VINDECÂND BOLNAVII
T.L. Osborn
Trei întrebări despre ţepuşul lui Pavel
Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al lui Satan, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf.
De trei ori L-am rugat pe Domnul să mi-l ia.
Şi El mi-a zis: "Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită." Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână în mine. (2 Cor. 12:7-9)
Învăţătura larg răspândită că Dumnezeu este Autorul bolii şi că El vrea ca unii dintre cei mai credincioşi copii ai Săi să rămână bolnavi şi să-l glorifice dând dovadă de tărie şi răbdare, fără îndoială a dus la ideea că Pavel avea o boală pe care Dumnezeu a refuzat să o vindece.
Mii de oameni valoroşi au suferit inutil din cauza bolilor ani de zile, încredinţaţi că Îi fac plăcere lui Dumnezeu, presupunând că El i-a cerut lui Pavel să sufere de o anumită boală.
Pentru a înţelege acest lucru, să vedem ce spune Biblia despre „ţepuşul în carne” şi anume: 1) ce era „ţepuşul”, 2) ce trebuia să facă şi 3) de ce i-a fost trimis lui Pavel.
1) Expresia „ţepuş în carne” a fost folosită în Vechiul şi în Noul Testament fără excepţie ca o ilustraţie. Niciodată în Biblie această figură de stil nu are sensul de boală. La fiecare menţionare în Biblie, se specifică foarte clar ce este „ţepuşul în carne”.
În textele din Numeri 33:35 şi din Iosua 23:13, expresia „ţepuş în carne” se referă la canaaniţi, naţiunile păgâne din Canaan. În ambele cazuri, Biblia specifică clar că e vorba de persoane. Pavel spune ce anume era acest „ţepuş” – „un sol al lui Satan”. Cuvântul „sol” este traducerea termenului grecesc „angelos,” care înseamnă „înger, mesager.” În toate cele 181 de cazuri când se foloseşte cuvântul „angelos” se face referire la o persoană şi nu la un lucru.
2) Pavel nu ne spune doar cine era „ţepuşul”, „un sol al lui Satan,” ci şi ce venise să facă: „să îl pălmuiască”. Urmăriţi întrebuinţarea cuvântului în Matei 26:67, Marcu 14:65, 1 Cor. 4:11, 1 Petru 2:20. În nici unul dintre aceste cazuri nu se referea la boală. Acest „mesager” a fost trimis să-l lovească, să-i dea lovitură după lovitură acestui om credincios al lui Dumnezeu. Scriptura nu menţionează boala în lista loviturilor din viaţa lui Pavel. Imediat după întoarcerea lui Pavel, Dumnezeu l-a trimis pe Anania la Pavel cu mesajul: „îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu” (Fapte 9:16) care s-a materializat astfel:
- iudeii s-au sfătuit să-l omoare (Fapte 9:23)
- a fost împiedicat să li se alăture credincioşilor (Fapte 9:26)
- împotrivire din partea diavolului (Fapte 13:6-13)
- împotrivire din partea iudeilor care întărâtau mulţimea (Fapte 13:44-49)
- izgonit din Antiohia (Fapte 13:50)
- atacat de mulţime şi izgonit din Iconia (Fapte 14:1-5)
- bătut şi întemniţat în Filipi (Fapte 16:12-40)
- atacat de mulţime şi alungat din Berea (Fapte 17:10-14)
- atacat în Corint (Fapte 18:1-23)
- atacat în Efes (Fapte 19:23-41)
- i s-au întins curse de către iudei (Fapte 20:3)
- atacat de iudei, dus la judecată de cinci ori şi multe alte încercări
În afara reproşurilor, lipsurilor, persecuţiilor şi pericolelor menţionate în 2 Cor. 12, în capitolul 6 din aceeaşi scrisoare, el menţionează bătăile, întemniţările, răscoalele, ocara, vorbirea de rău, fraţii mincinoşi. În capitolul 11 el spune: „De cinci ori am căpătat de la Iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. În osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!” (2 Cor. 11:24-27)
Cine dacă nu îngerul lui Satan poate fi responsabil pentru toate aceste suferinţe?
3) De ce a fost trimis solul lui Satan să-l pălmuiască pe Pavel? Răspuns: „şi ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri...”.
