Cu adevărat, sunt plin de putere prin Duhul Domnului. El m-a uns să proclam harul şi adevărul Lui până la marginile pământului, aducând oameni din întuneric în moştenirea lor divină în Cristos, în Numele lui Isus. Te caut din toata inima mea; nu ma lasa sa ma abat de la poruncile Tale.Strang cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta!Binecuvantat sa fii Tu, Doamne! Invata-ma oranduirile Tale!Cu buzele mele vestesc toate hotararile gurii Tale.Cand urmez invataturile Tale, ma bucur de parc-as avea toate comorile.Ma gandesc adanc la poruncile Tale, si cararile Tale le am sub ochi.Ma desfat in oranduirile Tale si nu uit cuvantul Tau.Fa bine robului Tau, ca sa traiesc si sa pazesc cuvantul Tau!Deschide-mi ochii, ca sa vad lucrurile minunate ale Legii Tale!(Psalmul 119:10-18)Amin !

CE INTALNIM ASTAZI PRIN BISERICI?

OI SAU LUPI?

GINGASIE SAU RAGNETE?

SA FIE ATAT DE GREU SA FACEM DIFERENTA?

De ce atata rautate? ISUS A FOST SI ESTE BUN!

De ce uni ii omoara pe cei slabi? ISUS A FOST SI ESTE VIATA!

......................................................................................

De ce uni sunt unsi cu toate alifiile ? ISUS A FOST UNS CU DUHUL SFANT!

LUPII SI OILE

Gheorghe Asachi -" Lupii si oile"
Dupa ce au fost trecut
Mai mult decât ani o mie
De-ncruntata dusmanie,
Lupii pace au facut
Cu pastorii si cu turme.
La îmbi de folos era
Ca masacrul sa se curme,
Disi lupii i dizbârna,
Pastorii din a lor piele
Faceau bune cojocele,
Încât oaia-n linistire
Nu putu mai ca sa pasca,
Dar nici lupul cu lesnire
N-au putut ca sa rapeasca.
Drept aceea, întemeiet
Un tractat s-au încheiet
S-ambe parti dau spre tarie
Cuvenita chizasie:
Lupii dau pe lupisori,
Oile pe câinii lor.
Având pacea iscalita
Dupa forma legiuita
Prin ghibacii comisari,
Ce era de neam magari,
Urma linistea în tara;
Pe cât lupii tinerei
N-aveau dinte, n-aveau ghiara,
Au fost blânzi ca niste miei.
Dar îndata ce la trup
Din lupsor iesit-au lup,
Apetitul firesc mâna
Sa se-ncrunte la o stâna
Ce-i lipsita de pastori.
Atunci lupii rapitori
De oi si de mei o suma
Prind,despoaie si zugruma;
Cânii, a turmei tarie,
Ce dupre acel tractat
Adormise-n luparie,
Tot de lupi s-au zugrumat.
Încât iata adevarul
S-au vadit si asta data:
“Cum ca lupul schimba parul,
Dar sistemul niciodata!

SE IMULTESC EREZIILE,Ai curajul sa lupti pentru ADEVAR

Erezia este o doctrină, o învăţătură religioasa

care ia naştere în rândul unui grup sau grupări

religioase abătându-se de la doctrina de bază.

Dicţionarul spune printre altele că erezia este o eroare,

o rătăcire. Doctrina de bază a creştinismului,

a credinţei creştine este în Sfânta Scriptură a

Vechiului şi Noului Testament.

Orice abatere de la doctrina Scripturii este o erezie

şi trebuie tratată ca atare.

Apostolul Pavel l-a avertizat pe Timotei de apariţia

ereziilor în vremurile din urmă scriindu-i:

va veni vremea când oamenii nu vor putea

să sufere învăţătura sănătoasă;

ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute,

şi îşi vor da învăţători după poftele lor.

Îşi vor întoarce urechea de la adevăr,

şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.

(2 Timotei 4:3,4).

Christos Domnul, măcar că avea chipul lui Dumnezeu,

totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat

să fie deopotrivă cu Dumnezeu,

ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob,

făcându-Se asemenea oamenilor.

