RUGĂCIUNE PENTRU ADUNARE
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu:
Voi mai strânge şi
alte popoare la cei strânşi acum din el. (Isa. 56,8)
Vă dau păstori după inima Mea, şi vă pasc cu pricepere
şi cu înţelepciune—aşa vorbeşte Domnul. (Ier. 3,15)
Tată ceresc, Tu Însuţi strângi rămăşiţa oilor Tale din
Toate ţările, le aduci înapoi în păşunea lor şi cresc şi se
înmulţesc.
Pui peste ele păstori care îi pasc şi se
înmulţesc. (Ier. 23,3–4)
Tu aşa vorbeşti prin puterea Ta cea sfântă: Nu te teme
de nimic, căci Eu sunt cu tine, Eu aduc înapoi neamul
tău de la răsărit şi te strâng de la apus. Aşa spui
miază- noaptei: Dă încoace; şi miazăzilei: Nu te opri!
Adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele de la marginea
pământului. (Isa. 43,5–6)
A venit vremea, să strâng toate neamurile şi toate
limbile — aşa vorbeşte Domnul — ele văd slava Mea.
Şi pun un semn între ele şi-i trimit pe cei scăpaţi la
neamuri care n-au auzit vorbindu-se niciodată de Mine
şi n-au văzut slava Mea; ei vestesc slava Mea printre
neamuri. Aduce-ţi pe toţi fraţii voştri din mijlocul
tuturor neamurilor, ca dar Domnului. (Isa. 66,18–20)
Eu sunt Domnul, Eu n-am vorbit în ascuns: strângeţi-vă,
veniţi şi apropiaţi-vă împreună, voi cei scăpaţi dintre
neamuri! (Isa. 45,19–20)
Vin copiii mei — zice Domnul — merg plângând
şi caută pe Domnul, Dumnezeul lor. Întreabă de
drumul Sionului, îşi întorc privirile spre el. Vin şi se
alipesc de Domnul, printr-un legământ veşnic care să
nu fie uitat niciodată. (Ier. 50,4–5)
Fiii tăi sunt ca altădată, adunarea ta rămâne înaintea
Mea, îi apropii, şi ei vin la Mine — spune Domnul.
(Ier. 30,20–21)
Iată, îi aduc înapoi din ţara de la miazănoapte — spune
Domnul — îi adun de la marginile pământului, ca o
mare mulţime se întorc înapoi aici. Plângând vin, şi îi
duc în mijlocul rugăciunilor lor; îi duc la râuri de apă,
pe un drum neted pe care nu se poticnesc, căci eu sunt
Tatăl lor. (Ier. 31,8–9)
Poporul Meu era o turmă de oi pierdute — spune
Domnul — dar Eu ridic din ea o mulţime de
neamuri mari. (Ier. 50,6. 9)
Le fluier şi-i adun, căci i-am răscumpărat, şi se
înmulţesc cum se înmulţeau odinioară. Îi risipesc
printre popoare, şi îşi aduc aminte de Mine în ţări
depărtate; trăiesc împreună cu copiii lor, şi se întorc.
Îi aduc înapoi din ţara vrăjmaşului şi îi adun
pe Tărâmul făgăduinţei. Îi întăresc în Domnul, şi
umblă în Numele Lui — zice Domnul! (Zah. 10,8–12)
Se va întâmpla în scurgerea vremurilor, că muntele
Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte;
se va înălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se
vor îngrămădi spre el. (Isa. 2,2)
Tată ceresc, astfel, pe toţi cei ce poartă Numele Tău şi pe
care I-ai făcut spre slava Ta, pe care I-ai întocmit şi pe
care i-ai alcătuit, pe cei pierduţi, îi chemi în adunare de
la răsărit, de la apus, de la miazăzi, de lamiazănoapte,
în Numele lui Isus Hristos. (Isa. 43,37. Rom. 4,17)
Ca martor şi rob al Tău pe care l-ai ales, ocup locul
puterii în Hristos, loc, pe care l-am primit de la Tine şi
prin credinţa mea sfântă, îi chem pe cei pierduţi, în
Numele Domnului Isus.
