CATEVA LUCRURI DIN BIOGRAFIA APOSTOLILOR
1. AndreiPescar originar din Betsaida (sat pe malul de nord-est al lacului Genesareth in Israel), frate cu apostolul Petru. A fost primul apostol. Despre el ni s-au transmis foarte putine date. Legende posttestamentare relateaza despre o calatorie misionara prin Asia Mica si Balcani (Thessalia, Tracia, Scitia). In aceste peregrinari ar fi savârsit numeroase minuni, ar fi convertit pe multi la crestinism si ar fi initiat construirea unor biserici. Ultimele legende istorisesc despre sederea sa in provincia romana Achaia. Arestat de procuratorul roman Aegeatis in orasul Patras (Grecia), nu s-a dezis de crestinism, fiind supus unui martiriu de 2 zile si rastignit pe o cruce in forma de X in anul 60 d.C. Procuratorul roman Aegeatis ar fi murit in aceiasi zi (sotia sa Maximila s-ar fi ingrijit de ceremonia inmormântarii lui Andrei la Patras). In anul 356 trupul lui Andrei a fost dus de la Patras la Constantinopol, iar in anul 1208 de la Constantinopol la Amalfi (Italia). Capul, initial ramas la Patras, ar fi fost pastrat la Roma intre anii 1450-1462, de teama Turcilor. In anul 1964 capul a fost redat bisericii din Patras.
2. Petru
Pescar din Betsaida, frate mai mic al apostolului Andrei. Petru a fost unul dintre intemeietorii primei comunitati iudeo-crestine din Ierusalim (impreuna cu apostolii Iacob cel Batrân si Ioan). A fost de parere ca numai evreii trebuie convertiti la ideile lui Isus. A avut unele controverse ideologice cu apostolul Pavel. Pavel a sustinut idea universalitatii noii credinte, a necesitatii raspândirii noii religii si la alte popoare, nu numai la evrei. Dupa decapitarea apostolului Iacob cel Batrân in anul 44 d.C. de catre regele Aggripa I (40-44 d.C), a fost arestat si Petru, dupa revenirea sa in Ierusalim. Ar fi fost tinut in lanturi, intre alti doi detinuti, dar eliberat in mod miraculos de catre un inger (Faptele Apostolilor, 12). Dupa ce Iacob cel Tânar a devenit seful comunitatii din Ierusalim, Petru a facut o calatorie la Antiochia (Turcia), dupa care i s-a pierdut pentru o vreme urma. Ajuns la Roma in jurul anului 57 d.C, Petru a devenit seful comunitatii iudeo-crestine din Roma, unde l-a reîntâlnit pe Pavel. Una din legende afirma ca Petru si Pavel ar fi cauzat prabusirea si moartea lui Simon-Magul in timpul unui zbor al Magului in fata imparatului Nero (54-68 d.C.), ceace le-a atras arestarea. Dupa o alta legenda, Petru si Pavel ar fi fost arestati in timpul represiunilor anticrestine declansate de imparatul Nero dupa incendierea Romei in anul 64 d.C. Ar fi fost tinuti inchisi in Carcera Mamertinica, situata intre Capitoliu si Forumul Roman. Carcera consta din 2 celule suprapuse: o celula superioara (inchisoarea Romei) si o celula inferioara (cea mai veche camera din Roma, numita din anul 300 î.C. Tullianum). Mai târziu, capela amenajata in Tullianum a primit numele de San Pietro in Carcere (Sf.Petru in Carcera). Petru ar fi fost condamnat la moarte si executat prin crucificare cu capul in jos (la cererea lui), spre a se deosebi de modul rastignirii lui Isus, in jurul anului 64 d.C., lânga fostul Circ al lui Caligula si Nero, inafara zidurilor Romei, pe terenul numit Agger Vaticano si ingropat in apropierea Circului, in cimitirul-necropola al celor neînstariti, de lânga sirul de cavouri ale unor cetateni romani mai bogati. Istoricul Eusebius de Caesarea (260-339 d.C.) a mentionat relatarile diaconului roman Gaius din jurul anului 200 d.C, care a sustinut ca ar cunoaste locul unde se gaseste mormântul lui Petru. Acolo s-ar gasi o inscriptie, pe care stau scrise numele lui Isus si a lui Petru. In jurul anului 160 d.C, comunitatea crestina din Roma a înaltat un prim monument pe acel loc. Pe baza informatiilor lui Eusebius de Caesarea si a monumentului existent, imparatul Constantin cel Mare (306-337) a dezgropat presupusul schelet, dupa care l-a reasezat