La înfăţişare a fost găsit ca un om,

S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte,

şi încă moarte de cruce. (Efeseni 2:6-8).

INVATA DE LA UN CREION

Am gasit această alegorie, mi-a plăcut şi am decis s-o public aici,

este interesantă, conţine adevăruri simple, dar practice.
Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. L-a întrebat:
-Scrii o poveste care ni s-a întîmplat nouă sau poate doar despre mine?

Bunicul se opri din scris, zîmbi şi spuse:
-E adevărat , scriu despre tine. Dar mai important decît

cuvintele este creionul cu care scriu.

Mi-ar plăcea să fii ca el, cînd vei fi mare…

Copilul privi creionul intrigat, căci nu văzuse nimic special la el.
-Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
-Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile.

Există cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşim să le menţinem,

vei fi întotdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea.
Prima calitate:poţi să faci lucruri mari,

dar să nu uiţi niciodată că există o mînă care ne conduce paşii.

Această mînă este Dumnezeu şi EL ne conduce întotdeauna conform dorinţei Lui!
A doua calitate: din cînd în cînd trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea.

Aceasta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar pînă la urmă va fi mai ascuţit.

Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim radiera pentru a şterge ce e scris greşit.

Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău,

ci este necesar pentru a ne menţine pe calea dreaptă.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară,

ci mina de grafit din interior.

Tot aşa , îngrijeşte-te de ce se întîmplă în interiorul tău.
A cincea calitate: creionul lasă urme pe hîrtie,

Omul lasă urme în viaţă.

FOCUL VESNIC

1000 DE ANU DE PACE

VINE DOMNUL -MARANATA-

SA NE SPERIEM DE MICROCIP SAU SA NE BUCURAM CA VINE DOMNUL ISUS

Oameni sunt plini de frica de cip dar nu de Dumnezeu.
Panicati dar nu credinciosi,este cea ce vedem la TV ,presa scrisa....
PACE ARE DOAR ADEVARATA BISERICA
VINE RAPIREA(INALTAREA LA CERURI A CELOR CREDINCIOSI)
ASTA DA VESTE BUNA!

ETAPELE RAPIRII:
a.1Tesaloniceni 4:16=SEMNALUL DIVIN perceput in ceruri
b.STRIGARUL ARHANGHELULUI receptionat de biserica
c.SUNETUL DE TRAMBITA,care va produce transformarea
I. INVIEREA MORTILOR(adormiti in HRISTOS) 1 Tes. 4:16 b
II.TRANSFORMAREA CELOR VII(trupuri de slava) 1 Tes 4:17 aSi 1 Corinteni 15:42-44
III.RIDICAREA IN NORI 1Corinteni 15:51-56

1CORINTENI 15:57-58
Dar multumiri fie aduse lui DUMNEZEU,care ne da biruinta prin DOMNUL nostru ISUS CRISTOS!
De aceea,prea iubitii mei frati,FITI TARI,NECLINTITI,SPORITI TODEAUNA IN LUCRUL DOMNULUI,caci stiti ca osteneala voastra in DOMNUL NU ESTE ZADARNICA.

Abonați-vă la: Postări (Atom)

Principii de credinta

1. Scriptura inspirataSfânta Scriptura, atât Vechiul cât si Noul Testament este inspiratia verbala si plenara a lui Dumnezeu si revelatia sa pentru omenire; un ghid infailibil si autoritar de credinta si conduita. (2Timotei 3:15-17; 1 Tesaloniceni 2:13; 1 Petru 1:12)

2. Singurul Dumnezeu adevarat Singurul Dumnezeu adevarat s-a revelat pe sine în calitate de Creator al cerului si pamântului si Rascumparator al omenirii. Ulterior s-a revelat ca Dumnezeu în trei persoane: Tatal, Fiul si Duhul Sfânt. (Deuteronom 6:4; Isaia 43:10,11; Matei 28:19; Luca 3:22)