Cred că nu poţi pretinde că boala ta este un „ţepuş” ca cel al lui Pavel, decât dacă ai primit din abundenţă revelaţii pline de strălucire şi e nevoie să fii împiedicat să te umfli de mândrie. Dacă ceri „ţepuşul,” atunci trebuie să te supui întregii învăţături descoperite în toate celelalte versete despre „ţepuşul” lui Pavel; el s-a bucurat în tot ce a suferit din cauza mesagerului lui Satan, iar dacă el era bolnav şi tu suferi ca şi el din cauza bolii, de ce nu te bucuri de boala ta, în loc să încerci să scapi de ea? Daca cineva se mândreşte cu „ţepuşul” său, n-ar trebui să meargă la cel mai bun chirurg să i-l îndepărteze.
Ne vom îndrepta atenţia acum spre pasajele biblice considerate a fi demonstraţia faptului că „ţepuşul” lui Pavel era un fel de boală, folosind Concordanţa Exhaustivă a Dr. James Strong.
a) „Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele...De aceea simt plăcere în slăbiciuni... (2 Cor. 12:9-10)
„Dimpotrivă, ştiţi că în neputinţa trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia dată”. (Gal. 4:13)
„Eu însumi când am venit în mijlocul vostru am fost slab, fricos şi plin de cutremur”(1 Cor. 2:3)
„... când este de faţă el însuşi este moale...” (2 Cor. 10:10)
„Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Cor. 12:9)
Termenul grecesc tradus în româneşte „slăbiciune,” mai este utilizat de Pavel şi în Romani 8:26 „Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite”. Este acelaşi cuvânt care apare şi în Evrei 11:34, când se vorbeşte despre prorocii care s-au întărit şi au devenit viteji puternici. În 2 Cor. 13:4 se vorbeşte despre răstignirea lui Cristos: „În adevăr El a fost răstignit prin slăbiciune; dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu”.
Aceste cuvinte traduse „neputinţă” şi „slăbiciune,” cu referire la viaţa lui Pavel nu înseamnă boală sau afecţiune a ochilor.
În următoarele versete, cuvântul „slăbiciune” este în antiteză cu termenul „putere” sau „puternic,” fără a face aluzie la slăbiciunea datorată unei boli (Rom. 4:19, 8:3, 14:2, 21; 1 Cor. 8:9; 9:22, 15:43; 2 Cor. 13:4, Evr. 5:2, 7:28).
Când Pavel vorbeşte despre slăbiciunea sa înaintea Bisericii, el îşi exprimă dependenţa totală de Duhul şi de puterea lui Dumnezeu, „pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu”.
b) „Şi n-aţi arătat nici dispreţ, nici dezgust faţă de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu...”(Gal 4:14).
Cuvântul „ispită” (care este interpretat ca însemnând un fel de boală) este tradus din acelaşi termen grecesc folosit atunci când se vorbeşte despre ispitirea lui Isus în pustiu de către Satan „După ce l-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme” (Luca 4:13). Acelaşi termen mai este utilizat şi de Domnul Isus atunci când le spune ucenicilor: „Rugaţi-vă ca să
nu cădeţi în ispită” (Luca 22:40). În nici unul dintre aceste cazuri cuvântul „ispită” nu se referă la vreun fel de boală.
c) „Uitaţi-vă cu ce slove mari v-am scris cu însăşi mâna mea” (Gal 6:11).
Ni s-a spus ca Pavel era aproape orb şi de aceea a trebuit să scrie cu litere mari, dar să luăm aminte la următoarele adevăruri:
Mai întâi, cuvântul tradus în româneşte „slove” folosit de Pavel în textul anterior, provine din acelaşi termen grecesc întrebuinţat în 2 Cor. 3:6, unde tot el spune: „Destoinicia noastră vine de la Dumnezeu care ne-a făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţă” şi cu siguranţă nu se referă la literele alfabetului.
În al doilea rând, cuvântul „mare” este tradus din limba greacă având sensul de cantitate, nu de dimensiune. O literă a alfabetului poate fi „mare” ca dimensiune, însă nu sub aspectul cantităţii.
