prin Duhul, având ungerea divina pentru împlinirea misiunii sale. Fiecare credincios, nascut din Duhul este o parte integranta a Adunarii lui Dumnezeu si a Bisericii celor întâi nascuti, care sunt scrisi în ceruri. (Efeseni 1:22, 23; 2:22; Evrei 12:23) Scopul lui Dumnezeu cu privire la omenire este sa caute si sa mântuiasca ce este pierdut, sa i se aduca închinare si sa-i zideasca pe credinciosi dupa chipul Fiului sau, prioritatea existentei Adunarii lui Dumnezeu ca parte a Bisericii este:
a) sa fie mesagerul lui Dumnezeu pentru evanghelizarea lumii. (Faptele Apostolilor 1:8; Matei 28: 19, 20; Marcu 16:15,16)
b) sa fie un singur trup în care omul se poate închina lui Dumnezeu.
(1 Corinteni 12:13)
c) Sa fie un canal al lui Dumnezeu pentru zidirea trupului de credinciosi dupa chipul Fiului sau. (Efeseni 4:11-16; 1 Corinteni 12:28; 14:12)
Adunarile lui Dumnezeu exista pentru a continua modelul apostolic nou- testamental prin învatarea si încurajarea credinciosilor ca sa fie botezati cu Duhul Sfânt. Aceasta experienta îi împuterniceste:
1) sa evanghelizeze lumea prin puterea Duhului Sfânt însotita de semne supranaturale. (Marcu 16:15-20; Faptele Apostolilor 4:29-31; Evrei 2:3,4)
2) sa experimenteze o alta dimensiune a închinarii înaintea lui Dumnezeu (1 Corinteni 2:10-16; 1 Corinteni 12, 13, 14)
3) sa fie receptivi fata de lucrarea deplina a Duhului Sfânt prin manifestarea roadelor si a darurilor si sa lucreze la zidirea Trupului lui Isus Hristos. (Galateni 5:22-26; 1 Corinteni 14:12; Efeseni 4:11, 12; 1 Corinteni 12:28; Coloseni 1:29)
11. Lucrarea credinciosului
Domnul Isus a facut chemarea si a pregatit aceasta lucrare din doua motive: evanghelizarea lumii si zidirea Trupului lui Hristos. (Marcu 16:15-20; Efeseni 4:11-13)
12. Vindecarea Divina
Vindecarea divina este o parte integranta a Evangheliei. Eliberarea din suferinta se afla în rascumparare si toti credinciosii beneficieaza de aceasta. (Isaia 53:4,5; Matei 8:16, 17; Iacov 5:14-16)
13. Nadejdea binecuvântata
Învierea celor care au adormit în Hristos si înaltarea lor împreuna cu cei vii, care au ramas pâna la venirea Domnului, este nadejdea binecuvântata a Bisericii.
(1 Tesaloniceni 4:16, 17; Romani 8:23; Tit 2:13; 1 Corinteni 15:51,52)
14. Domnia de 1000 de ani a lui Hristos
Cea de-a doua venire a lui Hristos include rapirea sfintilor, care este nadejdea noastra binecuvântata, urmata de întoarcerea vizibila a lui Hristos împreuna cu sfintii lui, pentru a domni pe pamânt timp de 1000 de ani. (Zaharia 14:5; Matei 24:27,30; Apocalipsa 1:7; 19:11-14; 20:1-6) Aceasta domnie milenara va aduce mântuirea natiunii israelite (Ezechiel 37:21, 22; Tefania 3:19-20;Romani 11:26, 27) si instaurarea pacii universale. (Isaia 11:6-9; Psalmul 72:3-8; Mica 4:3, 4)
15. Judecata finala
Va fi o judecata finala în care cei mortii vor învia si vor fi judecati dupa faptele lor. Toti cei care nu vor fi gasiti scrisi în Cartea Vietii, vor fi pedepsiti în iazul de foc si pucioasa, care este moartea a doua, împreuna cu diavolul si îngerii lui, cu fiara si profetul mincinos. (Matei 24:46; Marcu 9:43-48; Apocalipsa 19:20; 20:11-15; 21:8).