in acelasi loc, acoperind totodata mormântul cu un monument prevazut cu o nisa cu marmora (Tropaion). Pe Tropaionul constantinian, pastrat pâna in zilele de azi, sta inscriptia prescurtata (in limba greaca): Petr ene (Petros enestin = Petru se gaseste înauntru). In anul 324 d.C. Constantin cel Mare a ordonat nivelarea dealului Agger Vaticano, rambleerea partilor supraterane ale vechiului cimitir, decaparea cavourilor din vechea necropola (ce depaseau nivelul zero al terenului) si constructia unei basilici dedicate lui Petru, pastrând monumentul Tropaion ca axa a altarului. Papa Pius XII a dispus in anul 1939 efectuarea unor sapaturi arheologice sub Domul San Pietro din Roma, spre a se constata daca mormântul si osemintele apartin intradevar lui Petru. Cercetarile au avut loc intre anii 1940-49. Analiza antropologica a scheletului a indicat lipsa oaselor de la genunchi in jos, ceea ce, dupa unii, ar putea fi un indiciu ca scheletul ar apartine lui Petru, in ipoteza ca ar fi fost crucificat cu picioarele in sus, iar la coborîrea de pe cruce picioarele ar fi fost retezate de la genunchi. Impotriva acestei ipoteze stau 2 argumente: a) nu s-au gasit urme de strapungere ale mâinilor cu piroane; b) reconstituirea nu arata ca ar fi vorba de un batrân de 60-70 ani, cu o statura impunatoare (cum se spune ca ar fi fost Petru). Craniul lui Petru, impreuna cu presupusul craniu a lui Pavel, au fost duse si pastrate (pâna in ziua de azi) in cutia-osuar de sub ciboriumul-altar din basilica San Giovanni in Laterano din Roma. In sec.16 vechea basilica Sf.Petru a lui Constantin cel Mare a fost demolata, spre a face loc actualului Dom San Pietro. In basilica San Pietro in Vincoli (Sf.Petru in lanturi) din Roma se pastreaza in tabernacolul de sub altar presupusele lanturi cu care Petru ar fi fost legat in inchisoarea din Ierusalim, precum si lanturile din Carcera Mamertinica. Lanturile din Ierusalim ar fi fost aduse la Roma de catre Eudoxia, fiica imparatului Theodosius (379-395), sotia co-împaratului Valentianus II (383-392), in urma unui pelerinaj la Ierusalim. Lanturile din Carcera Mamertinica ar fi fost descoperite la inceputul sec.2 de catre temnicerul roman Quirinus de Neuss. Conform Legendei Aurea de Jacobus da Voragine, publicata in secolul 13, in preajma capelei Quo vadis, Domine ? din Roma de pe Via Appia, Petru l-ar fi revazut ultima data pe Isus, in momentul in care voia sa fuga din Roma, spre a scapa de martiriu. Petru l-ar fi intrebat pe Isus: "Quo vadis, Domine ?" (Incotro te-ndrepti, Doamne ?), la care Isus i-ar fi raspuns: "Vado Romam venio iterum crucifigi" (Am venit la Roma, spre a fi din nou crucificat). Rusinat de observatia lui Isus, Petru s-ar fi reîntors la Roma, primind martiriul.
Alte lacasuri de cult, demne de mentionat, dedicate lui Petru:
Biserica San Pietro in Gallicantu (Sf.Petru la Cântatul cocosului) din Ierusalim, pe versantul estic al Dealului Sion, pe unul din prezumtivele locuri de amplasament a casei Marilor Preoti Anna (Hannas) si Caiafa (Kaiphas). In curtea acestei case Petru ar fi fost recunoscut - dupa accentul galilean - de catre o femeie de serviciu, negând de 3 ori, asa cum a prezis Isus, inainte de cântatul cocosului, ca l-ar cunoaste pe Isus. In pivnita acelei biserici se gaseste o carcera sapata in stânca, in care Isus ar fi fost tinut inchis. Locul nu corespunde insa realului amplasament istoric al casei Marilor Preoti Anna si Caiafa.
Biserica Sf.Petru (sau Biserica Primatului) din Tabgha (mica localitate pe malul lacului Genesareth, la câtiva km sud-vest de Kapernaum), unde Isus ar fi reaparut apostolilor, facând remarca lui Petru, interpretata ulterior (ca si cea din Caesarea-Philippi) drept testament succesoral.
Basilica S.Pietro in Montorio cu monumentul Tempietto pe panta estica a Dealului Gianicolo din Roma, construita pe cel de al doilea loc presupus de crucificare a lui Petru.