3. Divinitatea Domnului Isus Hristos Domnul Isus Hristos este Fiul etern al lui Dumnezeu. Scriptura declara: a) nasterea sa din fecioara (Matei 1:23; Luca 1:31, 35) b) viata sa lipsita de pacat (Evrei 7:26; 1 Petru 2:22) c) minunile sale (Faptele Apostolilor 2:22; 10:38) d) lucrarea sa mântuitoare de pe cruce (1 Corinteni 15:3; 2 Corinteni 5:21) e) învierea sa în trup (Matei 28:6; Luca 24:39; 1 Corinteni 15:4) f) înaltarea sa la dreapta lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 1:9, 11; Faptele Apostolilor 2:33)

4. Caderea omului Omul a fost creat neprihanit, pentru ca Dumnezeu a zis sa: „Sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra!“ Totusi, omul prin propria sa alegere a cazut si a atras dupa sine atât moartea fizica, cât si cea spirituala, care înseamna despartire de Dumnezeu. (Genesa 1:26, 27; 2:17; 3:6; Romani 5:12-19)

5. Mântuirea omului Singura speranta de rascumparare a omului este credinta în sângele jertfei a Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. a) Conditiile mântuirii Mântuirea este primita prin pocainta înaintea lui Dumnezeu si prin credinta în Isus Hristos. Prin spalarea nasterii din nou si înnoirea facuta de Duhul Sfânt, cel credincios este îndreptatit prin har si credinta si devine astfel un mostenitor al lui Dumnezeu potrivit cu nadejdea vietii vesnice. (Luca 24:47, Ioan 3:3; Romani10:13-15 Efeseni 2:8; Tit 2:12; Tit 3:5) b) Dovada mântuirii Marturia interioara a mântuirii este confirmarea directa a Duhului ca suntem fiii lui Dumnezeu. (Romani 8:16) Marturia exterioara consta în trairea unei vieti de dreptate si evlavie. (Efeseni 4:24; Tit 2:12)

6. Actele de cult ale Bisericii

a) Botezul în apa Actul botezului prin scufundare în apa a fost poruncit în Scriptura. Toti cei care se pocaiesc si cred în Hristos ca Domn si Mântuitor pot sa fie botezati. Astfel, ei declara înaintea martorilor vazuti si nevazuti ca au murit împreuna cu Hristos si au înviat împreuna cu El la o viata noua. (Matei 28:19; Marcu 16.16; Fapte 10:47-48; Romani 6:4)

b) Cina Domnului Cina Domnului este un simbol care exprima împartasirea noastra cu trupul si sângele Domnului Isus reprezentate de pâine si rodul vitei (2 Petru 1:4); o aducere aminte a suferintei si mortii sale (1 Corinteni 11:26); si o partasie a tuturor credinciosilor „pâna la venirea sa“.

7. Botezul cu Duhul Sfânt Toti credinciosii sunt îndreptatiti si trebuie sa caute cu staruinta fagaduinta Tatalui, adica botezul cu Duhul Sfânt, potrivit spuselor Domnului Isus. Aceasta a fost o experienta a bisericii primare. Atunci a venit îmbracarea cu putere pentru o viata de slujire, împartirea darurilor duhovinicesti si folosirea lor în lucrare (Luca 24:49; Faptele Apostolilor 1:4; 8; 1 Corinteni 12:1-31). Aceasta experienta este distincta si ulterioara actului nasterii din nou(Faptele Apostolilor 8:12-17;10:44-46; 15:7-9). Odata cu botezul Duhului Sfânt se experimenteaza o umplere cu Duhul (Ioan 7:37-39; Faptele Apostolilor 4:8), o închinare cu reverenta înaintea lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 2:43; Evrei 12:28; Ioan 4:23, 24), o consacrare reala fata de Dumnezeu si lucrarea sa (Faptele Apostolilor 2:42), o dragoste vie pentru Hristos, pentru Cuvântul sau si pentru cei pierduti (Marcu 16:20).