16. Cerul nou si pamântul nou
„Dar noi, dupa fagaduinta lui, asteptam ceruri noi si un pamânt nou în care va locui neprihanirea". (Isaia 66:22, 23; 2 Petru 3:13; Apocalipsa 21:1)
1. Scriptura inspirata
Sfânta Scriptura, atât Vechiul cât si Noul Testament este inspiratia verbala si plenara a lui Dumnezeu si revelatia sa pentru omenire; un ghid infailibil si autoritar de credinta si conduita. (2Timotei 3:15-17; 1 Tesaloniceni 2:13; 1 Petru 1:12)
2. Singurul Dumnezeu adevarat
Singurul Dumnezeu adevarat s-a revelat pe sine în calitate de Creator al cerului si pamântului si Rascumparator al omenirii. Ulterior s-a revelat ca Dumnezeu în trei persoane: Tatal, Fiul si Duhul Sfânt. (Deuteronom 6:4; Isaia 43:10,11; Matei 28:19; Luca 3:22)
TRINITATEA
a) Definirea termenilor
Termenii „Trinitate" si „persoane" raportati la divinitate, chiar daca nu se gasesc în Scriptura, sunt cuvinte în armonie cu Scriptura prin care putem comunica celorlalti adevarul cu privire la doctrina despre Hristos, respectând fiinta lui Dumnezeu si facând distinctie între „mai multi dumnezei si mai multi domni." Putem, deci, sa vorbim despre Domnul Dumnezeul nostru în termenii Trinitatii sau ca fiind Unul în trei persoane, si sa fim totusi fideli Scripturilor. (ex. Matei 28:19; 2 Corinteni 13:14; Ioan 14:16, 17)
b) Distinctie si relatie în Trinitate
Hristos a vorbit despre o distinctie a persoanelor din Trinitate pe care a exprimat-o în anumiti termeni: Tatal, Fiul si Duhul Sfânt, dar aceasta distinctie si relationare este enigmatica si neînteleasa, pentru ca nu este explicata. (Luca 1:35; 1Corinteni 1:24; Matei 11:25-27; 2 Corinteni 13:14; 1 Ioan 1:3, 4)
c) Existenta unui singur Dumnezeu ca Tata, Fiu si Duh Sfânt
Exista ceva în Fiul care-i confera autoritate distincta de Tatal si ceva în Duhul Sfânt care-i da autoritate specifica si distincta de Fiul si de Tatal. Prin urmare, Tatal este parintele, Fiul este singurul nascut din Tatal, iar Duhul Sfânt purcede de la Tatal si Fiul. Aceste trei persoane ale Divinitatii îsi manifesta existenta într-un singur Dumnezeu si Domn Atotputernic, iar Numele lui este unul singur.(Ioan 1:18; 15:26; 17:11; 21; Zaharia 14:9)
d) Identitate si colaborare în Trinitate
Tatal, Fiul si Duhul Sfânt nu sunt identici ca persoane; raportul dintre ei nu se confunda; nu-si împart respectul si nu exista opozitie în colaborare. Fiul este în Tatal si Tatal este cu Fiul în partasie, Tatal nu este din Fiul, dar Fiul este din Tatal. Asadar, nici o persoana a Divinitatii nu exista separat si nu lucreaza independent de celelalte. (Ioan 5:17-30, 32,37; Ioan 8:1-18).