3. Iacob cel Batrân
Pescar dintr-un sat de pe malul nordic al lacului Genesareth. Parintii: Zebedeus si Maria-Salomeea. Frate mai mare al apostolului Ioan. Numit si Iacob cel Batrân. Isus i-a poreclit pe acesti frati Boanerges (Fii tunetului), probabil pentru ca faceau parte din grupa revolutionar-antiromana a Zelotilor. Dupa Ridicarea la cer a lui Isus, Iacob cel Batrân ar fi facut o calatorie in Spania, dupa care s-ar fi reîntors in Palestina, unde ar fi predicat cu succes in tinuturile Samariei si Iudeei, conducând un timp, impreuna cu Petru si Ioan, comunitatea iudeo-crestina din Ierusalim. Ar fi fost prins si ucis prin decapitare la Ierusalim in anul 44 d.C, din ordinul regelui Aggripa I (Faptele Apostolilor, 12,2) si ingropat tot acolo. La ocuparea Palestinei in anul 614 de catre Persi, relicvele lui Iacob cel Batrân au fost duse, spre a fi salvate, fie la manastirea Sf.Ecaterina, fie la manastirea Raithiu (ambele in peninsula Sinai din Egipt), fie la manastirea Menas din Alexandria (Egipt). De aici, conform legendei, osemintele sale ar fi fost duse in Spania. Mormântul din Spania ar fi fost descoperit in jurul anilor 820-830. In sec.11, dupa o serie de viziuni in forma de stele ale unor copii de pastori in timpul noptii pe o pasune, a fost construita pe acel loc renumita basilica de pelerinaj din Santiago de Compostela (Sf.Iacob de pe Câmpul Stelelor). Relicvele lui Iacob cel Batrân s-ar afla, impreuna cu relicvele lui Athanasie si Theodosius, intr-un tabernacol din cripta acelei catedrale.
4. Ioan
Pescar, fiul lui Zebedeus si al Mariei-Salomea, fratele mai mic al apostolului Iacob cel Batrân. Unii considera ca el ar fi autorul Evangheliei lui Ioan, fapt contestat de altii. Denumit in Evanghelia lui Ioan drept Apostolul cel mult iubit de Isus, martor ocular al crucificarii lui Isus. Ar fi intreprins mai multe calatorii misionare in Asia Mica. Legendele sustin ca a refuzat sa aduca ofranda cuvenita in templul roman al zeitei Artemis din Efes (Turcia) in timpul persecutiilor anticrestine ale lui Domitian (81-96 d.C.), fapt pentru care ar fi fost arestat si dus la Roma, unde ar fi fost supus la chinuri, prin scufundare intr-un vas cu ulei fierbinte, lânga Porta Latina (pe acel loc s-a construit apoi biserica Oratorio di San Giovanni in Oleo). Exilat pe insula Patmos (Grecia), a scris Apocalipsa dupa Ioan, iar dupa moartea imparatului Domitian (96 d.C.) s-a întors la Efes. Ar fi decedat la vârsta foarte inaintata (88 ani).
5. Iacob cel Tânar
Parinti: Alfeus si Maria-Kleophas. Probabil identic cu Iacob cel mic din Evanghelia lui Marcu. Nu se cunosc alte amanunte despre viata si activitatea lui Iacob cel Tânar.
6. Bartolomeu-Natanael
Una din legende afirma ca el ar fi fost mirele de la Nunta din Canaa si ca ar fi intreprins apoi lungi calatorii de raspândire a noii credinte prin Cilicia, Armenia, Mesopotamia si India. La curtea regelui Polimius din Armenia ar fi savârsit minuni si tot acolo ar fi fost omorît in mod crud (i s-ar fi tras pielea de pe corpul viu). Porecla Canaanit poate veni fie de la localitatea Canaa din Galilea, fie de la cuvântul arameic Quana (Zelos), caz in care Bartolomeu ar fi apartinut si el gruparii Zelotilor. Ramasitele sale pamântesti ar fi ajuns in Arabia, in Mesopotamia, pe insula Lipari (Italia), la Benevent (oras in Campania, la cca 50 km nord-est de Napoli) si in sfârsit (in anul 983) la Roma (la interventia imparatului Otto I), unde se odihnesc si in prezent in basilica Sf.Bartolomeu de pe Isola Tiberiana. In anul 1238 un fragment de craniu a fost dus la Frankfurt pe Main (Germania) si depus in relicviarul domului ce-i poarta numele (Sf.Bartolomeu).