8. Dovezi fizice ale botezului cu Duhul Sfânt Botezul credinciosilor cu Duhul Sfânt este confirmat de semnul vorbirii în alte limbi dupa cum da Duhul lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 2:4). Aceasta vorbire în limbi este aceeasi în esenta cu darul limbilor, dar diferita în scop si folosire. (1 Corinteni 12:4-10, 28)

9. Sfintirea

Sfintirea este un act de separare de ceea ce este rau si dedicare fata de Dumnezeu. (Romani 12:1-2; 1 Tesaloniceni 5:23; Evrei 13:12) Scriptura vorbeste despre o viata de sfintire „fara care nimeni nu-L va vedea pe Dumnezeu“. (Evrei 12:14) Prin puterea Duhului Sfânt, suntem capabili sa împlinim porunca: „Fiti sfinti, caci Eu sunt sfânt“. (1Petru 1:15, 16) Sfintirea se realizeaza înlauntrul celui credincios prin identificarea acestuia cu Hristos în moartea si învierea sa, prin credinta zilnica în Fiul lui Dumnezeu si prin dedicarea întregii fiinte Duhului Sfânt. (Romani 6:1-11,13; 8:1-2, l3; Ga1ateni 2:20; Filipeni 2:12-13; 1 Petru 1:5)

10. Biserica si misiunea ei Biserica este trupul lui Hristos, o locuinta a lui Dumnezeu prin Duhul, având ungerea divina pentru împlinirea misiunii sale. Fiecare credincios, nascut din Duhul este o parte integranta a Adunarii lui Dumnezeu si a Bisericii celor întâi nascuti, care sunt scrisi în ceruri. (Efeseni 1:22, 23; 2:22; Evrei 12:23) Scopul lui Dumnezeu cu privire la omenire este sa caute si sa mântuiasca ce este pierdut, sa i se aduca închinare si sa-i zideasca pe credinciosi dupa chipul Fiului sau, prioritatea existentei Adunarii lui Dumnezeu ca parte a Bisericii este: a) sa fie mesagerul lui Dumnezeu pentru evanghelizarea lumii. (Faptele Apostolilor 1:8; Matei 28: 19, 20; Marcu 16:15,16) b) sa fie un singur trup în care omul se poate închina lui Dumnezeu. (1 Corinteni 12:13) c) Sa fie un canal al lui Dumnezeu pentru zidirea trupului de credinciosi dupa chipul Fiului sau. (Efeseni 4:11-16; 1 Corinteni 12:28; 14:12) Adunarile lui Dumnezeu exista pentru a continua modelul apostolic nou- testamental prin învatarea si încurajarea credinciosilor ca sa fie botezati cu Duhul Sfânt. Aceasta experienta îi împuterniceste: 1) sa evanghelizeze lumea prin puterea Duhului Sfânt însotita de semne supranaturale. (Marcu 16:15-20; Faptele Apostolilor 4:29-31; Evrei 2:3,4) 2) sa experimenteze o alta dimensiune a închinarii înaintea lui Dumnezeu (1 Corinteni 2:10-16; 1 Corinteni 12, 13, 14) 3) sa fie receptivi fata de lucrarea deplina a Duhului Sfânt prin manifestarea roadelor si a darurilor si sa lucreze la zidirea Trupului lui Isus Hristos. (Galateni 5:22-26; 1 Corinteni 14:12; Efeseni 4:11, 12; 1 Corinteni 12:28; Coloseni 1:29)

11. Lucrarea credinciosului Domnul Isus a facut chemarea si a pregatit aceasta lucrare din doua motive: evanghelizarea lumii si zidirea Trupului lui Hristos. (Marcu 16:15-20; Efeseni 4:11-13)

12. Vindecarea Divina Vindecarea divina este o parte integranta a Evangheliei. Eliberarea din suferinta se afla în rascumparare si toti credinciosii beneficieaza de aceasta. (Isaia 53:4,5; Matei 8:16, 17; Iacov 5:14-16)

13. Nadejdea binecuvântataÎnvierea celor care au adormit în Hristos si înaltarea lor împreuna cu cei vii, care au ramas pâna la venirea Domnului, este nadejdea binecuvântata a Bisericii. (1 Tesaloniceni 4:16, 17; Romani 8:23; Tit 2:13; 1 Corinteni 15:51,52)