Sparg asupra lor puterea domniilor
acestei lumi în Numele atotputernic al lui Isus
Hristos şi-i chem în adunare ca să te cunoască pe
Tine, să afle adevărul să creadă în Tine şi să înţeleagă,
că Tu eşti Dumnezeu, înainte de Tine n-a fost făcut
niciun Dumnezeu şi după Tine nu va fi altul. Tu eşti
Domnul şi în afară de Tine nu este niciun Mântuitor!
(Isa. 43,10–11)
Tată Ceresc, în Numele lui Isus le spun prinşilor de război:
Ieşiţi! şi celor ce sunt în întuneric: Arătaţi-vă!
(Isa. 49,9)
Aşa zic miazănoaptei: dă încoace; şi miazăzilei: Nu te
opri! Adu fiii Domnului din ţările depărtate şi fiicele de
la marginea pământului! Iată-i că vin de departe, unii
de la miazănoapte şi de la apus, iar alţii din ţara Sinim.
(Isa. 43,5–6. 49,12)
Să Te înconjure adunarea popoarelor, Doamne şi şezi
mai sus decât ea, la înălţime! (Ps. 7,8)
Cel mai mic se face o mie, şi cel mai neînsemnat un
neam puternic. Eu, Domnul, grăbesc aceste lucruri,
la vremea lor. (Isa. 60,22)
Într-adevăr, chemi neamuri pe care nu le cunoşti şi
popoare care nu Te cunosc aleargă la Tine, pentru
Domnul, Dumnezeul tău, pentru Sfântul lui Israel, care
te proslăveşte. (Isa. 55,5)
Ascultaţi, surzilor, priviţi şi vedeţi, orbilor! (Isa. 42,18)
Poporul cel orb, care totuşi are ochi şi surzii, care totuşi
au urechi aud Cuvântul Tău. Toate neamurile se strâng,
se adună şi cunosc că tu eşti Domnul, Mântuitorul.
Poporul pe care Ţi-l-ai alcătuit Te cunoaşte şi vesteşte
laudele Tale. (Isa. 43,8–9. 21)
Toate marginile pământului îşi aduc aminte şi se
întorc la Domnul: toate familiile neamurilor se închină
înaintea Ta. (Ps. 22,28)
Celor cărora li se zicea: Nu Sunteţi poporul Meu, Li se
zice: Copiii Dumnezeului Celui viu! (Osea 1,10)
Cei chemaţi de Domnul sunt copleşiţi de binecuvântări
de la Domnul, iau în stăpânire partea de apus şi de
miazăzi. (Deut. 33,23)
Neamurile se întorc, şi caută pe Domnul, Dumnezeul
lor şi tresar la vederea Domnului şi a bunătăţii Lui,
în vremurile de pe urmă. (Osea 3,5)
Doamne, trimite foamete şi sete după auzirea cuvintelor
Tale în ţară. (Amos 8,11) Astfel va fi judecată, adevăr, îndurare
şi cunoştinţa lui Dumnezeu pe pământ. (Osea 4,1)
Domnul adaugă în fiecare zi la numărul celor din adunare
pe cei mântuiţi. (Fapt. 2,47)
Biserica se bucură de pace, umblă în frica Domnului
şi se întăreşte sufleteşte şi cu ajutorul Duhului Sfânt
se înmulţeşte. (Fapt. 9,31) Bisericile se întăresc în credinţă,
şi sporesc la număr din zi în zi. (Fapt. 16,5)
Cuvântul Domnului se răspândeşte şi se întăreşte în
inima credincioşilor, în adunare şi în lume. (Fapt. 19,20)
Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună
în adunare, în dragoste şi în unitate. Este ca
untdelemnul de preţ turnat pe cap, se coboară pe
barbă, se coboară pe marginea veşmintelor sfinţilor.
Ungerea Domnului coboară peste adunare, ca roua
Hermonului pe munţii Sionului. În adunarea sfinţilor dă
Domnul binecuvântare şi viaţă pe vecie! (Ps. 133,1–3)
Amin!
