Doamne, dar Tu m-ai facut sa ii dau bonul asta, oare Tu nu ai stiut ca o sa il rupa si o sa il arunce, de ce nu m-ai avertizat sa nu ii dau, de ce m-ai impins sa fac asta, doar eu nu vroiam sa ii dau nimic pentru ca am avut sentimentul ca ii va risipi. Si raspunsul a fost asta: “am vrut sa te fac sa intelegi ce fac unii cu darurile pe care vi le dau Eu, desi sunteti muritori de foame, desi umblati in zdrente, desi nu aveti ce manca, atunci cand va dau bunatatile cerului voi le aruncati, nu le intelegeti valoarea, le calcati in picioare cu cea mai mare seninatate, va bateti joc de ele si nici macar nu va simtiti vinovati, ba mai mult dupa asta veniti sa Imi cereti iar binecuvantari.
Cand va dau binecuvantari si Imi
revars prezenta peste voi intr-un fel in care voi nu ati mai vazut,
desconsiderati asta, nu considerati ca venind de la Mine, considerati ca
fiind ceva fals, si aruncati binecuvantarea Mea la cos, doar pentru ca
nu ati fost obisnuiti cu forma aceea de binecuvantare, o aruncati la cos
si o si rupeti in bucati si apoi va simtit grozavi, ati facut o treaba
grozava, ati demascat si ati aruncat falsul si pe deasupra l-ati si
rupt, sa nu mai auziti de el. Asa faceti majoritatea cu darurile,
binecuvantarile, manifestarile Mele. Si am vrut sa te fac sa simti o
picatura din mahnirea si durerea pe care o simt Eu cand voi risipiti ce
va dau, cand binecuvantarea e de la Mine, iar voi o considerati un fals
sau mai rau ca venind de la diavolul si o aruncati, ramaneti in saracie
si foame dar va simtiti grozavi asa in smerenia falsa cu care va
hraniti”
Cine are urechi de auzit sa auda!
Cine are urechi de auzit sa auda!