14. Domnia de 100 0 de ani a lui Hristos Cea de-a doua venire a lui Hristos include rapirea sfintilor, care este nadejdea noastra binecuvântata, urmata de întoarcerea vizibila a lui Hristos împreuna cu sfintii lui, pentru a domni pe pamânt timp de 1000 de ani. (Zaharia 14:5; Matei 24:27,30; Apocalipsa 1:7; 19:11-14; 20:1-6) Aceasta domnie milenara va aduce mântuirea natiunii israelite (Ezechiel 37:21, 22; Tefania 3:19-20;Romani 11:26, 27) si instaurarea pacii universale. (Isaia 11:6-9; Psalmul 72:3-8; Mica 4:3, 4)

15. Judecata finala Va fi o judecata finala în care cei mortii vor învia si vor fi judecati dupa faptele lor. Toti cei care nu vor fi gasiti scrisi în Cartea Vietii, vor fi pedepsiti în iazul de foc si pucioasa, care este moartea a doua, împreuna cu diavolul si îngerii lui, cu fiara si profetul mincinos. (Matei 24:46; Marcu 9:43-48; Apocalipsa 19:20; 20:11-15; 21:8).

16. Cerul nou si pamântul nou„Dar noi, dupa fagaduinta lui, asteptam ceruri noi si un pamânt nou în care va locui neprihanirea“. (Isaia 66:22, 23; 2 Petru 3:13; Apocalipsa 21:1)

TREBIUE SA VESTIM POCAINTA

Isus marturiseste: "Biserica Mea este un loc de pocainta deschisa, in care sa nu-ti fie rusine”. Intr-adevar, apostolul Pavel adevereste:" Cuvântul este aproape de tine, chiar in gura ta, si in inima ta: adica, cuvântul credintei, pe care-l propovaduim noi; Daca marturisesti deci cu gura pe Isus ca Domn, si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mantuit”.

“Caci prin credinta din inima se capata neprihanirea, si prin marturisirea cu gura se ajunge la mântuire; caci Scriptura zice: oricine crede in El, nu va fi dat de rusine” (Romani, 10:8-11).

Cu alte cuvinte, venim la mantuire prin propria noastra marturisire, deschisa, de pocainta. Isus spune: “N-am venit sa chem la pocainta pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi" (Matei, 9:13). Si apoi spune iar: Prin pocainta si credinta suntem vindecati si restaurati: "Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit sa chem la pocainta pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi” (Luca, 5:31-32).

Acesta este vestea cea buna. Isus ne spune: "In Biserica Mea, oricine este vindecat prin pocainta. Nu conteaza cine esti, cum esti – frant din punct de vedere fizic, cu mintea bolnava, sau poate bolnav spiritual. Oricine vine la Mine trebuie sa vina prin acelasi mod. Si toti vor gasi deci vindecare prin pocainta” .

Cate Biserici mai deschid altarele lor pentru ca oamenii cu inima zdrobita sa vina in fata si sa se pocaiasca? Cati pastori au incetat a mai face invitatii pentru aceasta atat de importanta munca spirituala?

Care este mesajul central al Evangheliei lui Christos? El face clar ca buna ziua peste tot in cele patru Evanghelii. El ne spune: "Iata ce predic Eu în biserica Mea. Acesta este mesajul Meu catre toti pacatosii”.

“...Isus a venit in Galilea, si propovaduia Evanghelia lui Dumnezeu. El zicea: "S-a implinit vremea, si Imparatia lui Dumnezeu este aproape. Pocaiti-va, si credeti in Evanghelie" (Marcu 1:14-15). Aceasta era primul mesaj al lui Isus de care se stie si el a predicat pocainta!

Pentru unii crestini, s-ar putea ca acestea sa fie vorbe cam tari.

Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce -L caută. (Evrei11:6).

Vindecarea fizica

Isaia 53
4. Totusi El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit.
5. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti.
6. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui, dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.

Matei 8
16. Seara, au adus la Isus pe multi indraciti. El, prin cuvantul Lui, a scos din ei duhurile necurate si a tamaduit pe toti bolnavii,
17. ca sa se implineasca ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: "El a luat asupra Lui neputintele noastre si a purtat bolile noastre."

1 Petru 2
24. El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire; prin ranile Lui ati fost vindecati.
25. Caci erati ca niste oi ratacite. Dar acum v-ati intors la Pastorul si Episcopul sufletelor voastre.