7. Matei-Levi
Numit Matei in Evanghelia lui Matei (9,9) si Levi in Evangheliile lui Marcu (2,14) si Luca (5,27). Evanghelia lui Ioan nu il aminteste. Dupa unii ar fi fost aceiasi persoana cu evanghelistul Matei (fapt contestat de altii). Vames din Galilea, in slujba tetrarhului Herodes Antipas. Ar fi intreprins calatorii misionare in Persia si Etiopia. A fost asasinat (strapuns cu spada in spate, in timp ce se afla lânga altar) din ordinul regelui etiopian Eggipus, in urma unor intrigi de curte.
8. Filip
Originar din satul Betsaida (ca si Andrei si Petru), de meserie pescar. Ar fi murit martirizat (crucificat) in anul 80 la Hierapolis (azi: Pamukkale-Turcia), la vârsta de 87 ani. In tinerete ar fi facut o calatorie misionara prin Asia Mica si Balcani.
9. Simon Zelotul-Canaanitul
Amintit numai in evangheliile sinoptice (Marcu, Matei, Luca). Membru al gruparii Zelotilor. Dupa unele legende ar fi fost frate cu apostolii Iacob cel Tânar si Iuda-Tadeul (parinti: Alpheus si Maria-Kleophas). In timpul unei misiuni prin Persia (impreuna cu Iuda-Tadeul) ar fi fost amândoi ucisi. Modul in care ar fi fost omorîti este diferit prezentat: fie decapitati, fie rastigniti, fie taiati de viu in doua parti.
10. Iuda-Tadeul
Apostol prezentat sub 2 nume: Tadeus (Marcu 3,18, Matei 10,1-4), respectiv Iuda, fiul lui Iacob (Luca 6,16, Faptele Apostolilor 1,13). Nementionat in Evanghelia lui Ioan.
11. Toma
Poreclit si Dydimus (Geamanul). Dupa unii ar fi fost originar din orasul grec Didima (Turcia), dupa altii ar fi fost frate cu Isus (in acest caz el este Iuda-Toma, unul dintre cei 4 copii ai lui Iosif). A intreprins o lunga calatorie misionara, ajungând pâna in India de sud. Relicvele sale ar fi pastrate in orasul Edessa (azi: Urga-Turcia).
12. Iuda-Iskariot
Iskariot (Ioan 6, 71) ar indica fie provenienta sa din satul Karioth (la cca 25 km sud-est de Hebron in Israel), fie apartenenta sa la grupul Zelotilor. L-ar fi tradat pe Isus pentru 30 monede de argint. Dupa rastignirea lui Isus, regretând fapta, ar fi aruncat cele 30 monede in incinta Templului herodian, dupa care s-ar fi spânzurat de un copac (Copacul lui Juda = Cercis siliquastrum). Oamenii Marelui Preot Caiafa (Kaiphas) ar fi cumparat cu acesti bani hotarul de pamânt Hakeldama, folosit apoi ca cimitir pentru strainii decedati in Ierusalim, la sud de Valea Hinnom si de vechea cetate a Ierusalimului. Alta versiune sustine ca Iuda ar fi fost condamnat la moarte si executat.
13. Matias
Matias reprezinta forma prescurtata a prenumelui elenizat Mattathias, derivat din ebraicul Mattitjah si inseamna "Darul Domnului". A fost inlocuitorul oficial al lui Iuda-Iskariot. Conditia care i s-a impus: noul apostol trebuia sa fi fost martor al Invierii lui Isus. Conform Faptelor Apostolilor a fost cooptat in grupul apostolilor (in scurtul interval de timp dintre Ridicarea la Cer a lui Isus si Pogorîrea Sf.Spirit la 50 zile dupa Ridicarea la Cer) dupa tragere la sorti (contracandidat: Iosif, zis Barsabbas Justus). La adunarea de alegere au participat 120 crestini. Asupra vietii si activitatii sale ulterioare exista foarte putine relatari. Ar fi predicat in Palestina si Etiopia. Ar fi decedat in jurul anului 63 d.C. Despre modul cum a murit exista 3 versiuni:
Dupa o misiune plina de succes in Iudea, ar fi fost acuzat de Sanhedrin pentru delicte teologice, condamnat si lapidat (linsat cu pietre), apoi decapitat cu sabia.
Decedat in chip natural.
Ar fi fost crucificat in Roma (relicvele sale ar fi pastrate - in aceasta varianta - in basilica Santa Maria Maggiore din Roma).
Osemintele sale ar fi fost duse de catre Elena (mama imparatului Constantin cel Mare) in sec.4 din Palestina la Trier (Germania). Un document din sec.12 afirma ca cu ocazia unor lucrari de restaurare a bisericii San Eucharius (Trier-Germania) ar fi fost redescoperite osemintele lui Matias. In prezent mormântul lui Matias s-ar gasi in biserica San Matthias din Trier.