În al treilea rând, Pavel, fără îndoială, vorbeşte despre epistola sa ca fiind lungă, deoarece nu obişnuia să-şi scrie singur scrisorile.
d) „Căci vă mărturisesc ca, dacă ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat” (Gal 4:15).
Se presupune că acest verset demonstrează că ochii lui Pavel erau atât de afectaţi de o boală orientală, încât oamenii erau gata să-i dea proprii lor ochi pentru a-i înlocui ochii săi bolnavi. Mi se pare o îngâmfare să-ţi bazezi presupunerea că Pavel avea o boală de ochi pe acest verset. Fără îndoială că expresia folosită de galateni exprima afecţiunea şi dragostea pentru slujirea lui Pavel.
Examinând versetele biblice folosite pentru a demonstra că Pavel era bolnav şi că avea probleme cu ochii, vedem că e nevoie doar de câteva minute de gândire atentă şi de studiu pentru a descoperi că nu susţin deloc ceea ce se predică în mod tradiţional. Presupusa boală a lui Pavel ar contrazice adevărul biblic.
De meditat asupra ţepuşului lui Pavel
1. Din moment ce vindecarea este un element esenţial al Evangheliei, cum e posibil ca Pavel sa se bucure de „o deplină binecuvântare de la Cristos” (Rom 15:29) şi să rămână bolnav? Nu face parte vindecarea din binecuvântarea Evangheliei?
2. Daca Pavel era bolnav, cum puteau efesenii să creadă în astfel de „minuni nemaipomenite” de vindecare (Fapte 19:11-12)?
3. Daca Pavel era bolnav, cum a fost posibil ca de la prima sa predică în Listra să se nască o astfel de credinţă în inima unui necredincios, olog din naştere (Fapte 14:8), încât să fie vindecat instantaneu într-un mod miraculos?
4. Daca Pavel era bolnav, cum ar fi putut „să aducă neamurile la ascultare de El prin cuvânt şi prin faptă, prin puterea semnelor şi minunilor, prin puterea Duhului Sfânt” (Rom 15:18-19), când un pastor care pretinde astăzi că are un „ţepuş în carne” ca Pavel, este incapabil să slujească, fiind în pat, acasă sau la spital şi, rareori, dacă nu chiar niciodată, făcând semne şi minuni?
5. Daca Pavel era bolnav, cum de, atunci când a predicat pe insula Malta pentru prima dată, tatăl lui Publius şi apoi „toţi ceilalţi bolnavi de pe insulă au venit şi au fost vindecaţi”? (Fapte 28:8-9)
6. Din moment ce „ţepuşul” nu împiedica oamenii să aibă credinţă şi să fie vindecaţi în Efes, Malta, Listra şi aproape orice loc unde Pavel a predicat, de ce este folosit astăzi pentru a împiedica vindecarea fizică?
7. În trecut „credinţa venea prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu,” în timp ce azi „credinţa pleacă, ne părăseşte prin auzirea cuvintelor predicatorului,” deoarece el ne spune că „Pavel a fost bolnav şi Dumnezeu nu a vrut să îl vindece, deşi s-a rugat de trei ori, deci poate că nu e voia Domnului să fii vindecat”. Acest argument ne obligă să renunţăm la toate făgăduinţele lui Dumnezeu de a-i vindeca pe TOŢI cei care cer, la toate promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu menite să ne sporească credinţa. Acest argument ne obligă să căutam o revelaţie specială a Duhului lui Dumnezeu pentru a stabili dacă Dumnezeu vrea sau nu să vindece fiecare caz în parte. N-are nici
o logică! Nu e ciudat că cei care predică „ţepuşul” lui Pavel ca fiind o boală, le recomandă oamenilor să se supună operaţiilor sau tratamentelor medicale pentru a se vindeca, în loc să se roage până ce Dumnezeu le descoperă că nu e voia Lui să-i vindece, aşa cum pretind ei că Dumnezeu i-a revelat lui Pavel? Ca să nu se contrazică, ei ar trebui să le recomande oamenilor să se „bucure” în boala lor, aşa cum zic ei că a făcut Pavel, în loc să încerce să scape de „ţepuş”.
8. Pavel nu a fost niciodată împiedicat în lucrarea lui de „ţepuş,” deoarece el mărturiseşte că „a lucrat mai mult decât toţi” (1 Cor. 15:10). N-ar avea sens ca un om bolnav să poată lucra mai mult decât toţi ceilalţi predicatori sănătoşi.