e) Nume ale Fiului
Domnul Isus Hristos
Formularea „Domnul Isus Hristos" constituie un nume aparte. În Noul Testament nu se aplica niciodata Tatalui sau Duhului Sfânt. El apartine în exclusivitate Fiului lui Dumnezeu.(Romani 1:1-3; 7; 2 Ioan 3)
Emanuel – Dumnezeu este cu noi
Domnul Isus Hristos, în natura sa vesnica si divina este singurul Fiu al !ui Dumnezeu, dar în natura sa umana El este Fiul Omului. El este Dumnezeu si Om, si numele sau este „Emanuel", adica „Dumnezeu este cu noi". (Matei l:23; 1 Ioan 4:2,10,14; Apocalipsa 1:13,17)
Fiul lui Dumnezeu
Numele „Emanuel" îl cuprinde atât pe Dumnezeu, cât si pe om într-o singura persoana, Isus Hristos – Fiul lui Dumnezeu. Acest nume descrie divinitatea sa, iar titlul Fiul Omului arata umanitatea sa. Deci, „Fiul lui Dumnezeu" apartine eternitatii, iar titlul „Fiul Omului" apartine timpului pamântesc. (Matei 1:21-23; 2 Ioan 3; 1 Ioan 3:8; Evrei 7:3; 1:1-13)
f) O întelegere gresita a doctrinei despre Hristos
Este gresit sa afirmam ca Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, poarta acest titlu exclusiv ca urmare a întruparii sau datorita legaturii sale cu rascumpararea. A nega faptul ca Dumnezeu este un Tata real si etern, iar Hristos un Fiu real si etern înseamna a nu întelege distinctia si relatia din cadrul Divinitatii si a nu admite adevarul ca Isus Hristos s-a întrupat. (2 Ioan 9; Ioan 1:1, 2, 14, 18, 29, 49; 1 Ioan 2:22, 23; 4:1-5; Evrei 12:2)
g) Înaltarea lui Isus Hristos ca Domn
Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Hristos, a facut ispasirea pacatelor, a fost asezat la dreapta Tatalui în locurile ceresti, si-a supus îngerii, stapânirile si puterile. Fiind atât Dumnezeu, cât si Hristos, El l-a trimis pe Duhul Sfânt pentru ca în numele sau, „sa ne plecam genunchii si sa marturisim ca Isus Hristos este Domn spre slava lui Dumnezeu Tatal, pâna la sfârsit când Fiul se va supune Tatalui, pentru ca Dumnezeu sa fie totul în toti."(Evrei 1:3; 1 Petru 3:22; Fapte 2:32-36; Romani 14:11; 1 Corinteni 15:24-28)
h) Acelasi respect fata de Tatal si Fiul
Plecarea genunchilor nu este doar o exprimare a datoriei pentru toti cei din ceruri si de pe pamânt, ci este o bucurie negraita în Duhul Sfânt care îi confera Fiului toate atributele divine, cu exceptia celor care exprima relatia între Tatal si Fiul. (vezi paragrafele b, c si d si 1 Petru 1:8; Apocalipsa 5:6-14; Filipeni 2:8, 9; Apocalipsa 7:9, 10; 4:8-11)
3. Divinitatea Domnului Isus Hristos
Domnul Isus Hristos este Fiul etern al lui Dumnezeu. Scriptura declara:
a) nasterea sa din fecioara (Matei 1:23; Luca 1:31, 35)
b) viata sa lipsita de pacat (Evrei 7:26; 1 Petru 2:22)
c) minunile sale (Faptele Apostolilor 2:22; 10:38)
d) lucrarea sa mântuitoare de pe cruce (1 Corinteni 15:3; 2 Corinteni 5:21)
e) învierea sa în trup (Matei 28:6; Luca 24:39; 1 Corinteni 15:4)
f) înaltarea sa la dreapta lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 1:9, 11; Faptele Apostolilor 2:33)
4. Caderea omului
Omul a fost creat neprihanit, pentru ca Dumnezeu a zis sa: „Sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra!" Totusi, omul prin propria sa alegere a cazut si a atras dupa sine atât moartea fizica, cât si cea spirituala, care înseamna despartire de Dumnezeu. (Genesa 1:26, 27; 2:17; 3:6; Romani 5:12-19)
5. Mântuirea omului
Singura speranta de rascumparare a omului este credinta în sângele jertfei a Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
a) Conditiile mântuirii
Mântuirea este primita prin pocainta înaintea lui Dumnezeu si prin credinta în Isus Hristos. Prin spalarea nasterii din nou si înnoirea facuta de Duhul Sfânt, cel credincios este îndreptatit prin har si credinta si devine astfel un mostenitor al lui Dumnezeu potrivit cu nadejdea vietii vesnice. (Luca 24:47, Ioan 3:3; Romani10:13-15 Efeseni 2:8; Tit 2:12; Tit 3:5)
b) Dovada mântuirii
Marturia interioara a mântuirii este confirmarea directa a Duhului ca suntem fiii lui Dumnezeu. (Romani 8:16) Marturia exterioara consta în trairea unei vieti de dreptate si evlavie. (Efeseni 4:24; Tit 2:12)
6. Actele de cult ale Bisericii
a) Botezul în apa
Actul botezului prin scufundare în apa a fost poruncit în Scriptura. Toti cei care se pocaiesc si cred în Hristos ca Domn si Mântuitor pot sa fie botezati. Astfel, ei declara înaintea martorilor vazuti si nevazuti ca au murit împreuna cu Hristos si au înviat împreuna cu El la o viata noua. (Matei 28:19; Marcu 16.16; Fapte 10:47-48; Romani 6:4)
b) Cina Domnului
Cina Domnului este un simbol care exprima împartasirea noastra cu trupul si sângele Domnului Isus reprezentate de pâine si rodul vitei (2 Petru 1:4); o aducere aminte a suferintei si mortii sale (1 Corinteni 11:26); si o partasie a tuturor credinciosilor „pâna la venirea sa".