Care sunt semnele apropierii sfarsitului si revenirii lui Isus?

Iată profeţiile Bibliei cu privire la evenimentele din preajma sfârşitului:

In domeniul fenomenelor fizico-climaterice:

Cutremure, calamităţi şi dezastre (Luca 21,11).

Semne în soare, lună şi stele (Matei 24,29).

In domeniul politic:

Teamă, disperare şi groază, resimţite pretutindeni (Luca 21,25.26).

Stare generală de război (Ioel 3 ,9.10.14).

Demagogie pacifistă între naţiuni (1 Tesaloniceni 5,3).

Necaz şi strâmtorare pe întregul pământ (Apocalipsa 11,18).

Presiune crescândă pentru impunerea legilor religioase (Apoc. 13,12-17).

In domeniul social:

Decădere morală (Osea 4,1-3).

Creşterea criminalităţii (Matei 24,37; Genesa 6,13).

Goană după plăceri şi distracţii (2 Timotei 3,1-4).

Erodarea coeziunii familiei (Matei 24,37; Genesa 6,2).

Tendinţa generală spre imoralitate (Luca 17,28-30; Genesa 19,1-9).

In viaţa religioasă:

Declinul adevăratei spiritualităţi (2 Timotei 3,1-5; Matei 24,12).

Dispreţuirea generală a voii lui Dumnezeu în chestiuni religioase (Matei7,21-23).

Generalizarea unei atitudini de respingere a soliei apropiatei reveniri a Domnului Hristos (2 Petru 3,3-5).

Contestarea adevărurilor clare din Cuvântul lui Dumnezeu (2 Timotei 4,3.4).

Solicitarea predicării de subiecte plăcute firii pământeşti (2 Timotei 4,3.3; 1 Tesaloniceni 5,1-3).

Răspândirea pe scară largă a religiilor false (Matei 24,24).

Atracţia tot mai mare a spiritismului , ezoterismului, paranormalului , astrologiei (1 Timotei 4,1).

Pe de alta parte, vor avea loc redesteptari spirituale:

Redescoperirea adevărurilor uitate (Isaia 58,12.14).

Mişcarea mondială de proclamare a celei de a doua veniri a lui Isus (Apocalipsa 14,6-14).

Trezire generată de solia poporului lui Dumnezeu care păzeşte poruncile lui Dumnezeu şi ţine mărturia lui Isus (Apocalipsa 12,17; 14,12).

Isus a spus: „... când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. (Matei 24,33).

„De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi'' (Matei 24,44).

De ce exista raul? suferinta? moartea? De unde vin toate acestea?

Lumea noastră este o lume plină de necazuri, o lume frământată de războaie, foamete şi sărăcie, paralizată de boală, suferinţă şi necaz. In faţa acestei realităţi apare în mod firesc întrebarea: de unde vin suferinţa, bolile şi moartea, care cuprind întregul pământ?

De ce trebuie să sufere cel bun împreună cu cel rău? De ce există cancer şi copii handicapaţi din naştere? De ce sunt cutremure, foamete şi uragane care provoacă mii de victime nevinovate? Cine se află în spatele răutăţii, violenţei şi războiului?

Chiar dacă le ignorăm, aceste întrebări nu dispar. Ele cer un răspuns.

1. Este cumva Dumnezeu autorul suferinţei umane? Ieremia 29,11; 31,3.

BIBLIA SPUNE: „Căci Eu ştiu gândurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde." „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!"

2. Dacă nu este Dumnezeu responsabil de suferinţa umană, atunci cum şi de unde a apărut ea? Matei 13,24-28.

BIBLIA SPUNE: „Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: "împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu, şi a plecat. Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină? El le-a răspuns: Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta'."

3. Cine este acest vrăjmaş? Matei 13,39

BIBLIA SPUNE: „Vrăjmaşul, care a sămănat-o, este Diavolul."