9. Daca afirmaţia „Harul Meu îţi este de ajuns” însemna că Dumnezeu i-a zis lui Pavel să rămână bolnav, aşa cum predică mulţi astăzi, ar fi singurul caz în Biblie unde Dumnezeu i-ar spune unui om că El vrea ca acesta să rămână bolnav şi că El îi va da har pentru trupul său bolnav. Nicăieri în Scriptură nu se afirmă că Dumnezeu dă har trupului fizic. Harul lui Dumnezeu îi este dat doar omului dinăuntru care se înnoieşte zi de zi. Harul lui Dumnezeu este pentru „omul duhovnicesc,” iar „viaţa lui Isus se arată în trupul nostru muritor” (2 Cor. 4:11).
10. Ţepuşul nu l-a împiedicat pe Pavel „să-şi încheie alergarea” şi totuşi mulţi dintre cei care învaţă că acest „ţepuş” era o boală şi ca urmare cred că boala lor este asemenea „ţepuşului” lui Pavel, sunt seceraţi la mijlocul vieţii şi lucrării lor.
11. Lucrarea lui Pavel era plină de miracole, vindecări, semne şi minuni oriunde predica. Ce ciudat e că predicatorii ne spun că „ţepuşul” lui Pavel era ceva ce Pavel niciodată nu a afirmat că e şi apoi se folosesc de această presupunere chiar împotriva lucrării în care Pavel a excelat – miracolele de vindecare.
12. Predicarea lui Pavel a dat naştere la credinţa pentru vindecare în cei care îl ascultau şi miracolele de vindecare erau ceva obişnuit pe tot parcursul lucrării sale. Cei care predică faptul că Pavel suferea de o boală pe care Dumnezeu nu a vrut să o vindece, arareori produc credinţa pentru vindecarea bolnavilor, lucru evidenţiat de faptul că miracolele sunt aproape inexistente în bisericile lor. Mulţi merg până într-acolo încât afirmă că zilele miracolelor au trecut.
13. Pavel a spus că „n-a ascuns nimic din ce vă era de folos” (Fapte 20:20). Cei care nu predică adevărul că Dumnezeu a pregătit vindecarea opresc o binecuvântare folositoare bolnavilor.
14. Pavel a zis „am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Cristos ... să aduc neamurile la ascultare de El prin cuvânt şi prin faptă, prin puterea semnelor şi minunilor, prin puterea Duhului Sfânt” (Rom. 15:18-19). De vreme ce vindecarea este parte a Evangheliei, cei care nu predică vindecarea nu răspândesc cu prisosinţă Evanghelia şi nu aduc mulţi la ascultare de El, aşa cum a făcut Pavel.
15. Nu este straniu, repet, cum de unii slujitori ai lui Dumnezeu pot ignora Biblia în ceea ce priveşte subiectul vindecării, punând în umbră:
a) Numele răscumpărător şi al legământului „Iehova-Rafa”?
b) Legământul de vindecare al lui Dumnezeu?
c) Învăţătura şi făgăduinţele de vindecare în Vechiul Testament?
d) Precedentele de vindecare stabilite pe tot parcursul Vechiului Testament?
e) Cuvintele, învăţătura, poruncile, promisiunile şi vindecările lui Cristos prin care El ne-a descoperit voia lui Dumnezeu pentru trupurile noastre?
f) Darurile de vindecare, credinţa şi minunile instituite în Biserică de Duhul Sfânt?
g) Porunca dată Bisericii de a-i unge cu untdelemn pe cei bolnavi?
h) Faptul că Cristos a purtat păcatele şi bolile noastre în locul nostru?
i) Faptul că Cristos, în vremea în care Se afla aici pe pământ i-a vindecat pe „toţi cei care s-au atins de El” şi că „Isus Cristos este acelaşi ieri, azi şi în veci”?
j) Faptul că mii de bolnavi au fost vindecaţi în mod miraculos de puterea lui Dumnezeu din vremea apostolilor până acum şi că în zilele noastre mii de oameni sunt vindecaţi de boli incurabile în aproape fiecare ţară din lume?
