… Cuvântul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta. Şi
cuvântul acesta este Cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi. Dacă
Îl mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima
ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit (Romani 10:8-9).
I-am auzit pe unii oameni spunându-le păcătoşilor care voiau să îşi predea viaţa lui Cristos: „Mărturiseşte-ţi toate păcatele şi roagă-te lui Dumnezeu să te ierte, şi vei fi mântuit.” Acest lucru nu este biblic. Mulţi oameni spun aceasta, bazându-se pe 1 Ioan 1:9. Însă acel verset nu se referă la necredincioşi, ci la credincioşi: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.”
Creştinul este însăşi odrasla lui Dumnezeu. El are viaţa şi natura lui Dumnezeu; de aceea, are tendinţa să facă bine. Acesta este motivul pentru care, în calitate de creştin, inima ta este nelinişttă atunci când faci ceva rău. Atunci, spune Cuvântul, trebuie să te căieşti (să-ţi pară rău) de păcatele tale şi să le mărturiseşti. A-ţi părea rău înseamnă să îţi schimbi inima, gândirea şi să te întorci de pe calea greşită. Doar creştnii au puterea să facă aceasta.
Omul firesc (care nu este născut din nou), indiferent cât de integru sau de „religios” ar părea, tot păcătos este. De aceea, are nevoie să se nască din nou, nu să se căiască sau să se întoarcă de la calea greşită; lui îi trebuie o viaţă cu totul nouă!
Păcătosul nu este o persoană care a păcătuit, pentru că păcatul nu este o acţiune, ci o natură! Fiecare om născut în această lume, este născut cu natura păcatului.
Cu toate acestea, natura păcatului este înlocuită întru totul de viaţa şi natura lui Dumnezeu, atunci când eşti născut din nou. Adevărata chemare la altar a păcătosului nu este pentru iertare, ci pentru viaţa cea nouă. Nu are rost să îi spui păcătosului să îşi mărturisească păcatele pentru a fi mântuit; el nu va fi mântuit aşa. El are nevoie să mărturisească Domnia lui Isus; aceasta este mărturia care mântuieşte: „Dacă Îl mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit” (Romani 10:9). Rostirea acestor cuvinte îl separă instantaneu de osândă. Astfel, poate fi sigur de o viaţă grozavă alături de Isus, atât acum, cât şi în veşnicie!
Rugăciune:
Dragă Tată, Îţi mulţumesc pentru marea Ta iubire pe care ai arătat-o faţă de mine prin faptul că L-ai trimis pe Isus Cristos să moară pentru mine şi să îmi dăruiască viaţă veşnică în duhul meu. Am primit harul de a domni şi înţelepciunea de a trăi victorios în fiecare zi, spre slava Ta, în Numele lui Isus. Amin.
Dragă Tată, Îţi mulţumesc pentru marea Ta iubire pe care ai arătat-o faţă de mine prin faptul că L-ai trimis pe Isus Cristos să moară pentru mine şi să îmi dăruiască viaţă veşnică în duhul meu. Am primit harul de a domni şi înţelepciunea de a trăi victorios în fiecare zi, spre slava Ta, în Numele lui Isus. Amin.
I-am auzit pe unii oameni spunându-le păcătoşilor care voiau să îşi predea viaţa lui Cristos: „Mărturiseşte-ţi toate păcatele şi roagă-te lui Dumnezeu să te ierte, şi vei fi mântuit.” Acest lucru nu este biblic. Mulţi oameni spun aceasta, bazându-se pe 1 Ioan 1:9. Însă acel verset nu se referă la necredincioşi, ci la credincioşi: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.”
Creştinul este însăşi odrasla lui Dumnezeu. El are viaţa şi natura lui Dumnezeu; de aceea, are tendinţa să facă bine. Acesta este motivul pentru care, în calitate de creştin, inima ta este nelinişttă atunci când faci ceva rău. Atunci, spune Cuvântul, trebuie să te căieşti (să-ţi pară rău) de păcatele tale şi să le mărturiseşti. A-ţi părea rău înseamnă să îţi schimbi inima, gândirea şi să te întorci de pe calea greşită. Doar creştnii au puterea să facă aceasta.
Omul firesc (care nu este născut din nou), indiferent cât de integru sau de „religios” ar părea, tot păcătos este. De aceea, are nevoie să se nască din nou, nu să se căiască sau să se întoarcă de la calea greşită; lui îi trebuie o viaţă cu totul nouă!
Păcătosul nu este o persoană care a păcătuit, pentru că păcatul nu este o acţiune, ci o natură! Fiecare om născut în această lume, este născut cu natura păcatului.
Cu toate acestea, natura păcatului este înlocuită întru totul de viaţa şi natura lui Dumnezeu, atunci când eşti născut din nou. Adevărata chemare la altar a păcătosului nu este pentru iertare, ci pentru viaţa cea nouă. Nu are rost să îi spui păcătosului să îşi mărturisească păcatele pentru a fi mântuit; el nu va fi mântuit aşa. El are nevoie să mărturisească Domnia lui Isus; aceasta este mărturia care mântuieşte: „Dacă Îl mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit” (Romani 10:9). Rostirea acestor cuvinte îl separă instantaneu de osândă. Astfel, poate fi sigur de o viaţă grozavă alături de Isus, atât acum, cât şi în veşnicie!
Rugăciune:
Dragă Tată, Îţi mulţumesc pentru marea Ta iubire pe care ai arătat-o faţă de mine prin faptul că L-ai trimis pe Isus Cristos să moară pentru mine şi să îmi dăruiască viaţă veşnică în duhul meu. Am primit harul de a domni şi înţelepciunea de a trăi victorios în fiecare zi, spre slava Ta, în Numele lui Isus. Amin.
Dragă Tată, Îţi mulţumesc pentru marea Ta iubire pe care ai arătat-o faţă de mine prin faptul că L-ai trimis pe Isus Cristos să moară pentru mine şi să îmi dăruiască viaţă veşnică în duhul meu. Am primit harul de a domni şi înţelepciunea de a trăi victorios în fiecare zi, spre slava Ta, în Numele lui Isus. Amin.