4. De unde a venit această fiinţă diabolică? Luca 10,18.

BIBLIA SPUNE: „Isus le-a zis: 'Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer,"

5. A creat oare Dumnezeu un diavol? Ezechiel28,12-15.

BIBLIA SPUNE: „Ajunsesei la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune, şi desăvârşit în frumuseţe... Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu... Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine"

Dumnezeu 1-a creat pe Lucifer ca pe un înger frumos şi desăvârşit. Dumnezeu însă 1-a creat cu capacitatea de a alege. A lua cuiva posibilitatea să aleagă înseamnă a-i lua posibilitatea să iubească. Iubirea biblică nu forţează şi nu sileşte. Libertatea de a alege izvorăşte din dragostea divină, iar dragostea nu o poate forţa.

6. Ce s-a produs în mintea ingerului , încât a ajuns conducătorul răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu? Isaia 14,12-14.

BIBLIA SPUNE: „Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor!-... Tu ziceai în inima ta: Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu, '' Voi fi ca Cel Prea înalt"

Satana râvnea la puterea şi autoritatea lui Dumnezeu. Astfel el a încercat să instituie o guvernare rivală.

7. Unde a dus această răzvrătire şi ce s-a întâmplat, în final, cu Satana(Lucifer)? Apocalipsa 12,7-9.

BIBLIA SPUNE: „Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii Lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui ... Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui."

Fiecare înger a avut de ales între răzvrătire şi localitate faţă de Dumnezeu. Aceeaşi alternativă a avut-o şi omul. Nu sunt decât două căi: calea credinciosiei sau calea răzvrătirii faţă de Dumnezeu.

8. Cum a ajuns planeta noastră implicată în acest conflict dintre bine şi rău? Romani 5,12.

BIBLIA SPUNE: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea; şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit'

Prin neascultarea sa deliberată, Adam, părintele familiei omeneşti, a deschis o uşă pe care Dumnezeu ar fi dorit să o ştie pe veci închisă. Această alegere deliberată de a nu asculta 1-a separat pe om de Dumnezeu şi a avut ca urmare moartea. Această lume nu a fost creată să fie groapa de gunoi a lui Satana. Ea a fost creată perfectă (Genesa 1,14). Prin alegerea sa, Adam a oferit conducerea planetei noastre diavolului. însă nu ar trebui să aruncăm toată răspunderea pentru existenţa păcatului pe primii noştri părinţi .Apostolul Pavel scrie: „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu" (Romani 3,23). Trăim pe o planetă răzvrătită.

9. Ce pretinde acum Satana, ca urmare a căderii omului? Luca 4,5.6.

BIBLIA SPUNE: „Diavolul... i-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile pământului, şi I-a zis: ...Toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii... mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc."

10. Ce a făcut Dumnezeu pentru a răscumpăra această planetă care a cedat ispitelor lui Satana? Ioan 3,16; 1 Petru 1,18.19.

BIBLIA SPUNE: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în E1, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.' „...căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi..., ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fară prihană."

Cu o dragoste infinită şi statornică, Dumnezeu a decis să plătească El însuşi preţul păcatului. Isus Hristos, Fiul Cel veşnic al Tatălui, a coborât în această lume păcătoasă. El a păşit în arena problemelor omeneşti pentru a ne răscumpăra din blestemul păcatului.

11. Care va fi soarta finală a ingerilor cazuti? Ezechiel 28,16-19

BIBLIA SPUNE: „...te-ai umplut de silnicie şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu... Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta... de aceea, scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie, şi te prefac în cenuşă pe pământ... eşti nimicit şi nu vei mai fi niciodată!

In curând, Raul va fi învins şi distrus. Prin crucea Golgotei s-a demonstrat că Satan este un mincinos, iar Dumnezeu este iubire. Principiile guvernării Sale vor asigura, de-a lungul veşniciei, fericirea creaturilor Sale. Poţi fi de partea învingătorilor. Poţi spune şi tu lui Isus: Doamne, aleg să stau de partea Ta. Te aleg ca Domn şi Mântuitor. Te invit să fii Regele vieţii mele".

12. In final, ce va face Dumnezeu cu această planetă? 2 Petru 3,10.13.

BIBLIA SPUNE: „Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. In ziua aceea, ...pământul, cu tot ce este pe el, va arde... Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi si un pământ nou, în care va locui neprihânirea."