7. Botezul cu Duhul Sfânt
Toti credinciosii sunt îndreptatiti si trebuie sa caute cu staruinta fagaduinta Tatalui, adica botezul cu Duhul Sfânt, potrivit spuselor Domnului Isus. Aceasta a fost o experienta a bisericii primare. Atunci a venit îmbracarea cu putere pentru o viata de slujire, împartirea darurilor duhovinicesti si folosirea lor în lucrare (Luca 24:49; Faptele Apostolilor 1:4; 8; 1 Corinteni 12:1-31). Aceasta experienta este distincta si ulterioara actului nasterii din nou(Faptele Apostolilor 8:12-17;10:44-46; 15:7-9). Odata cu botezul Duhului Sfânt se experimenteaza o umplere cu Duhul (Ioan 7:37-39; Faptele Apostolilor 4:8), o închinare cu reverenta înaintea lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 2:43; Evrei 12:28; Ioan 4:23, 24), o consacrare reala fata de Dumnezeu si lucrarea sa (Faptele Apostolilor 2:42), o dragoste vie pentru Hristos, pentru Cuvântul sau si pentru cei pierduti (Marcu 16:20).
8. Dovezi fizice ale botezului cu Duhul Sfânt
Botezul credinciosilor cu Duhul Sfânt este confirmat de semnul vorbirii în alte limbi dupa cum da Duhul lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 2:4). Aceasta vorbire în limbi este aceeasi în esenta cu darul limbilor, dar diferita în scop si folosire.
(1 Corinteni 12:4-10, 28)
9. Sfintirea
Sfintirea este un act de separare de ceea ce este rau si dedicare fata de Dumnezeu. (Romani 12:1-2; 1 Tesaloniceni 5:23; Evrei 13:12) Scriptura vorbeste despre o viata de sfintire „fara care nimeni nu-L va vedea pe Dumnezeu". (Evrei 12:14) Prin puterea Duhului Sfânt, suntem capabili sa împlinim porunca: „Fiti sfinti, caci Eu sunt sfânt". (1Petru 1:15, 16) Sfintirea se realizeaza înlauntrul celui credincios prin identificarea acestuia cu Hristos în moartea si învierea sa, prin credinta zilnica în Fiul lui Dumnezeu si prin dedicarea întregii fiinte Duhului Sfânt. (Romani 6:1-11,13; 8:1-2, l3; Ga1ateni 2:20; Filipeni 2:12-13; 1 Petru 1:5)
10. Biserica si misiunea ei
Biserica este trupul lui Hristos, o locuinta a lui Dumnezeu prin Duhul, având ungerea divina pentru împlinirea misiunii sale. Fiecare credincios, nascut din Duhul este o parte integranta a Adunarii lui Dumnezeu si a Bisericii celor întâi nascuti, care sunt scrisi în ceruri. (Efeseni 1:22, 23; 2:22; Evrei 12:23) Scopul lui Dumnezeu cu privire la omenire este sa caute si sa mântuiasca ce este pierdut, sa i se aduca închinare si sa-i zideasca pe credinciosi dupa chipul Fiului sau, prioritatea existentei Adunarii lui Dumnezeu ca parte a Bisericii este:
a) sa fie mesagerul lui Dumnezeu pentru evanghelizarea lumii. (Faptele Apostolilor 1:8; Matei 28: 19, 20; Marcu 16:15,16)
b) sa fie un singur trup în care omul se poate închina lui Dumnezeu.
(1 Corinteni 12:13)
c) Sa fie un canal al lui Dumnezeu pentru zidirea trupului de credinciosi dupa chipul Fiului sau. (Efeseni 4:11-16; 1 Corinteni 12:28; 14:12)
Adunarile lui Dumnezeu exista pentru a continua modelul apostolic nou- testamental prin învatarea si încurajarea credinciosilor ca sa fie botezati cu Duhul Sfânt. Aceasta experienta îi împuterniceste:
1) sa evanghelizeze lumea prin puterea Duhului Sfânt însotita de semne supranaturale. (Marcu 16:15-20; Faptele Apostolilor 4:29-31; Evrei 2:3,4)
2) sa experimenteze o alta dimensiune a închinarii înaintea lui Dumnezeu (1 Corinteni 2:10-16; 1 Corinteni 12, 13, 14)
3) sa fie receptivi fata de lucrarea deplina a Duhului Sfânt prin manifestarea roadelor si a darurilor si sa lucreze la zidirea Trupului lui Isus Hristos. (Galateni 5:22-26; 1 Corinteni 14:12; Efeseni 4:11, 12; 1 Corinteni 12:28; Coloseni 1:29)
11. Lucrarea credinciosului
Domnul Isus a facut chemarea si a pregatit aceasta lucrare din doua motive: evanghelizarea lumii si zidirea Trupului lui Hristos. (Marcu 16:15-20; Efeseni 4:11-13)
12. Vindecarea Divina
Vindecarea divina este o parte integranta a Evangheliei. Eliberarea din suferinta se afla în rascumparare si toti credinciosii beneficieaza de aceasta. (Isaia 53:4,5; Matei 8:16, 17; Iacov 5:14-16)
13. Nadejdea binecuvântata
Învierea celor care au adormit în Hristos si înaltarea lor împreuna cu cei vii, care au ramas pâna la venirea Domnului, este nadejdea binecuvântata a Bisericii.
(1 Tesaloniceni 4:16, 17; Romani 8:23; Tit 2:13; 1 Corinteni 15:51,52)
14. Domnia de 1000 de ani a lui Hristos
Cea de-a doua venire a lui Hristos include rapirea sfintilor, care este nadejdea noastra binecuvântata, urmata de întoarcerea vizibila a lui Hristos împreuna cu sfintii lui, pentru a domni pe pamânt timp de 1000 de ani. (Zaharia 14:5; Matei 24:27,30; Apocalipsa 1:7; 19:11-14; 20:1-6) Aceasta domnie milenara va aduce mântuirea natiunii israelite (Ezechiel 37:21, 22; Tefania 3:19-20;Romani 11:26, 27) si instaurarea pacii universale. (Isaia 11:6-9; Psalmul 72:3-8; Mica 4:3, 4)
15. Judecata finala
Va fi o judecata finala în care cei mortii vor învia si vor fi judecati dupa faptele lor. Toti cei care nu vor fi gasiti scrisi în Cartea Vietii, vor fi pedepsiti în iazul de foc si pucioasa, care este moartea a doua, împreuna cu diavolul si îngerii lui, cu fiara si profetul mincinos. (Matei 24:46; Marcu 9:43-48; Apocalipsa 19:20; 20:11-15; 21:8).
16. Cerul nou si pamântul nou
„Dar noi, dupa fagaduinta lui, asteptam ceruri noi si un pamânt nou în care va locui neprihanirea". (Isaia 66:22, 23; 2 Petru 3:13; Apocalipsa 21:1)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)